Bun găsit în Galaţiul situaţiilor absurde, pe care autorităţile locale, ori se fac că nu le văd, ori, de-a dreptul, le întreţin. Deşi se vede cu ochiul liber că ne împuţinăm de la un an la altul, iar statisticienii confirmă că nu mai suntem câţi am fost, totuşi, la urne, la fiecare alegeri, parcă ne înmulţim! De fiecare dată când comunică numărul alegătorilor trecuţi pe lista permanentă, oraşul pare mai mare decât îl ştim. Scuza oficială este că lista cu pricina trebuie actualizată de către primarul oraşului. Şi că pe ea sunt trecuţi şi gălăţenii plecaţi din ţară, dar, per total, ieşim cu toţii la numărătoare.
Nu mică mi-a fost mirarea când, la votul din turul I, i-am zărit fără să vreau pe doi dintre vecinii mei, plecaţi în lumea celor drepţi, hăt!, încă de anul trecut, dar care erau aşteptaţi la vot. Pe listă era şi o altă familie vecină, plecată de ani buni în străinătate şi stabilită acolo. Dar şi pe ei îi aştepta votul de duminică.
Dacă pentru familia plecată din ţară autorităţile au o scuză, pentru cei doi decedaţi nu există explicaţii! De cealaltă parte, la Galaţi au votat în primul tur 18.000 de „musafiri electorali”, iar în turul al doilea 22.000. Iată cum, în doar două săptămâni, afluxul de vizitatori a crescut cu 4.000 de suflete cu drept de vot. Să mai spună careva că Galaţiul e un judeţ ocolit, că turismul nu merge şi că nu suntem atractivi!
În lumina acestor realităţi, se naşte întrebarea: şi totuşi, la scrutinul prezidenţial câţi ar fi trebuit să votăm? Absurd, dar adevărat!
Citeşte şi: ABSURD DE GALAŢI/ Cine joacă alba-neagra cu birurile noastre
