* Se caută spaţiu pentru noi locuri de veci, dar un teren de două hectare de teren stă pârloagă în mijlocul Cimitirului Sfântul Lazăr * Proprietarul vrea să vândă parcela Primăriei, dar municipalitatea spune că preţul cerut e prea mare
Cele trei cimitire - "Ştefan cel Mare”, „Sfântul Lazăr” şi „Eternitatea” - administrate de către societatea Gospodărire Urbană, din subordinea Primăriei, funcţionează în sistem de avarie cu locurile de veci. După cum v-am relatat în paginile ziarului "Viaţa liberă", potrivit datelor oficiale, în acest moment mai sunt libere 100 de locuri de veci, în Cimitirul „Sfântul Lazăr”, aşa numita solă de urgenţă. Aşadar, dacă un gălăţean nu are loc de veci achiziţionat din timp sau nu îl cumpără de la o persoană fizică, s-ar putea să nu aibă unde să îngroape mortul. Soluţia cea mai potrivită înaintată de către Primărie este, potrivit celui care ţine loc de purtător de cuvânt în această perioadă, Silviu Bacalum, crearea unui cimitir pe pământul comunităţii evreieşti. "Avem discuţii avansate cu comunitatea evreiască, pentru a ne da jumătate din terenul aferent Cimitirului Evreiesc", a precizat reprezentantul municipalităţii.
Variante de rezervă
Până se finalizează discuţiile, ar mai fi nişte variante care ar rezolva problema, pe termen scurt cel puţin, şi anume amenajarea unor terenuri rămase libere în interiorul Cimitirului "Sfântul Lazăr". Cu toate că terenurile sunt libere, se pare că municipalitatea nu prea s-a grăbit să le folosească. „Mai există în "Sfântul Lazăr" două suprafeţe de teren neamenajate ca locuri de veci, în partea de vest şi, respectiv, nord-este a cimitirului. Cu ajutorul Primăriei Galaţi, sperăm să putem parcela aceste suprafeţe în cel mai scurt timp”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al societăţii Gospodărire Urbană, Daniela Stroia.
Dar mai mult decât atât, în mijlocul cimitirului „Sfântul Lazăr” mai sunt două hectare de teren care stau pârloagă, dintr-un motiv care ar părea hilar, dacă n-ar fi de fapt o realitate dureroasă a tranziţiei noastre fără de sfârşit către civilizaţie. Terenul cu pricina, proprietate privată, este îngrădit, iar ca să treci dintr-o parte în alta a cimitirului, trebuie să te lupţi cu buruienile înalte cât omul. Pe gard scrie "Teren de vânzare", dar cine ar putea cumpăra teren în mijlocul unui cimitir?
Negocieri fără rezultat
Octavian Sârzea, procuristul proprietarilor, care locuiesc în Lieşti, spune că a încercat să negocieze cu Primăria în mai multe rânduri, dar s-a trezit numai cu uşi închise. Terenul de 20.776 de metri pătraţi ar valora, conform expertizei solicitate de proprietar unui evaluator autorizat, suma de 710.538 de euro, adică 34 de euro pe metru pătrat, negociabil. „Eu m-am dus la Primărie cu gândul să negociez, proprietarul nu are ce face cu terenul. Am fost în audienţă la domnul viceprimar Cosca, dar mi s-a spus că oferta este de neacceptat. Bun, oferta este de neacceptat, dar putem negocia. M-a trimis la primar, dar primarul mi-a transmis prin secretară că este ocupat. Am vorbit şi cu city-managerul Aurel Vlaicu, dar şi cu cei de la departamentul juridic. Răspunsul a fost că municipalităţii îi este teamă să nu se interpreteze dacă ar cumpăra terenul, că le este teamă de DNA”, ne-a explicat domnul Sârzea.
Proceduri necesare
Actualul purtătorul de cuvânt al Primărie, Silviu Bacalum, ne-a spus că nu este la curent cu vreo negociere privind terenul respectiv, dar că, oricum, pentru achiziţia terenului ar trebui făcută o evaluare neutră. De asemenea, ar trebui să fie trecută în buget achiziţia şi amenajarea locului respectiv. „Sunt mulţi paşi de urmat, totul trebuie trecut prin Consiliul Local, dar noi nu ştim nimic de acel teren sau de vreo negociere. Eu mi-am luat informaţiile de la Gospodărire Urbană, care nu mi-a spus decât de un spaţiu liber pe care ar putea fi amenajate încă vreo 200 de locuri”, ne-a spus purtătorul de cuvânt, Silviu Bacalum.
City managerul, Aurel Vlaicu, cu care domnului Sârzea zice că ar fi avut o întrevedere, nu ştia nici el nimic. „Eu nu îl cunosc. Personal nu am vorbit niciodată cu el. Numele nu îmi spune mimic. Ştiu despre subiect de la cei de la Gospodărire Urbană. Ei ştiu mai bine”, ne-a spus city managerul. Bizar este că, deşi city-managerul ştie de subiect de la Gospodărire Urbană, Gospodărire Urbană... nu ştie nimic despre subiect.
Într-un final, cineva, totuşi, şi-a adus aminte de teren şi de negocieri. „Da, îmi aduc aminte. Domnul a venit acum vreo opt luni în audienţă, dar preţul e foarte mare. Plus că nu decid eu, decide Consiliul Local. Numai că preţul propus este inacceptabil. L-am trimis la primar. A preluat domnul primar cazul”, ne-a spus viceprimarul Radu Cosca.
Informat că negocierile nu au mai ajuns până la primar, pentru că procuristul nu a fost primit, vicele a adăugat: „Este un subiect delicat. Preţul este piperat, iar dacă am fi făcut negocieri, cât ar fi putut să scadă? Nici pe degeaba nu ni l-ar fi putut da. Plus că există o teamă de interpretări. Lumea ar putea interpreta că sunt interese la mijloc. Vedeţi ce se întâmplă în ţara asta! Peste tot sunt suspiciuni!”.
Una peste alta, situaţia cu care ne confruntăm pare desprinsă din teatrul lui Ionesco, aşa e de absurdă. Avem criză de locuri de veci? Avem. Avem o parcelă de teren liberă, pe care proprietarul vrea s-o vândă? Avem. Atunci, de ce nu putem să negociem, de ce ne este teamă de interpretări? Şi, dacă preţul este prea mare, de ce nu se cere o expertiză, o altă evaluare? Întrebări multe, încă fără răspuns. Iar între timp, gălăţenii continuă să moară şi să n-aibă loc de îngropare. Fiindcă moartea nici nu iartă, nici nu aşteaptă negocieri.
