* Gălăţeanca Cristina Debu a plătit ani de zile pentru un loc de veci aflat într-o parcelă de la "Eternitatea", care, însă, conform scriptelor, nu există! * Consiliul Local prevede că administraţia trebuie să aibă o situaţie clară a locurilor de veci din cimitire, dar Gospodărire Urbană pare să nu aibă habar de situaţia reală
Harababura locurilor de veci din cimitirele gălăţene, în general, şi din Cimitirul "Eternitatea", în special, nu are limite. O demonstrează o dată în plus, dacă mai aveam nevoie de dovezi, cazul doamnei Cristina Debu, care s-a trezit după ani de zile cu un loc de veci fără adresă. Aceasta a primit prin donaţie de la unchiul său, Diogen Terzi, în 1995, un loc de veci în Cimitirul "Eternitatea", în parcela 101A, rândul 5, locul 3. Atât în primul act de concesiune al familiei Terzi, datat din 1971, cât şi în actul de concesiune conform căruia locul de veci îi revine prin donaţie doamnei Cristina Debu, în 2001, adresa locului de veci este aceeaşi. Femeia şi-a plătit de atunci taxele pentru întreţinere cu sfinţenie, ba, în anul 2008, a şi refăcut lucrarea funerară, cu acordul administraţiei cimitirului. Până aici, toate bune şi frumoase, până când doamna Debu a vrut să îl doneze la rândul ei altcuiva, care avea nevoie urgent. Atunci, surpriză!, administraţia cimitirului i-a spus că nu poate dona locul de veci întrucât parcela 101A nu există fizic în teren. Cum nu există fizic în teren? Doar locul de veci există, acolo sunt îngropaţi Nadejda şi Haralambie Terzi, iar pe toate actele de concesiune care s-au întocmit din 1971 până acum scrie parcela 101A.
Trebuie să plătească un nou act de concesiune
Potrivit societăţii Gospodărire Urbană, chiar dacă concesionara şi-a exercitat toate obligaţiile, pentru a putea dona locul de veci trebuie să solicite Primăriei Galaţi eliberarea unui nou act de concesiune, act care, evident, va trebui plătit. "După ce am plătit 41 de ani pentru un loc de veci într-o parcelă care nu există fizic în teren, deşi există scriptic în toate actele de donaţie, moştenire, concesiune, trebuie să plătesc încă o dată pentru un act de concesiune", spune Cristina Debu.
Acest lucru îl face pe Eduard Grosu, directorul societăţii Gospodărire Urbană, să ridice din umeri, spunând că nu este vina lui, ci a vechilor administraţii ale cimitirelor. "Nu este vina mea că trebuie să plătească un nou act de concesiune, n-am ce să fac, nu iau banii că vreau eu. Probabil locaţia este o altă parcelă, conform graficului nostru. Aşa sunt regulile, trebuie să plătească un nou act de concesiune, chiar dacă are deja concesiune. Eu nu am de unde să ştiu că este greşit. Lucrul acesta s-a văzut în momentul în care concesionarul solicită ceva, să doneze, se dezbate o moştenire, să facă o înhumare, o deshumare ori să facă o lucrare funerară", a declarat Eduard Grosu.
Situaţia este neclară
Chiar dacă potrivit HCL 173/30.10.2008, completată cu HCL 72/ 2009, Administraţia Domeniului Public ţine evidenţa nominală şi grafică a locurilor, precum şi istoricul acestora (moşteniri, renunţări, donaţii, reconcesionări, etc), se pare că situaţia reală este alta.
De fapt, directorul societăţii Gospodărire Urbană a recunoscut şi anul trecut că situaţia locurilor de veci este neclară, dar dă vina pe faptul că arhivele au trecut de la o instituţie la alta, iar numerotarea a fost făcută altfel de fiecare parte. "Astfel, mă trezesc cu un act de concesiune pe loc într-o anumită zonă, iar în teren îmi apare în cu totul în altă parte", este declaraţia directorului Grosu de anul trecut, pe care acesta o reiterează şi acum.
Acesta a mai spus că situaţia creată nu se datorează în niciun caz faptului că nu este făcuta cartarea cimitirelor. "Nu ţine de cartare, cartarea este bună pentru ceea ce facem noi de acum încolo şi ne ajută să nu ne chinuim foarte mult să descoperim", a mai spus şeful Gospodărire Urbană.
