* Când trec prin preajma clădirilor mai vechi, oamenii se uită mereu în sus, ca să nu le cadă bucăţi de tencuială în cap * Dacă, în cămine, viaţa se îmbunătăţeşte - cartierul în sine nu face decât să se degradeze pe zi ce trece
Pe o vreme pe care ţi-ar fi milă să scoţi şi un câine afară, întâlnirea cu cititorii din faţa Complexului studenţesc "Alexandru Ioan Cuza" din Galaţi nu a mers atât de bine. Puţinii gălăţeni care mişunau pe strada Domnească joia trecută, la ora 9 dimineaţa, erau prea adânciţi în eşarfe sau gulerele gecilor pentru a se opri şi a sta de vorbă cu noi despre problemele cartierului, iar ploaia care ameninţa să îi ude până la piele îi făcea să alerge, mai degrabă decât să meargă agale.
„La Studenţi”, ruine şi şantiere, la tot pasul
Zona "La studenţi" este un cartier complex, în care bătrânii se amestecă printre miile de tineri studenţi ai Universităţii "Dunărea de Jos", cazaţi în cele şase cămine din complex. Spre deosebire de ultimii ani, viaţa din cămine e mult mai bună, iar asta o confirmă studenţii care au fost de acord să stea de vorbă cu noi, prin intermediul internetului. Spre exemplu, Andrei Mihalea, student în anul III la Universitatea "Dunărea de Jos", ne-a spus că "în cei trei ani de când stau în cămin, s-au schimbat multe. Complexul în sine arată mai bine, ca să nu mai spunem de cămine. Când am venit aici, nu ştiam dacă mă voi putea adapta, mi se părea un spaţiu trist, plin de nostalgie, de amintiri triste. Acum, cel puţin primăvara şi vara, este totul verde, frumos amenajat şi mult mai liniştit. Iar în cămine s-au făcut reparaţii masive, începând de la grupurile sanitare şi până în camere".
Fostul cămin A, focar de infecţie
Dar cartierul în care se află Complexul studenţesc "Al. I. Cuza" nu are în componenţa sa doar căminele, ci şi alte câteva mii de suflete, care îşi duc veacul în casele mai noi sau mai vechi de pe străduţele adiacente străzii Domnească. Iar aceşti oameni sunt extrem de nemulţumiţi de faptul că nu se mai termină odată de construit în cartierul lor. "Stadionul "Portu Roşu" este o ruină, dar lângă el se construieşte ceva acum, nu ştiu ce. Partea mai proastă este că, atunci când treci pe strada Ştiinţei, eşti forţat să mergi pe carosabil, de multe ori, că pe o parte sunt maşini parcate, iar pe o parte e şantier în lucru. Nu mi se pare deloc normal să se întâmple aşa", ne-a spus Ionela Târlău, o doamnă în vârstă de 48 de ani.
Aceeaşi situaţie este şi în campus, acolo unde o clădire este în ruină de ani buni, dar nu se găsesc momentan bani pentru a fi refacută. Oamenii care locuiesc în spatele complexului studenţesc spun că respectiva clădire a devenit, în ultimii ani, un adevărat focar de infecţie. "Din nefericire, sunt tot felul de răuvoitori care aruncă gunoaie, animale moarte, îşi fac nevoile pe acolo sau, şi mai mult, rup fiarele, fac focuri, sparg pereţii. E o situaţie foarte tristă, mai ales că aici sunt atâţia tineri care se lovesc de un astfel de peisaj", ne-a explicat Ion Manea, un alt domn cu care ne-am întâlnit în cartier.
Lângă clădirea de care vorbeşte domnul Manea sunt situate şi tomberoanele celor de la Ecosal şi, deşi joia trecută era destul de curat în zonă, există zile când căutătorii în gunoaie răscolesc cu totul zona împrejmuitoare. Clădirea este, de fapt, un fost cămin, a cărui structură de rezistenţă a fost slăbită până la punctul critic, iar acum se încearcă refacerea ei. Cu toate astea, lucrările sunt sistate de ceva timp, iar clădirea este plină de contraste. Dacă în interior, pereţii şi tavanele sunt şlefuite, ba în unele încăperi par chiar văruite, la exterior este o ruină. Tencuiala aproape a dispărut, gratiile unor încăperi de la parter dau impresia unei închisori părăsite, iar micile aerisiri ale demisolului, pentru că de geamuri nu poate fi vorba, te duc cu gândul la temniţe întunecate. Dacă în partea dinspre căminul B, mirosul este cât de cât suportabil, în partea opusă a clădirii, unde este şi un punct de colectare al gunoiului, abia se poate respira.
"Acum este rece afară, nu se împute totul atât de repede. Dar vara, că mai suntem care stăm şi vara în cămine, e oribil. Îţi vine să umbli cu cârlige la nas, altfel rişti să te înverzeşti, ca în desenele animate!", ne-a spus un student.
Atenţie, cad bucăţi de tencuială!
Pentru a intra în campusul studenţesc, în zona căminelor de băieţi, trebuie să treci pe sub o construcţie boltită, o replică aproximativă a porţii Brandenburg din Berlin. Arhitectural, piesa este una foarte frumoasă, însă la capitolul întreţinere stă extrem de prost. Tocmai de aceea, trecerea pe sub ea trebuie făcută cu mare atenţie, deoarece oricând se poate desprinde o bucată de tencuială, iar persoana care se află în acel moment acolo se poate alege cu răni grave.
Un astfel de episod, cu tencuială căzută, a avut loc anul trecut, când o bucată din tencuiala de deasupra fostei alimentare, actualmente sediu de partid, s-a desprins şi a căzut pe trotuar. Din fericire, singurele persoane care treceau prin zonă la acel moment erau la o distanţă confortabilă, aşa că s-au ales doar cu o sperietură zdravănă. Însă, dacă autorităţile şi locatarii au purces imediat la renovarea faţadei clădirii, atunci ar putea face acelaşi lucru şi cu cele două intrânduri, fără să aştepte să fie cineva rănit sau speriat de tencuiala căzută.
Eu unde îmi las maşina?
În zona căminelor studenţeşti, s-au pus, în ultima perioadă, stâlpi metalici pentru a impiedica maşinile să mai urce pe trotuare, până în buza gazonului şi pentru a fluidiza, astfel, şi traficul pietonal. Un demers care merită toate laudele, de altfel, dat fiind faptul că apăruseră din ce în ce mai multe cazuri în care gălăţenii care circulau prin zonă nu se puteau deplasa pe trotuare din cauza nesimţirii unor şoferi, care nu ştiau cum să îşi parcheze maşinile mai aproape de intrarea în cămin.
Acum, problemele nu mai sunt ale pietonilor, ci ale şoferilor, care nu mai au unde să îşi lase maşinile. "Din ce în ce mai mulţi studenţi au maşini, aşa că e din ce în ce mai greu să găsesc un loc în care să o parchez pe a mea", ne-a explicat George, student în anul I. Pe aleea care desparte căminul G de căminul H, erau parcate cel puţin 20 de maşini, în linie. Singura problemă părea să apară la ieşitul din acea coloană, mai ales că toate erau parcate cu spatele la stradă, iar întoarcerea din trei mişcări ar fi fost destul de greu de executat cu o maşină lungă de trei metri, într-un spaţiu ceva mai mic. Astfel, studenţii care îşi lasă maşinile acolo trebuie să iasă cu spatele în stradă, având vizibilitate redusă şi din cauza maşinilor parcate regulamentar, în parcarea căminelor.
Studenţii speră ca problema parcărilor să fie rezolvată cât mai curând, dat fiind faptul că, de la an la an, apar din ce în ce mai multe maşini în campusul studenţesc, semn că bobocii nu mai sunt aduşi de părinţi la cămin, ci vin singuri sau cu alţi prieteni.
Elena Doamna nu ştie cum arată asfaltul
Chiar dacă astfel de situaţii nu ar trebui să existe, în zona căminelor studenţeşti încă sunt străduţe care nu au avut parte niciodată de asfalt, iar piatra cubică deteriorată de atâta vreme nu mai face faţă ploilor abundente din ultima perioadă, fapt care a dus la formarea de băltoace mari şi la nevoia oamenilor de a folosi cizme de cauciuc, ca la ţară.
"Boschetarii îşi fac nevoile unde apucă"
Una dintre principalele probleme ale celor din zonă este mirosul îngrozitor de urină şi fecale, care porneşte de lângă punctele de colectare a gunoiului şi se extinde până la puţinele WC-uri publice pe care le are cartierul. "Înainte, erau toaletele alea din Grădina Publică şi erau bune, că te mai duceai acolo. Acum, au mai rămas vreo două, la ieşirea spre căminele studenţeşti, plus cele două WC-uri ecologice de lângă stadionul Portu' Roşu. Nu vreţi să ştiţi ce fel miroase înăuntru, îţi trebuie mască de gaze şi costum de protecţie ca să nu te îmbolnăveşti când intri. Din păcate, la noi nu se ţine cont de igienizarea acestor toalete, care ar trebui făcută zilnic", ne-a declarat Ion Manea, cetăţeanul cu care ne-am întâlnit în cartier.
Pe fostul cartodrom găseşti şi balegă
Din ce ne-au spus unii studenţi basarabeni, care merg în Grădina Publică aproape de fostul cartodrom, pentru a suna acasă, pentru că e singurul loc din oraş unde prind perfect semnal la reţelele mobile din Republica Moldova, pe scări şi pe pistele pe care cândva circulau carturi sunt mulţi beţivi care îşi fac nevoile în văzul lumii, fără nici o jenă. "Vorbeam cu părinţii la telefon şi am văzut cum un domn îşi dăduse pantalonii jos şi efectiv îşi făcea nevoile, la baza scărilor. A strigat cineva la el, dar reacţia a fost doar o înjurătură. Nu s-a ridicat, nu s-a îmbrăcat, a continuat să îşi facă treaba. Şi ca el sunt mulţi astfel de nesimţiţi", ne-a spus Maria, studentă în anul II la Facultatea de Litere.
Până şi animalele celor care stau la casele din jur îşi fac nevoile pe cartodrom, dat fiind că există persoane care îşi aduc vacile la păscut acolo. Astfel, de curse de carturi nu mai poate fi vorba, însă de mizerie şi mirosuri nu duce lipsă cartierul.
"Portu' Roşu" se scufundă
În urmă cu mai bine de 30 de ani, pe stadionul "Portu Roşu" se jucau meciuri de rugby, iar sportul gălăţean era înfloritor. Astăzi, arena este o ruină, o amintire palidă a unor vremuri de mult apuse. Puţinii oameni care mai ies la alergat pe pista de atletism din jurul terenului de fotbal trebuie să fie cu ochii în patru la haitele de câini, care au pus stăpânire pe stadion. Orice pas greşit poate însemna aţâţarea patrupedelor şi, din relaxare, totul se poate transforma într-o tragedie. De fotbal, nici nu mai poate fi vorba. Puţinii studenţi care mai ies să bată mingea pe terenul de iarbă al stadionului se lasă păgubaşi repede, deoarece gazonul nu a fost întreţinut deloc, iar miniterenul din ciment este şi el într-o stare precară. Nici peisajul din jurul stadionului nu face excepţie. Peretele din zona tribunei, de pe strada Ştiinţei, se tasează încet, dar sigur, iar casa de lângă stadion a fost părăsită şi aproape demolată, în locul ei fiind acum doar o grămadă de moloz şi câţiva pereţi care încă refuză să cadă.
"Nu ştiu cum de cei de la Universitate încă mai permit ca orele de educaţie fizică să se facă pe acest stadion. Totul e ruginit, vechi, înnămolit. Să vedeţi cabinele în care se schimbă studenţii înainte de ora de sport. Sunt vai de mama lor, au nişte geamuri prin care bate vântul, chiuvete pline de rugină, bănci prăfuite, pereţi reci. Numai a sală de sport nu arată!", ne-a spus un student care a dorit să rămână anonim.
În Grădina Publică, becurile ard doar din când în când
Despre această problemă s-a mai scris şi cu alte ocazii, însă rezolvarea pare a fi departe. Studenţii care locuiesc în campusul studenţesc şi care vor să iasă la o plimbare pe înserat în Grădina Publică spun că trebuie să ocolească până la intrarea de la statuie, pentru că la intrarea dinspre cămine nu funcţionează mereu iluminatul. "Din păcate, nu ştiu care sunt problemele. Încă de când a fost redeschisă, pentru că eram student, ştiu că au fost astfel de probleme. Becurile astea se aprind doar câteodată. Spre exemplu, aseară ploua de rupea, nu era nimeni în grădină, dar la 12 noaptea ardeau toate becurile. Vara trecută, la 12 noaptea, când era multă lume afară, nu ardea niciun bec în partea asta de parc. Undeva există o problemă şi trebuie să se ia măsuri. Nu e normal să ai patru intrări în parc, dar să meargă luminile doar la una sau două", ne-a mai spus Andrei Mihalea.
Nici cei care lucrează la păstrarea curăţeniei din Grădina Publică nu sunt mai îngăduitori şi spun că sunt foarte multe probleme care trebuie rezolvate, nu doar iluminatul. "Noaptea se adună câini mulţi, dar şi mulţi golani care trag de bănci, de coşurile de gunoi, de dale. Dimineaţa, când ieşi prin grădină, e dezastru, coji de seminţe, mucuri de ţigară. S-au investit bani aici, dar nu ne place să păstrăm curat, că aşa suntem noi, gălăţenii. Să facă alţii, nu noi! Săracii oameni, ăştia care trebuie să strângă după toţi nesimţiţii, nu ştiu cum suportă să vină zi de zi la muncă. Nu e deloc uşor, credeţi-mă", ne-a mai spus domnul Manea.
"Liniuţe", la statuie
O altă problemă legată de maşinile din zonă este legată de ceea ce se întâmplă în nopţile de vară, mai ales, dar şi în restul anului. Cursele ilegale care au loc la statuie, la intrarea în Grădina Publică. Cel puţin, asta acuză cei care locuiesc în zonă. "Primăvara, toamna, vara, mereu când asfaltul e uscat, ar trebui să veniţi să vedeţi ce e acolo. Sunt numai maşini tunate, numai curse, scârţâit de roţi, muzică la maxim, cu boxe care nici nu cred că ar trebui să fie instalate pe maşini. E din ce în ce mai greu să te odihneşti, mai ales dacă a doua zi ai examen", ne-a explicat o studentă din căminul G.
Mai puţini câini
Dacă acum câteva luni studenţii din campusul "Alexandru Ioan Cuza" ni se plângeau de numărul mare de maidanezi din zonă, la finalul anului lucrurile s-au mai schimbat. Încă mai există maidanezi, dar aceştia sunt mai calmi şi mai puţini la număr decât la începutul anului, ceea ce îi face pe studenţi să spere că situaţia va deveni şi mai bună, în scurt timp.
Foto: Marius Negri
