După tentativa de lovitură de stat - TURCIA, coşmarul geopolitic al Europei

După tentativa de lovitură de stat - TURCIA, coşmarul geopolitic al Europei
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Efectele tentativei de lovitură de stat din Turcia, din urmă cu o lună, se resimt dincolo de scena politică de la Ankara. Regimul Erdogan devine tot mai autocratic şi zeci de mii de opozanţi ai acestuia au ajuns în închisori, sub acuzaţia de a fi „guelişti”. Dincolo de asta, Turcia pare a fi la o răscruce de drumuri, iar cărarea pe care pare a fi tentată să o ia pare a se îndepărta tot mai mult de Uniunea Europeană (UE) şi de aliaţii tradiţionali din Occident.

Foşti aliaţi, actuali adversari

Pe măsură ce a reuşit să urce pe treptele puterii - primar al Istanbulului (1994), prim-ministru (2002), preşedinte al Turciei (2014) - Recep Tayyip Erdogan a recurs, pentru a-şi consolida puterea, la două instrumente. Pe de o parte, şi-a amplificat discursul populist, iar pe de altă parte a încercat să elimine orice disidenţă, atât din interiorul partidului de orientare islamo-conservatoare din care provine - Justiţie şi Dezvoltare (AKP), cât şi din societatea civilă. Acest stil de a guverna însoţit de poziţiile radicale au accentuat polarizarea în interiorul societăţii turce. Mai mult de jumătate dintre turci au în el o încredere aproape oarbă, în schimb opoziţia îl acuză că duce ţara înapoi, către o guvernare autoritară şi un regim poliţienesc.

Tentativa de lovitură de stat din iulie 2016 nu a făcut decât să accelereze acest proces de polarizare, iar represiunea puciştilor reali sau a presupuşilor sprijinitori a fost necruţătoare. Din start, acuzaţiile s-au îndreptat împotriva organizaţiei conduse de clericul Fethullah Gulen. Mişcarea Hizmet (Serviciul, în limba turcă), având milioane de membri în întreaga lume, este/a fost una foarte influentă în Turcia. Organizaţia condusă de Fethullah Gulen este, în fapt, o vastă reţea constituită din şcoli, ONG-uri, companii, instituţii financiare şi chiar mass-media.

Ironia sorţii este că organizaţia a fost iniţial un aliat al lui Erdogan. Relaţiile s-au deteriorat după ce, în 1999, pe fondul unor neînţelegeri care începeau deja să se contureze, Gulen a decis să se autoexileze în SUA. Dar ruptura definitivă între cei doi foşti aliaţi a apărut, la sfârşitul anului 2013, în contextul unui scandal de corupţie care a cuprins tot anturajului lui Erdogan. Gulen s-a delimitat atunci în mod oficial de actualul lider turc şi a devenit, practic, cel mai mare adversar al regimului Erdogan. La rândul său, Erdogan i-a reproşat lui Gulen că a fabricat toate acuzaţiile de corupţie, pentru a-i afecta imaginea şi pentru a crea ''un stat paralel'', având drept scop să-l înlăture de la putere. Erdogan a ordonat epurări masive şi anchete împotriva tuturor apropiaţilor organizaţiei lui Gulen. Mai mult, Hizmet a fost catalogată drept „organizaţie teroristă” şi o ameninţare mai gravă pentru securitatea Turciei chiar şi decât rebelii PKK!

Istoria unui puci eşuat

Încă din primele momente ale tentativei de puci din Turcia, Recep Tayyip Erdogan l-a acuzat pe Fethullah Gulen că s-ar afla în spatele acestuia, chiar dacă, în mod oficial, clericul musulman a negat că el sau susţinătorii săi ar avea vreo legătură cu ceea ce s-a întâmplat. După cum se ştie, tentativa de puci a eşuat în doar câteva ore, după ce populaţia a ieşit masiv în stradă, pentru a-l susţine pe preşedintele Erdogan. Puciştii par a fi supraestimat şi sprijinul de care se bucurau în rândurile armatei, cea mai mare parte a acesteia rămânându-i loială lui Erdogan, în ciuda unor relaţii destul de tensionate de-a lungul timpului cu preşedinţia. Asta nu împiedicat desfăşurarea unor conflicte armate sângeroase, în urma cărora 300 de persoane au fost ucise, iar alte câteva mii rănite.

Epurări pe scară largă

Dincolo de acuzaţiile la adresa „guleniştilor”, odată ce a recăpătat controlul asupra situaţiei, preşedintele Recep Tayyip Erdogan le-a reproşat aliaţilor vestici - cu referire atât la SUA, cât şi la UE - că au fost prea anemici în a susţine regimul de la Ankara. Acesta a fost însă doar începutul unei eroziuni rapide a relaţiilor Turciei cu Occidentul. Decizia autorităţilor de la Ankara de suspendare a aplicării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, dar şi demersurile de reintroducere a pedepsei cu moartea au stârnit îngrijorare pe plan internaţional. A şocat şi valul amplu de arestări şi epurări din toate instituţiile turce. Conform bilanţului prezentat în urmă cu câteva zile chiar de prim-ministrul turc Binali Yildirim, mai bine de 40.000 de persoane au fost reţinute după tentativa de puci, jumătate dintre acestea fiind arestate şi aflându-se în aşteptarea inculpării! Mai mult, în urma operaţiunilor de epurare din armată, poliţie, justiţie şi alte instituţii au fost înlăturate din administraţia publică 79.900 de persoane! De asemenea, 4.262 de companii şi instituţii care, potrivit autorităţile turce, aveau legături cu Gulen au fost închise.

Pe de altă parte, nu puţini sunt cei care, în prezent, apreciază că Erdogan a profitat de situaţie pentru a-şi elimina dintr-o lovitură toţi opozanţii. Inclusiv Fethullah Gulen a început să declare că „există posibilitatea” ca tentativa de lovitură de stat să fi fost „o înscenare” menită să ducă la consolidarea regimului Erdogan. Dar chiar şi din partea unor politicieni europeni au început să apară opinii cum că ceea ce se întâmplă acum în Turcia seamănă cu episodul din Germania, din 1933, al Incendierii Reichstagului, moment-cheie în ascensiunea lui Hitler şi a dictaturii naziste! Dincolo de asta, îndemnurile Occidentului la „calm, reţinere şi la respectarea instituţiilor democratice” au început să se înmulţească, dar Ankara nu a văzut în ele decât noi semne de „trădare” din partea foştilor aliaţi.

Relaţii internaţionale tensionate

Turcia de după tentativa de lovitură de stat tinde să se transforme într-un „coşmar” geopolitic şi pentru UE, şi pentru SUA. În cazul UE, atât şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, cât şi miniştrii afacerilor externe din Uniune au avertizat Turcia împotriva tentaţiei unei represiuni generalizate, invocându-se „normele statului de drept şi ale democraţiei”, fără respectarea cărora Ankara nu poate spera la accederea în UE. Derapajele autoritare ale preşedintelui Erdogan pun sub semnul întrebării continuarea procesului de negociere, iar unele ţări, precum Austria, au ameninţat că vor bloca procesul de extindere, în timp ce altele, precum Germania sau Franţa, au arătat că Turcia încă are în faţă „un drum dificil” pentru a obţine liberalizarea regimului de vize pentru UE. Dar o „cămaşă” mult mai apropiată de „pielea” UE este problema controlului valului imigraţionist care ameninţă spaţiul comunitar şi în care, potrivit acordului încheiat în urmă cu câteva luni, Turcia ar trebui să joace un rol-cheie. Invocarea prea deasă a „principiilor democratice” de către ţările UE a iritat Ankara, iar replica a venit acolo unde UE o simte mai tare. Mai exact, în condiţiile în care UE nu-şi respectă angajamentele privind liberalizarea regimului de vize, care ar trebui să intre în vigoare din octombrie, ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, a avertizat că Turcia ar putea, la rândul ei, denunţa acordul pentru limitarea fluxului de migranţi spre Europa. Iar perspectiva amplificării valurilor de refugiaţi la porţile Europei nu este una care să pice prea bine ţărilor UE.

Jocul marilor puteri

Dincolo însă de problema migraţiei ilegale, deteriorarea relaţiilor cu Turcia ridică pentru UE şi mari probleme de securitate. Turcia este ţară membră NATO, dar în relaţiile externe pare a se îndepărta tot mai mult atât de statele europene, cât şi de SUA, iar în paralel se conturează o apropiere de Rusia.

Ankara a sugerat adesea în ultima lună că SUA, „gazdă” a lui Fethullah Gulen, a sprijinit şi chiar orchestrat tentativa de puci împotriva preşedintelui Erdogan. Autorităţile turce au cerut Statelor Unite să-l extrădeze pe Gulen, dar secretarul american de stat John Kerry le-a cerut să furnizeze dovezi care să ateste acuzaţiile faţă de acesta. În replică, oficialii turci au amintit că Ankara nu a cerut „dovezi” atunci când Washingtonul a solicitat extrădarea unor persoane acuzate de terorism. Premierului turc, Binali Yildirim, a declarat pe de-a dreptul că "orice ţară care îl adăposteşte pe clericul Gulen nu poate fi un prieten al Turciei şi va fi considerata în război cu Turcia". Declaraţia a pus şi mai mulă sare pe rană şi a alimentat speculaţiile privind o ruptură diplomatică între SUA şi Turcia. Indirect, ar fi afectate şi relaţiile în cadrul NATO, iar perspectiva că zeci de arme nucleare stocate la baza Incirlik ar putea să cadă în mâna unor „forţe ostile” dă fiori în multe capitale ale lumii. De aici a şi apărut, de altfel, scenariul potrivit căruia focoasele nucleare ar urma să fie mutate în România…

Cert este că, în timp ce NATO reafirmă încrederea în calitatea Turciei de membru al Alianţei, Ankara nu ezită să „reseteze” relaţiile cu Moscova. Incidentul aviatic din Siria, când turcii au doborât un avion rusesc, pare a fi dat uitării, iar - coincidenţă? - piloţii turci implicaţi atunci în incident au şi fost arestaţi pentru… implicare în acţiuni „gueliste”! Mai mult, oficiali turci de rang înalt, inclusiv preşedintele Erdogan, au fost la Moscova pentru a stabili mecanismele de cooperare pentru viitor. Şi, cu siguranţă, preşedintele Vladimir Putin n-a ridicat nici o pretenţie privind drepturile omului… În schimb, cele două state nu numai că „sunt în căutarea unor variante alternative de apărare”, dar au şi convenit organizarea unor acţiuni comune împotriva grupării Statului Islamic în Siria. Poziţiile celor state vizavi de regimul de la Damasc al preşedintelui Bashar al-Assad sunt diametral opuse, dar asta este altă poveste…

Una peste alta, dincolo de toate, posibilitatea ca Turcia „să caute alte opţiuni” de ordin strategic, unele care ar îndepărta-o de Occident pune sub semnul întrebării întreg eşafodajul geopolitic al Europei, într-o perioadă în care deja sunt voci care spun că UE seamănă tot mai mult cu un „colos cu picioare de lut”. Pe flancul sudic, Turcia este un punct de sprijin care se clatină, iar cutremurul politic de la Ankara pare a fi încă departe de a-şi fi epuizat toate „replicile” la nivelul relaţiilor internaţionale.

Citit 6203 ori Ultima modificare Luni, 26 Septembrie 2016 02:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.