S-au împlinit cinci ani de când Centrul Cultural "Dunărea de Jos" i-a încredinţat Pânzarul Moldovenesc unei asociaţii care, în 2011, se angajase să-l recondiţioneze în doar... patru luni * Acum, nava e aproape distrusă, iar autorităţile se plâng că asociaţia nu le răspunde la adresele oficiale în care o întreabă de soarta Pânzarului
"Cu scândurile scorojite şi catargul la pământ, Pânzarul Moldovenesc zace într-o dană a Damen Shipyard Galaţi şi riscă să ajungă surcele”. Aşa scriam, în iulie anul acesta, despre starea nenorocită în care se află celebra replică a corăbiei comerciale din vremea lui Ştefan cel Mare. O navă pentru construcţia căreia Consiliul Judeţean (CJ) a cheltuit aproape un milion de lei!
Senin, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” (CCDJ), administratorul acestui bun aflat în patrimoniul privat al judeţului Galaţi, ne declara atunci că: „Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării se ocupă de conservarea, recondiţionarea şi evaluarea lui”, pe baza unui Acord de exploatare „în comun” valabil până în 2021.
Am fost curioşi să aflăm dacă - după articolul nostru şi temerile că în 2021 e posibil să nu mai rămână nici surcea din Pânzarul Moldovenesc - Centrul Cultural sau Consiliul Judeţean a luat vreo măsură. Le-am solicitat celor două instituţii publice, în baza Legii liberului acces la informaţiile de interes public, să ne spună la cât timp verifică situaţia Pânzarului Moldovenesc şi care au fost constatările ultimului control. De asemenea, le-am întrebat care au fost operaţiunile de evaluare, recondiţionare şi conservare de care a beneficiat Pânzarul Moldovenesc în perioada din octombrie 2011 - octombrie 2016 şi ce-a mai rămas de făcut.
Consiliul Judeţean deocamdată tace, dar răspunsul primit de la CCDJ este halucinant. Instituţia se plânge că asociaţia căreia i-a dat în custodie nava nu-i răspunde la adrese!
Explicaţiile Centrului Cultural
Potrivit Centrului Cultural, Pânzarul Moldovenesc a fost preluat pentru expertizare, reparaţii şi, ulterior, folosirea sa pentru promovarea zonei Dunării de Jos, de către Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării, conform Acordului de cooperare încheiat pe 3 octombrie 2011 între CCDJ şi Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării.
„Încercările noastre de a clarifica situaţia Pânzarului Moldovenesc s-au desfăşurat pe parcursul mai multor luni şi anexăm, în copie, ultimele două documente transmise către Asociaţie (9 august 2016 şi 3 octombrie 2016). La niciunul dintre ele, sau la documentele emise anterior, nu am primit răspuns. În situaţia în care vor apărea noi informaţii pe parcursul procedurilor legale de clarificarea situaţiei Pânzarului Moldovenesc, vi le vom oferi cu promptitudine”, ne asigură Centrul Cultural.
Potrivit documentelor ataşate, CCDJ i-a solicitat asociaţiei, pe 9 august 2016, „informaţii referitoare la stadiul reparaţiilor efectuate, precum şi un set de fotografii cu evoluţia lucrărilor”. Pe 3 noiembrie, a încercat din nou: „Ca urmare a adresei din 9 august 2016, prin care vă solicitam informaţii cu privire la stadiul lucrărilor efectuate la Pânzarul Moldovenesc, aflat în custodia dvs. menţionăm că nu am primit, până la ora actuală, nicio informaţie legată de acest Pânzar”.
CCDJ precizează că solicită aceste informaţii conform prevederilor Acordului. Documentul stipulează clar că, pe toată perioada acordului, CCDJ are dreptul să solicite furnizarea oricăror informaţii şi documente legate de folosirea eficientă în exploatare a bunului mobil, iar asociaţia are obligaţia de a i le furniza. Dar n-o face! Nu că asta ar fi singura obligaţie din Acord pe care n-a respectat-o...
Ce prevedea Acordul
Acordul de cooperare a fost semnat de regretatul Sergiu Dumitrescu, fostul director al CCDJ, şi Viorel Ariton, directorul executiv al Asociaţiei Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării, la iniţiativa şi propunerea acesteia.
Acordul prevede clar: „CCDJ va pune la dispoziţia Asociaţiei Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării, în condiţiile legii, Pânzarul Moldovenesc, ce aparţine domeniului privat al judeţului Galaţi şi este în administrarea Centrului Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi, în vederea cercetării, promovării dezvoltării durabile a Dunării, şi punerii în valoare a potenţialului turistic”. Şi se obligă să nu împiedice Asociaţia să folosească nava, cu precizarea că, la rându-i, o poate utiliza „la acţiuni culturale stabilite de comun acord”.
„Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării are obligaţia asigurării resurselor financiare legate de reparaţi anuale, întreţinere de cheiaj, de echipaj, de autorizare, de pază, de asigurare, precum şi a altor cheltuieli necesare exploatării în condiţiile legii”, se arată în acord. Şi se angajează ca, la expirarea Acordului, să restituie Pânzarul Moldovenesc "în bună stare".
Patru luni pentru recondiţionare
„Pentru reutilizarea ambarcaţiunii în condiţii de siguranţă, s-a impus angajarea unor experţi care să evalueze starea fizică şi tehnică reală a navei, şi să facă recomandări cu privire la activităţile care se impun pentru utilizarea acesteia în bune condiţii”, scrie în devizul de recondiţionare a navei, parte componentă a Acordului de cooperare semnat.
Documentul prevede că recondiţionarea se va face pe o perioadă de patru luni: „La recondiţionarea Pânzarului va lucra o echipă formată din şase membri, personal calificat şi cu vastă experienţă în construcţia şi recondiţionarea ambarcaţiunilor”. Devizul total de lucrări se ridica, la acel moment, la 106.220 de euro din care: total materiale - 52.120 de euro, costuri manoperă - 41.600 de euro, costuri hală - 9.000 de euro, costuri expertizare - 3.500 de euro.
Trebuia refăcut din temelii
Devizul de lucrări, realizat de Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării în 2011, scotea în evidenţă multiple probleme şi chiar vicii de construcţie:
"Bordajul executat din pin prezintă în numeroase locuri deteriorări determinate de putrezirea materialului. Probabil, pentru a da un aspect cât mai apropiat de cel al ambarcaţiunii originale, în mai multe locuri au fost folosite materiale inadecvate, fapt care a determinat nu numai putrezirea acestora, dar şi retenţia de apă care a afectat şi materialele de bază folosite la construcţia navei. Se impune înlocuire lor cu materiale adecvate.
Din cauza protecţiei limitate asigurate de prelata care acoperă puntea, deşi aceasta a fost construită din lemn de tec, se impune o recondiţionare atentă a acesteia. Acest lucru trebuie făcut şi cu suprastructurile de pe punte.
Interiorul, din motive tehnice şi estetice, trebuie refăcut în întregime, pentru aceasta se va folosi placaj Okoume, rezistent la apă, folosit la construcţia ambarcaţiunilor.
Greementul necesită reconstrucţie parţială şi recondiţionare, elementele de susţinere ale acestuia trebuie schimbate şi velatura reproiectată şi confecţionată.
Copastia va fi refăcută în totalitate din lemn de mahon.
Pentru asigurarea comportamentului în orice condiţii de vreme şi navigaţie a navei, se va proceda la confecţionarea unui bordaj diagonal suprapus pe corpul existent, făcut din pin siberian amplasat. Peste acesta se va aplica longitudinal un ultim strat de bordaj din lemn de stejar. Lemnul de tec de pe punte va fi scos şi recondiţionat, iar baza din OSB va fi înlocuită cu placaje rezistente la apă”, se arată în document.
Cui i-a fost încredinţat Pânzarul?
Dacă Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării nu-i răspunde Centrului Cultural la adrese, am încercat să dăm noi de ea, conform datelor de contact indicate atât în Acordul de cooperare, cât şi de CCDJ. Numărul de telefon nu mai este valabil! La adresa precizată, Ana Ipătescu nr. 18 din Galaţi, am găsit un elegant complex rezidenţial, împrejmuit ca o cazemată, care avertizează din start: „Proprietate privată - Câine rău!”. Din păcate, nu am reuşit să pătrundem în incintă pentru a căuta apartamentul, neprecizat, în care ar putea fi sediul asociaţiei.
Conform datelor găsite în bilanţurile economice de pe portalul Ministerului Finanţelor, Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării este înregistrată pe 14 iulie 2011. Deci s-a născut cu două luni înainte de a i se oferi, pe tavă, Pânzarul.
Cât despre potenţa financiară în suportarea cheltuielilor mari, impuse de recondiţionarea şi întreţinerea navei, situaţiile financiare nu arată deloc optimist. Asociaţia a înregistrat în anul 2013 venituri de 7.649 de lei şi cheltuieli totale de 7.378 de lei, cu un efectiv de personal de cinci angajaţi. A încheiat anul 2014 cu un angajat, venituri de 10.043 de lei şi cheltuieli de 9.968 de lei, iar în 2015 a avut trei angajaţi, venituri de 28.575 de lei şi cheltuieli de 28.338 de lei.
În aceste condiţii, nu poţi să nu te întrebi retoric: de ce i-a dat Centrul Cultural Pânzarul Moldovenesc? Şi de ce nu i l-a luat până acum?
Ce spune constructorul Mihai Mihail: "Ca să iasă ce-a fost costă mai mult decât dacă s-ar face unul nou"
„Eu am văzut Pânzarul acum două luni! Ce dracu’ să mai vezi la el?!”, ne-a declarat, cu amărăciune, constructorul Pânzarului Moldovenesc, Mihai Mihail, când l-am întrebat ce mai ştie despre soarta Pânzarului. Când a auzit despre recondiţionarea lui, cu suma de peste o sută de mii de euro, replica a fost cât se poate de categorică: „Ca să iasă ce-a fost, costă mai mult decât dacă s-ar face unul nou”. Şi ne-a oferit şi argumente în acest sens.
„Ce era pus înăuntru: radar, sonar, GPS - sunt terminate! În prima iarnă, n-au golit instalaţia de răcire de la motor, a plouat în el şi s-a distrus motorul! Ca să nu mai folosească schela, au tăiat o poartă în bord prova, ca să intre în el pe uşă. E ca şi cum v-aş fi tăiat şi scos eu două coaste şi apoi v-aş fi cusut la loc! După ce l-a lovit tractorul acela de gunoi, doar l-au cârpit oleacă! Am dat comandă de husă pentru el, şi a dispărut şi husa, şi scheletul, plus accesoriile!
Ultima oară l-am lăcuit eu. Şi pe vremea lui Ştefan cel Mare îl dădeau cu smoală! Tot era ceva decât gol!
El a fost construit într-un sistem de îmbinare a filelor (scândurilor) şi dacă eu scot o scândură, este ca şi cum aş scoate o cărămidă de la mijlocul peretelui unei case! Cum mai ştiu eu să mai pun scândura la loc, dacă nu dau toate scândurile jos şi le fărâm pe toate! Ca să-l demontezi total, una - că se strică scândurile, a doua la mână - masticul acela, de peste 11 ani, nu mai e bun de nimic şi a treia la mână - trebuie curăţat!
N-au putut să-i dea două cepuri făcute - că eu aveam nişte locuri acolo, şi trebuia numai deschişi nişte robineţi, ca să curgă surplusul de apă! N-au făcut chestia asta! Cu banii ăştia, peste o sută de mii de euro, fac unul mai mic. Din hârtie!”, ne-a declarat, cu ironie amară, constructorul Pânzarului.
Dar nostalgia construcţiei navei încă mai rezistă în sufletul lui: „Pânzarul s-a făcut datorită unui entuziasm. Eu nu pot să fiu un farsor, ca alţii! Eu, dacă nu făceam Pânzarul, nu puteam să demonstrez altora, celor care mă înjură acum, că eu sunt în stare să fac chestia asta. Dar eu am demonstrat-o!”.
Bani frumoşi din exploatarea velierelor
Departe de noi gândul că realizarea Pânzarului Moldovenesc a fost o greşeală, dimpotrivă, credem că a fost un proiect temerar, pus în practică în cel mai pur stil păgubos românesc. Pentru că alţii fac bani frumoşi cu velierele. De pildă, în Armenia, pe lacul Sevan (foto), turiştii pot face croaziere cu o navă de epocă. Investiţia a fost una costisitoare, întreţinerea velierului este, an de an, scumpă, dar şi câştigul de pe urma excursiilor este substanţial.
Exemple putem găsi şi în ţară la noi. De pildă, Regata Velierelor, care a avut loc în septembrie, la Constanţa, a fost un eveniment care a atras, în cele trei zile, mii şi mii de vizitatori şi s-a bucurat de un uriaş succes. Singura navă românească prezentă la eveniment a fost Bricul "Mircea". Pânzarul Moldovenesc ar fi putut fi şi el prezent acolo... dacă n-ar fi zăcut, abandonat, în Damen.
Foto Marius Negri şi Florin Răvdan
