* Câinii, gropile, trotuarele neglijate şi alte semne care vădesc că suntem o populaţie cu mult balcanism în sânge fac parte din peisajul cotidian al uneia dintre cel mai aglomerate zone a urbei : Siderurgiştilor - Gheorghe Doja
Multitudinea de magazine de toate felurile cu preţuri care nu îţi fac portmoneul să salte dureros în buzunar, bănci, filiale de instituţii, deschiderea la mijloace de transport în comun şi nu în ultimul rând unele apartamente din zona, din blocuri construite în ultimele trei decenii recomandă zona Siderurgiştilor ca un nou cartier bun al oraşului, după Mazepa, Centru sau Țiglina. Atâta doar că facilităţile care ar atrage gălăţeanul sau nou venitul în oraş spre cartierul cu potenţial sunt puse în umbră din start de elemente devenite clasice pentru peisajul urban general. Patrupedele care îşi fac veacul pe trotuare sau în preajma containerelor din spatele blocurilor, gropile din asfalt sau de pe aleile blocurilor care îţi pun la serioasă încercare flexibilitatea gleznelor sau arcurile maşinii şi nu în ultimul rând, semnul distinctiv al zonei, porţiunea de macadam marcată cu oribilul gard albastru despărţitor te fac să nu îţi doreşti să fii decât trecător prin cartier sau cel mult să vii la o sesiune rapidă de cumpărături.
Pericole cu colţi după blocuri
Aproape că nu există bloc de la intersecţia Siderurgiştilor cu Gheorghe Doja până încolo, spre General, care să nu aibă şi unul, doi, sau chiar cinci ”locatari” externi. Ne referim, desigur, la câini fără stăpân care şi-au delimitat zonele lor în care trăiesc ca adevărate familii, ba sub maşini, ba pe la gurile de canalizare, ba pe la containere, în funcţie de necesităţi.
”De exemplu, la noi la bloc, în spate la magazinul Reno, sunt vreo cinci. Nu i-a adunat nimeni şi stau bine merci unde vor ei. Nu ştii la ce să te aştepţi, pot oricând să se repeadă şi să muşte. Din cauza asta nici nu putem lăsa copiii afară să se joace. Eu am o fetiţă cu dizabilităţi şi nici nu se pune problema să o las afară”, ne-a spus Antonina Dobrea, la vizita pe care am făcut-o în cartier, joia trecută. Peisajul de la ”Reno” pare tras la indigo şi la alte blocuri. Spre exemplu, în zona imobilului SD4A, altă gaşca de câini am găsit-o dormind într-o aparentă acalmie, într-o stare de amorţeală înşelătoare sub razele de primăvară.
”Şi la C-uri e o turmă de câini, s-au mutat de la centrală lângă tomberoane. Sau dacă mergeţi în spate la Pescărie, la IREG, să vedeţi cum se adună şi acolo, nu ai cum să treci prin tronson. De ce nu îi adună, nu ştiu, că tututor ne e frică de ei. Mai ales la copii nu se gândesc, că ăştia mici se joacă pe lângă blocuri şi pot fi oricând muşcaţi”, ne-a spus şi Rozica Petrea, o altă gălăţeancă din zonă.
Dacă problema maidanezilor este o chestiune a cărei rezolvare trenează între lipsa locurilor în padocuri şi argumentele iubitorilor de animale care vor să îi vadă liberi, la fel de eternă pare a fi şi soarta asfaltului din cartier.
Din gaură în groapă
În lipsa vreunui investitor privat care să vrea musai ca în faţa prăvăliei/firmei/biroului să aibă un trotuar fără obstacole şi hârtoape, municipalitatea pare să arunce undeva în josul listei cu priorităţi asfaltarea zonelor pietonale. Ori aleşii nu au drum prin zonă ori pur şi simplu reuşesc să evite să fie chiar şi pentru câţiva metri pietoni. Cert este că îşi trebuie multă îndemânare, fie ca şofer, fie ca simplu mergător pe stradă, ca să nu te accidentezi.
”Eu stau în zonă de 34 de ani şi nu îmi mai amintesc când s-a asfaltat ultima dată. În parcarea din spate avem nişte gropi pe care să vrei şi nu reuşeşti să le eviţi. Noi ne-am trezit cu arcul rupt la maşina, dar nu ai ce sa faci, pentru ca de evitat nu ai cum. Sunt şi multe maşini, parcate care cum încotro. Te fereşti de maşini, dai în gropi, şi tot aşa”, ne spune aceeaşi doamnă Dobrea.
Tot în acelaşi context se poate face referire şi la asfaltul de pe aleile/trotuarele aferente blocurilor J, K, zona băncii Raiffeisen de pe Gheorghe Asachi şi exemplele pot continua.
Gardul albastru, marcă înregistrată
Zona Siderurgiştilor a rămas poate singura din Galaţi delimitată de un gard cu aspect comunist. Dacă utilitatea lui ar putea fi confirmată de mulţi, în frunte cu cei care au gândit strategia străzii circulate până nu demult deopotrivă de tramvaie şi maşini, nu putem ignora faptul că, în prezent, gardul e depăşit, nu doar ca aspect, dar şi ca funcţionalitate.
”E cea mai mare prostie, mai ales în contextul amplasării staţiilor. Staţiile sunt fix la mijloc. Dacă cobori la IREG să zicem şi ai nevoie să ajungi pe partea cealaltă trebuie să ocoleşti până la una dintre intersecţii. De ce oare nu ar putea scoate gardul şi să pună o trecere de pietoni? Din cauza asta sunt şi accidente, cu cei care preferă să sară gardul ca să scurteze drumul”, este de părere Marian Miron.
Alţii nu pun deloc la îndoiala utilitatea ”simbolului”, dar ar vrea un pic de...estetic.
”Uitaţi-vă la acest gard albastru. Nu vi se pare că arată ca o femeie nerujată?”, ne întreabă hâtru domnul Pepe. Aceeaşi întrebare ne-o punem şi noi, dar nu privitor la gard, ci la întreaga zonă, proaspăt trecută printr-o tentativă de ”cosmetizare” prin demolarea chioşcurilor. Operaţiunea de înfrumuseţare a rămas însă nefinalizată, ”frumoasa”, în speţă cartierul, aşteptând cu nerăbdare să facă parte din ceea ce se vrea a fi ”Noul Galaţi”.
La noi când vin buldozerele?
Gălăţenii care locuiesc în zona Siderurgiştilor sunt deocamdată în postura de asistenţi la ”războiul garajelor” declanşat de municipalitate împotriva deţinătorilor de asemenea adăposturi din alte cartiere ale oraşului. Supraaglomerat de maşini şi sărac la capitolul locuri de parcare, cartierul tânjeşte după o mică operaţiune de aerisire, la fel ca şi posesorii de autoturisme care se bat pe un spaţiu pentru autoturism.
”Avem în spatele blocului câteva garaje pe care proprietarii şi le-au împrejmuit cu gard şi au pus anunţ cu parcarea interzisă. Odată că locul prin garajul propriu zis, şi în al doilea rând, îţi iau şi posibilitatea de a staţiona cu maşina în vecinătate, că îi deranjezi. E o bătaie de joc pe domeniul public. Noi parcă nu am plăti taxe şi impozite. N-ar fi rău să le pună jos şi să facă nişte parcări decente pentru noi, cei care locuim la blocurile acestea”, ne-a spus un gălăţean care locuieşte la blocul SD 4A.
Parcarea pe trotuar, sport naţional
În completarea ideii că ”ceva ar trebui făcut şi cu garajele din Siderurgiştilor”, vine şi nemulţumirea celor deranjaţi de trotuarele pline de maşini. Parcarea pe spaţiul pietonal este o cutumă a românului în general, atunci când nu are la îndemână un loc de parcare, dar în cartierele de blocuri obiceiul a devenit regulă absolută.
”Eu am propus de mai demult să dubleze bordurile la stradă aici, ca să nu mai urce maşinile. Eu stau chiar vizavi de IREG, acolo au rupt şi copaci cu maşinile, au făcut accidente. Trebuie făcut ceva, că uitaţi, urcă maşinile pe trotuare, se strică asfaltul, pietonii nu au loc să treacă”, ne-a argumentat domnul Puiu.
Este inutil probabil să mai amintim că una dintre cele mai contestate zone ale cartierului sub aspectul parcării pe trotuar este cea de la intersecţia străzilor Siderurgiştilor şi Gheorghe Doja, unde, periodic, apar, printre maşinile staţionate, autoturisme scoase la vânzare, ca într-un veritabil talcioc.
Vestigiu ciudat în mijlocul cartierului
Unele dintre însemnele distinctive ale cartierului erau, fără discuţie, chioşcurile şi buticurile amplasate aproape la fiecare pas. Nu era o problemă să ai nevoie de ceva că nu trebuia decât să faci doi paşi de la intrarea în bloc, sau în cel mai rău caz până în intersecţia de la IREG şi problema era rezolvată. Facilitatea cu care se mândreau gălăţenii din zonă în faţa celor care locuiau în cartiere cu mai puţină iniţiativă comercială a pălit anul trecut, odată cu campania de demolare a chioşcurilor, în cadrul căruia au căzut inclusiv magazinele care ani de zile rezistaseră eroic pe refugiile de la intersecţia Siderurgiştilor şi Gheorghe Asachi. Dacă în urma chioşcului dinspre Biserica Sfântul Mina locul a fost nivelat şi adus într-o stare cât de cât decentă, nu acelaşi lucru se poate spune despre refugiul de la IREG, de pe care a fost demolată o construcţie de dimensiuni apreciabile. Un „vestigiu” ciudat, rămas parcă dintr-un bombardament executat fix în mijlocul intersecţiei pe care municipalitatea a dorit să o degajeze pentru un trafic rutier mai bun, stă ca o dovadă vie de neglijenţă şi nepăsare. În realitate este vorba de fapt de fosta fundaţie a chioşcului demolat şi de o parte din placa de beton de la bază care zace acolo uitată de luni de zile. ”De ce au mai dărâmat chioşcul dacă nu adus trotuarul la o formă normală? Aşa nu mai e nici chioşc, dar îţi rupi şi picioarele pe monstruozitatea asta, pe care nu ştiu cum să o numesc. Ar trebui scoase resturile astea de aici, eliminate dalele pe care oricum îţi rupeai gâtul iarna, pentru că alunecă, şi turnat asfalt ca lumea. Să vină ori fostul proprietar ori cei de la Primărie şi să rezolve problema până la capăt”, este de părere Marian Miron. Până la remedierea zonei, spaţiul este zilnic călcat de pietoni sau de călătorii care coboară grăbiţi la maxi taxi şi aleargă pentru a prinde verde la semafor.
