Votul covârşitor al grecilor împotriva măsurilor propuse de creditorii internaţionali - tabăra „Nu” a atras 61,28 la sută din voturi, în timp ce tabăra „Da” a strâns doar 38,72 la sută - aruncă viitorul Greciei în incertitudine. Teoretic, orice este posibil, de la o ieşire rapidă din zona euro însoţită de un faliment bancar de proporţii, până la încheierea unui nou acord de asistenţă financiară care să prevină, cel puţin pe moment, coşmarul economic şi politic al unui „Grexit”.
Liderii instituţiilor europene au primit cu sobrietate rezultatul referendumului din Grecia. Au declarat că nu pot decât să accepte alegerea poporului grec, dar că este un rezultat care îngustează şi mai mult posibilităţile de a se ajunge la un compromis. Cert este că preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a convocat un euro-summit extraordinar pentru astăzi, în care se vor analiza consecinţele votului din Grecia şi posibilii paşi ce se pot face în viitor.
„Locul Greciei este în zona euro”, spun majoritatea liderilor europeni, însă nimeni nu ştie cum se va putea întâmpla acest lucru, în condiţiile în care premierul Alexis Tsipras este considerat mai degrabă un aventurier care joacă la cacialma viitorul ţării sale. Nici măcar demisia în plină… glorie a ministrului de Finanţe, Yanis Varoufakis, foarte contondent în declaraţii faţă de instituţiile internaţionale, nu pare a uşura lucrurile. O decizie la nivelul Eurogrup, Comisiei Europene sau BCE nu va fi uşor de luat, existând deopotrivă partizani ai unor linii „soft”, dar şi ai unora „hard” în relaţiile cu guvernul grec. Gaz pe foc a pus şi un raport al FMI, care, deşi condamnă guvernul Tsipras că a împins ţara din nou în recesiune, arată că, fie şi dacă ar accepta planul propus de creditori, Grecia tot nu ar reuşi să devină sustenabilă, nici măcar până în 2030.
Între austeritate şi incertitudine, grecii au ales incertitudinea. Dacă şi cum vor mai plăti datoriile de 320 miliarde de euro, rămâne de văzut. Până acolo însă, potrivit analiştilor financiari, Grecia ar mai avea nevoie în următorii trei ani de încă un ajutor financiar, de 50 miliarde de euro! Şi, poate, nu atât suma datorată de greci ar fi problema, cât „forţa exemplului”. Dacă Grecia scapă de datorii mai puţin cu bani şi mai mult „cu demnitate”, n-ar fi exclus ca acelaşi lucru să şi-l dorească şi spaniolii, şi portughezii, şi nu numai. Iar capacitatea zonei euro de a „înghiţi” hapul datoriilor are, totuşi, limitele ei.
