REPORTAJ în cartierul BARIERA TRAIAN, punctul terminus al unui oraş în moarte clinică (FOTO)

REPORTAJ în cartierul BARIERA TRAIAN, punctul terminus al unui oraş în moarte clinică (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

* Locuitorii se plâng că sunt ignoraţi complet de autorităţi


Maşinile trec din secundă în secundă, iar dacă cineva ar sta să le numere, cu siguranţă le-ar pierde şirul. Fie că este vorba de microbuze, de camioane de marfă, de maşini personale, de autobuze sau de biciclete, bariera Traian, cartierul care îi scoate pe gălăţeni din oraş, este una dintre cele mai aglomerate zone ale urbei. Încă de la primele ore ale dimineţii, navetiştii se amestecă printre cei care vin la serviciu la una dintre societăţile comerciale din cartier şi cu cei care locuiesc acolo. E o mare de oameni, concentrată într-un singur loc, iar aerul se dovedeşte a fi prea puţin pentru atâta populaţie.

La ora 9,00 dimineaţa (n.r. joia trecută), în autogară, care de fapt este o parcare mai mare, aşteptau să se umple de călători în jur de 20 de microbuze, pentru a pleca spre comunele din judeţ. Hărmălaia făcută de cei care veneau, de cei care plecau şi de şoferi se putea auzi de la zeci de metri depărtare, singurul care mai acoperea gălăgia oamenilor fiind un utilaj care spărgea asfaltul pentru a mia oară.

Fiecare om care trece prin barieră are o poveste de spus, indiferent dacă locuieşte acolo sau nu. Majoritatea se plâng de schimbările în rău din cartierul pe care îl tranzitează de zeci de ani, alţii spun că s-au mai făcut şi lucruri bune, dar mult prea puţine. Un singur lucru s-a păstrat neschimbat: zgomotul. Claxoanele, urletele şi înjurăturile şoferilor nervoşi, ţipetele speriate ale pietonilor a căror trecere nu este respectată şi sunetul utilajelor care sparg asfaltul şi al muncitorilor care lucrează la modernizarea străzilor dau o notă de culoare cartierului.

Prin bariera Traian intră în Galaţi toţi cei care vin din partea de nord a judeţului, iar prima impresie nu este deloc una plăcută. Chiar dacă s-a mai cârpit din loc în loc, şoseaua arată la fel de rău, fiind plină de gropi şi denivelări, trotuarele sunt impracticabile, iar aerul este de nerespirat. În condiţiile în care în barieră se află şi un spital, nu putem decât să ne întrebăm unde este liniştea specifică zonelor cu centre de spitalizare.

La ultima vizită în cartier, ploaia i-a ţinut pe oameni în case, astfel că majoritatea problemelor din inima zonei au rămas ascunse. De data aceasta, însă, locuitorii au profitat de vremea călduroasă şi au venit să se plângă de condiţiile în care sunt obligaţi să îşi ducă traiul de zi cu zi, ignoraţi complet de autorităţi. Bariera Traian este punctul de final al unui oraş care se stinge pe zi ce trece, iar asta se vede cu ochiul liber.

Cartier rezidenţial sau sat?

În bariera Traian, pe drumul spre ieşirea din oraş, se află aşa zisul cartier rezidenţial al Galaţiului. Format din străduţe înguste, în cartier au răsărit, în ultimii ani, vile peste vile, din loc în loc, iar majoritatea reprezintă o plăcere pentru ochi. Cu toate astea, lucrurile nu sunt chiar roz în zonă. La întâlnirea cu cititorii au venit două persoane care locuiesc pe Aleea Mălinilor, în cartierul rezidenţial, pentru a ni se plânge de mai multe aspecte pe care le consideră ruşinoase pentru o asemenea zonă.

„Avem drumuri mai proaste ca la Cuca”

Constantin Hanganu, un bărbat în vârstă de 70 de ani, ne-a povestit că s-a mutat în cartier acum 15 ani, moment din care nu s-a produs nicio schimbare în zonă. „Nici pe vremea lui Dumitru Nicolae nu s-a făcut nimic, însă acum ne aşteptam cu toţii la altceva pentru această zonă. Pe strada Arcaşilor, la câteva sute de metri de mine, stă primarul Marius Stan, are casă. Strada lui e asfaltată, curată, nimic de zis. Dar restul? Ori noi, restul, nu merităm aceleaşi lucruri? Vă invit pe strada mea să vedeţi ce fel e drumul. Iar acum e bine, că e uscat, e cald afară. Dar când plouă sau ninge sunt numai bălţi, şi nici canalizări pe stradă nu sunt, ca să se colecteze apa”, ne-a spus pensionarul.

Omul, cu părul grizonat, cu o şapcă albă pentru a se proteja de soare şi cu cămaşa descheiată la piept, ne-a spus, plin de mâhnire, şi că este dezamăgit de atitudinea pe care o au ceilalţi vecini ai săi. „Am fost şi am vorbit cu vecinii, ca să luăm împreună atitudine, însă ei se dau la fund. Ba că au nu ştiu ce treabă, ba că nu au timp, ba că nu îi interesează. Păi, cu aşa popor, cum vrem să evoluăm?”, s-a mai plâns Constantin Hanganu.

De pe Aleea Mălinilor a mai venit o persoană pentru a ni se plânge despre starea străzii. Anica Lungu, o femeie în vârstă de 48 de ani, ne-a povestit că s-a mutat în cartier în 2006, dar că nu a văzut pe nimeni să acorde atenţiei străzii pe care locuieşte. „Nici măcar cei de la ecosal nu vin, să dea cu o mătură sau să taie ierburile. Pe alea le tăiem noi, la urma urmei, că suntem oameni gospodari, dar gunoiul? Am avea nevoie de asfalt, ca să intrăm şi noi în rândul lumii civilizate. Din păcate, primarul ne ignoră complet”, s-a plâns femeia.

Străduţe înguste, maidanezi şi deşeuri

Eugenia Pop, femeia care a venit să stea de vorbă cu reporterii „Vieţii Libere” despre starea cartierului, a pus în fruntea listei de nemulţumiri lipsa sistemului de canalizare, care duce pe timp de vară la mirosuri insuportabile. „Oamenii au haznale sau fose septice, că doar trăim în secolul XXI şi toţi vrem apă curentă, duş, WC de la care să poţi trage apa şi tot aşa. Însă, unde se aruncă deşeurile de cele mai multe ori? Direct în stradă. Şi dacă nu se aruncă, tot pute. Trăim ca la ţară, deşi suntem într-un oraş destul de mare. Chiar primăria nu poate investi pentru un sistem de canalizare aici, la noi?”, s-a plâns gălăţeanca.

Dar nu doar mirosul de la haznale este deranjant pe porţiunea de cartier dintre strada Traian şi Lacul Brateş, ci şi numărul mare al gunoaielor lăsate de izbelişte, în bătaia vântului. „Există containere, maşina de gunoi trece pe aici. Majoritatea oamenilor lasă, aşa cum facem de ani buni, gunoiul la poartă. Există, însă, şi aceia pentru care bunul simţ nu există, iar ei aruncă peste tot, fără să le pese că se împute”, ne-a mai spus doamna Pop.  O astfel de zonă de aruncare a deşeurilor este în spatele service-ului de pe Traian, la aproximativ 100 de metri distanţă. Mormanul de gunoaie era acolo şi în toamnă, la ultima vizită a reporterilor „Vieţii libere”, dovadă că oamenii continuă să arunce, fără să le pese.

În ceea ce priveşte patrupedele fără stăpân, cea mai mare concentraţie de astfel de animale pare a fi în barieră, în condiţiile în care acolo există şi un padoc. Oamenii spun că noaptea, odată cu lăsarea întunericului, este foarte periculos să mergi pe jos prin cartier, deoarece poţi da nas în nas oricând cu o haită de maidanezi. „Unii sunt, într-adevăr, crescuţi şi hrăniţi de locatarii din zonă. Pe unele străduţe chiar există şi cuşti pentru ei. Dar sunt şi mulţi care nu sunt de-ai locului, iar ăia sunt cei răi. Muşcă, latră, se dau la oameni, la maşini, la tot. Chiar şi nouă, care locuim aici, ne este frică. Sunt prea mulţi câini, iar ECOSAL-ul sau primăria ar trebui să ia nişte măsuri. Să se mai facă padocuri sau ceva, că nu plătim degeaba taxa aia de ecarisaj”, ne-a spus Ion Popa, un domn care locuieşte în cartierul rezidenţial.

Foto Marius Negri

Oamenii din zonă se declară iubitori de câini, însă nu vor să îi mai vadă pe străzi, în haite. „Eu am acasă trei câini, luaţi tot de pe stradă. Îi cresc în curte, îi hrănesc, şi ei îmi apără casa. Cred că asta ar trebui să facă fiecare iubitor de animale, să adopte, nu să vorbească pe la televizor sau să protesteze împotriva ducerii lor în adăpost, dar să nu aibă nici unul acasă. Dacă fiecare dintre aşa-zişii iubitori de câini ar avea cel puţin un maidanez, sterilizat şi cu toate cele, ar fi mai puţini pe străzi. Dar oamenii doar dau din gură, nu trec la fapte", ne-a spus Eugenia Pop.

Astfel, oamenii din bariera Traian speră ca asociaţiile care se ocupă cu îngrijirea câinilor să îi ia de pe străzi, să îi ducă în adăposturi şi să îi dea spre adopţie. Din nefericire, padocurile din Galaţi sunt pline la refuz, iar sterilizarea celor care sunt pe stradă implică nişte costuri destul de mari şi, din cauză că legislaţia împiedică eliberarea animalelor sterilizate pe stradă, ea nu se poate face, momentan.

Ce soluţii văd oamenii?

În privinţa gunoaielor, locuitorii din bariera Traian cu care am stat de vorbă joia trecută nu au dat vina nici pe primărie, nici pe ECOSAL, ci pe vecinii lor. „Dacă băieţii de la salubrizare vin, strâng gunoiul, mătură zona, iar peste nici o săptămână mormanul e la loc, atunci cine e de vină? Ei, ECOSAL-ul? Niciodată. Vinovaţi sunt oamenii, care nu au cei şapte ani de acasă, iar acesta este un lucru foarte grav. Nu putem creşte, ca oraş, ca naţie, decât prin educaţie. Iar la noi asta se poate face doar cu biciul. Adică cu amenzile usturătoare şi cu munca în folosul comunităţii”, ne-a mai spus domnul Ion Popa.

Trecere de pietoni pe care nu o respectă nimeni. Oamenii cer semafor la Automecanica

În timp ce ne aflam la întâlnirea cu cititorii de joia trecută, pe trecerea de pietoni de la service-ul auto de pe strada Traian un bărbat a fost pe cale să fie accidentat de o maşină care nu i-a acordat prioritate. Din nefericire, acest caz nu este singular, astfel de situaţii fiind, deja, la ordinea zilei. "Ne-am dori foarte mult ca primăria să instaleze un semafor la acea trecere de pietoni, pentru că şoferii opresc rareori pentru a acorda prioritate pietonilor, iar când traficul este intens, nu se poate traversa decât în viteză, alergând printre maşini. Ori aici sunt şi bătrâni, şi mame care îşi plimbă copilul", ne-a spus Anica Lungu, gălăţeanca în vârstă de 48 de ani.

Nici Constantin Hanganu nu s-a abţinut de la comentarii în această privinţă. "Riscul de accidente e foarte mare la acea trecere, mai ales că e singura până aproape de Metro. Păi, ce să facem, să venim până în barieră la semafor, apoi să mergem înapoi? Nu e normal", s-a plâns şi pensionarul în vârstă de 70 de ani.

Trotuarele sunt pline de cratere

Dacă la străzi s-a mai lucrat cât de cât, trotuarele din cartier au fost ignorate complet, astfel că majoritatea arată deplorabil. Din loc în loc se văd adevărate cratere, iar mersul pe ele este o adevărată aventură. Eugenia Pop, o gălăţeancă în vârstă de 45 de ani, care locuieşte din copilărie în cartier, ne-a spus că această situaţie persistă de mai bine de 20 de ani, de când au fost refăcute ultima dată trotuarele. „Copiii mei sunt acum mari, dar mă uit la toate mămicile care vor să iasă cu copilul în cărucior la plimbare şi nu pot, trebuie să meargă pe stradă, pentru că pe trotuare nu se poate. Abia poţi merge ca adult, pe jos, darămite cu un cărucior”, ne-a spus femeia.

Din spusele oamenilor, au fost făcute nenumărate cereri către Primăria Galaţi pentru rezolvarea acestor probleme, însă nimeni nu a venit să plombeze, măcar, gropile din trotuare.

Celor cu handicap le vine cel mai greu

„Dacă o persoană este invalidă sau trebuie să se deplaseze cu cârje, ce poate face? Trebuie să stea în casă sau să circule pe stradă, printre maşini, pentru că cei de la primărie nu sunt în stare să toarne nişte beton în zonă? Lor le trebuie mii de studii de fezabilitate, de aprobări, şi apoi se plâng că nu au bani de investiţii. Păi, cum se poate aşa ceva, în condiţiile în care an de an rămân sume mari din ce se alocă pentru investiţiile în oraş? Banii ăia unde se duc, dacă la noi nu ajung?”, ne-a mai spus Eugenia Pop. 

În zonă, la nici 20 de metri depărtare de locul unde ne-am întâlnit cu cititorii, erau şi câţiva lucrători, însă aceştia mai mult stăteau decât munceau, iar acest lucru îi nemulţumea pe trecători. „Uitaţi de asta arată oraşul aşa cum arată. Pentru că băieţii ăştia, muncitorii în general, stau de vorbă în loc să facă treabă. Şi se întind lucrările pe trei-patru ani, iar la urmă sunt făcute şi de mântuială. Or fi şi salariile mici, dar nici oameni specializaţi nu mai sunt. Şefi cu mână de fier, asta trebuie!", ne-a spus, în treacăt, un domn. 

Soluţii pentru această zonă există, cu siguranţă. Oamenii au făcut mereu sesizări, însă reparaţiile s-au lăsat aşteptate. Acum, trecătorii se văd nevoiţi să facă slalom printre gropi, în speranţa că vor intra, cândva, în normalitate.

Microbuzele opresc prea departe

Staţia pentru microbuzele care vin din judeţ în bariera Traian s-a mutat de la depoul pentru tramvaie vizavi de fosta brutărie de pe Traian. Distanţa pe care oamenii o au de parcurs, însă, de la microbuz până la staţia de la spital este foarte mare, mai ales dacă au de cărat şi bagaje. Şoferii speră ca primăria să le dea voie să oprească mai aproape de spital, pentru a evita înjurăturile.

Chioşcuri părăsite

Chiar în spatele chioşcului de ziare, se află o gheretă abandonată, cu geamuri sparte şi cu plăci de lemn din loc în loc, pentru a preveni intrarea câinilor sau a oamenilor străzii. Acolo a funcţionat, cândva, un magazin cu de toate, dar acum locuitorii spun că mai bine ar fi demolat, decât să ocupe locul aşa. În spatele său, spun oamenii, se poate amenaja un loc de relaxare pentru navetişti.

Citit 29059 ori Ultima modificare Duminică, 01 Noiembrie 2015 13:09