Lauri, balauri şi nici un strop de Eternitate (V)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Bojdeuca-i gata. Amfiteatru-i gata de când ultima mişcare arhi/tectonică a umblat la geografie. Râpa-i la locul ei, tot de atunci. Firul de apă susură şi se duce să se usuce mai încolo. Dar curge. Încă mai ştie şi mai vrea şi mai poate curge. Aici, încă mai merge "panta rhei". Aici, chiar se mai vede şi se mai aude sufletul şi inima sălbăticiei pure şi simple. Şi încă nu-s atinse şi nu-s destrămate morfologiile şi sintaxele rostului meu şi al tău pe naiva şi frumoasa sferă pământească. Corurile re/adunate ale păsărilor din toate văile şi din toate dealurile Zimbrului sunt gata să rostească Simfonia a V-a, beethoveniană. Nu se poate nimic mai serios şi mai aproape de realitate decât această armonie pentru deschiderea Bojdeucii şi a Secundei, pentru desfăşurarea şi înfăşurarea Clipei, cestui Continuu Efemer!... Nu?

Stau pe aripa dinspre nord a Amfiteatrului, în faţa bordeiului de lux, adică Natural. Stau şi admir Sosirea. Marea Sosire. Cu tot cu scriitori şi actori, însăşi Eternitatea vine şi stă la rând să-(şi) aplaude Secunda. Secunda începutului şi sfârşitului de Sine mereu. Începutul şi sfârşitul Clipei într-o clipă. Adică a totului într-o secundă. A capătului fără capăt într-o clipită. Şi, iată, corbul lui Poe porneşte şi dirijează marele Cor al Inaugurării! Da, incredibil, dar într-adevărat! Simfonie la rândunică! Destin la cinteză! Şi Soartă la mierlă! Simfonia a V-a la turturică! La cuc! La sticlete şi cioară! La ciocârlie şi vrabie!... Da! da! da! da!... Nu?

Gata. Începe. Însoţită de Zmeu, Ileana aduce frunza de brusture. Balaurul păzeşte ritualul. Făt-frumos scoate paloşul şi taie foaia de lipan. Nimeni nu aplaudă. Nici nu trebuie. O frumuseţe în Sine şi de Sine nu are nevoie de osanale. Până şi Eternitatea se cruceşte şi lăcrămează întru splendoarea Secundei. Dinspre partea cealaltă a Ritualului, actorul Vlad Vasiliu recită din Omar Khayyam: "Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană./ Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă Clipa./ Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană./ Mai toarnă-mi vin. Amurgul m-atinge cu aripa...!// Bea vin! În el găsi-vei Viaţa-fără-moarte./ Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,/ Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!/ Trăieşte-ţi Clipa dată! Căci Clipa-i viaţa ta!"//...

Mă uit peste umăr... şi văd două Clipe frumoase sub cătina din gardul lui moş Fluture: clipa Mamei, cu mâinile întinse spre lipsa Eternităţii mele; şi clipa lui Tata, cu ochii albaştri întinşi să aducă Veşnicia înapoi!... "Fă-ţi dintr-o Clip-o viaţă/ şi sufletul sloboade-l din temniţele minţii!"... continuă actorul!... Să vezi!

Citit 2009 ori Ultima modificare Miercuri, 22 Octombrie 2014 16:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.