La numai 25 de ani, Vali Florescu îşi ştie cu siguranţă menirea în viaţă. Motoarele sunt viaţa lui, iar acestea se repară cu răbdare, cunoştinţe temeinice, dar şi corectitudine. Cilindrii şi pistoanele sunt pentru el un mod de viaţă: când sus, când jos, dar mereu în acelaşi sens de rotaţie - spre înainte.
Pasiunea
A început de pe la 13-14 ani. Fratele mai mare o apucase tot pe calea asta, piese metalice, ulei, combustibil, scânteie, combustie, transfer de căldură, energie. Într-un cuvânt, mecanică de motoare. "Am început cu motorul unei Honda, de 1600 de centimetri cubi. După ce l-am făcut ca nou, am ştiut că asta îmi place să fac şi că pot să fac bine." Pasiunea pentru mecanică i-a devenit meserie. Spre deosebire de alţi tineri pe care-i îndrumă părinţii prin şcoli pentru a-şi alege profesiunea, Vali şi-a ales şcolile astfel încât să-l ajute în îndeletnicirea în jurul căreia îi gravitează aproape toată existenţa. Cu pasiunea pentru mecanică, Vali s-a ţinut la şcoală, a călătorit, s-a distrat şi chiar îşi conservă principiile de viaţă.
Şcoala
A urmat Liceul Traian, clasă de mecanică. "Probabil că acolo a început să-mi placă partea ascunsă a mecanicii, lucrurile pe care nu le poţi vedea cu ochii sau simţi cu degetele. Mi-au plăcut mult fizica şi organele de maşini. Şi matematica. Pe matematică şi fizică se bazează aproape tot". După liceu a vrut, dacă se poate, să câştige şi bani, şi experienţă. S-a angajat la unicul reprezentant de motoare Deutz pe România. Pe lângă meseria deprinsă la locul de muncă, a beneficiat de cursuri în Germania, la firma producătoare. "Am lucrat pe tot felul de motoare. Motoare obişnuite, pe autocamioane sau autobuze, motoare speciale, pe utilaje şi nave. Uite, autobuze de la Transurb au motoare Deutz. Am făcut de la revizii, singur cu lada de scule şi piese după mine,.până la reparaţii capitale. Doar experienţa te face să împerechezi şurub cu şurub".
Banii
Nu i-a plăcut angajat unde a fost până acum. La reprezentantul firmei germane a învăţat multă meserie dar salariul era mic. Apoi a lucrat la un service pe centură, s-a enervat când a văzut cum clientul era pus să plătească o turbină nouă pentru un biet debitmetru, şi-a dat demisia. "Nu suport să plătească clientul un ansamblu întreg pentru o piesulică defectă. Nu aşa se fac banii. Clienţii se câştigă pe încredere, iar un mecanic de încredere se cunoaşte după ştiinţă. Oricine poate înlocui, cu reparatul e mai greu..."
Vali e expert în motoare Diesel. Dar le recomandă pe cele pe benzină. "La Diesel, cât de bun eşti tot poţi să-ţi prinzi urechile. Sunt şapte condiţii ca să funcţioneze. Vă daţi seama cât verifici ca să afli de ce nu merge? Senzorii îţi indică pe unde e defectul, adevărul îl vezi cu piesa desfăcută."
Repară motoare de barcă. "Care din '70, care de după 2000, majoritatea americane. Nici piese nu găseşti, să adaptezi nu se poate, că-s în inci, nu în mm. Sunt căutat fiindcă ştiu să le refac. Sau caut prin Anglia piese asemănătoare la cote..."
Cea mai complicată reparaţie: limuzină sport germană, opt cilindri. "4.200 cmc, i-am făcut motorul cap-coadă, era praf, rămăsese fără ulei. Am muncit două săptămâni pe 2.500 de lei. Au mai costat vreo 6.000 piesele, toate originale. La service dădea 20.000 cel puţin... Am tras tare, dar mi-a plăcut".
Distracţia
Ca orice băiat mare, Vali are jucării. Două maşinuţe, una de asfalt şi una de off-road. Motoare monocilindru în doi timpi, 5 cmc, două trepte de viteză, telecomandate. Cea de asfalt prinde peste 100 km/h. "Când am să învăţ să le conduc ca lumea, am să mă duc şi la concursuri. Deocamdată ne întâlnim câţiva pasionaţi şi ne întrecem între noi". Pasiune costisitoare, un motor de maşinuţă ajunge şi la sute de euro. Le ia second-hand, le modifică...
S-a distrat şi cu maşini serioase, tunning în Bucureşti. "Modificam motoare - creşteam compresii, modificam unghiuri de supape, aprinderi, puneam turbocompresoare. Altă viaţă, dar şi alţi bani. Păcat însă că sunt axaţi mai mult pe electronică şi adăugiri scumpe. Nu au răbdare să modifice piesele în sine..."
A lucrat şi în Spania, unde a avut grijă de aproape 100 de maşini şi utilaje. Are oricând poarta deschisă la patronul de acolo...
Viitorul
Termină anul III la Mecanică. "De-aia lucrez doar acasă, să mă pot ţine de facultate. Am învăţat multe. Mecanica fluidelor - de unde să ştiu cum se formează 25 de turbioane într-un simplu cot? Proiectare, calcule de rezistenţă..."
Are şi critici. "Cu matematica au ajuns prea departe. Multe lucruri nu le aplică un inginer măcar o dată în viaţa lui. Cum ar fi integrala de grad III..." Nici de nivelul unor colegi nu e încântat. "Mulţi n-au desfăcut ceva vreodată, nu ştiu ce vor să facă cu diploma, îşi pierd timpul prin bănci. Cel mult doi sau trei vor fi adevăraţi profesionişti... Plus că mai e câte un <<şef de acvariu>> care vrea şi el să aibă un carton..."
După facultate pleacă din nou afară, să strângă bani. Să-şi poată apoi deschide aici un atelier cum ştie el. "Doi, trei oameni îmi trebuie, atât. Şi să lucrăm aşa cum ştiu eu, cu respect faţă de client şi meserie. De atâţia ani ne furăm unii pe alţii în loc să ne facem meseria corect. Şi nu e bine, n-am ajuns nicăieri".
