* "La noi, aleşii vin numai în campania electorală", se plâng oamenii * Un cartier cu arhitectură unitară, dar neîngrijit * Dacă locatarii altor cartiere se plâng de câini comunitari, pe străzile din Micro 20 există o adevărată menajerie
N-aţi crede-o, poate, la o simplă plimbare prin cartier, dar gălăţenii din Micro 20 sunt, fără dar şi poate, printre cei mai vitregiţi de soarta lor imobiliară din întreg oraşul! Motive sunt din belşug. Doar două ore ne-am petrecut, joia trecută, vorbind cu locatarii din zonă şi plimbându-ne pe bulevardul Dunărea şi pe alei. Timpul scurt ne-a fost, însă, suficient ca să vedem tot ce n-ar trebui să existe într-o zonă civilizată din Galaţi. Despre câini comunitari am tot vorbit. Sunt cu zecile şi aici, iar noaptea devin agresivi. Poveste veche, valabilă peste tot în oraş! Cai scoşi la păscut printre garaje, ca în Micro 20, nu vedem, totuşi, chiar peste tot! Boschetari care se întind la bere pe trotuar, de cum se luminează, ca pe Bulevardul Dunărea, nu întâlnim chiar la tot pasul. Mizeria? La ea acasă, pe mai toate aleile! Oameni nemulţumiţi de felul în care municipalitatea se ocupă de problemele lor? Cam toţi. Gălăţenii din cartier caută soluţii ca să le fie mai bine şi fac ceea ce le stă în puteri. Rezolvarea unora dintre probleme pur şi simplu nu ţine de gălăţeanul de rând, chiar dacă acesta are şi timp, şi chef, şi bani să-şi lumineze locul în care trăieşte.
Trotuare reparate… acum 30 de ani
„Haideţi să aruncăm o privire pe aleile din jur, pe aici, prin cartier… eu locuiesc în zonă de mai bine de 30 de ani şi nu cred că a venit cineva, vreodată, să repare aleile aici. Nu înţeleg, până la urmă… noi de ce plătim taxe şi impozite, dacă nimeni nu vine să investească în zona noastră?”, se întreabă Nicolae Bordea, în vârstă de 62 de ani. Ce-i drept, într-un cartier muncitoresc, cu o arhitectură uniformă, impresia de abandon al străzilor şi trotuarelor este destul de pregnantă.
N-a cerut nimeni asfalt ca pe autostradă, dar parcă nici chiar aşa… Oamenii, oricât ar vrea, nu prea au ce face de unii singuri, din cauză că, cel puţin din câte ştim noi, e ilegal să torni asfalt pe domeniul public, chiar dacă ţi-ai permite!
La fel de proastă este şi starea spaţiilor verzi. Nu spunem că ar fi datoria Gospodăririi Urbană să întreţină peluze cu gazon în faţa scărilor de bloc, dar o linie peisagistică susţinută de toaletări periodice tot s-ar putea face. Cele mai multe blocuri s-au urâţit, odată cu trecerea anilor, dar aspectul cartierului e unul aşezat, unitar. Izolaţii termice exterioare unitare, în culori respectabile, ar da locului un aspect chiar proaspăt!
Maşini pe care le înghite asfaltul
Numărul maşinilor parcate definitiv prin Micro 20 nu e deloc mic. Dacii sau hârburi fabricate în Vest în urmă cu mai bine de 20 de ani zac abandonate pe carosabil, prin bătături sau pe trotuare. Deşi, teoretic, Poliţie Locală avem şi la acest capăt de oraş, ne vine greu să credem că proprietarii autovehiculelor respective încasează zilnic amenzi şi totuşi îşi lasă hârburile să zacă pe drumuri publice sau prin preajma blocurilor. Cumva legea li s-o aplica doar unora dintre gălăţeni?
„Ne demolăm singuri garajele, dacă vedem proiecte viabile!”
Baterii de garaje sunt, din belşug, şi în Micro 20. Poate n-or fi cele mai urâte garaje din oraş, dar nici opere de artă arhitectonice nu sunt, aşa că, cel mai probabil, le va veni rândul la demolare. „Noi ne-am amplasat garajele astea în baza unei autorizaţii. Am plătit construcţie, am plătit impozite atâţia ani. Le-am construit frumos, după părerea noastră. Eu sunt de acord, totuşi, că nu arată foarte bine, chiar îngrijite cum sunt ele. Ni le dăm singuri jos, fără să mai aşteptăm nicio decizie, dacă vine Primăria să ne arate proiectul definitivat a ceea ce se va construi în locul garajelor noastre. Oamenii nu sunt lipsiţi de bun simţ, să ştiţi, se dau singuri la o parte dacă văd că au de ce şi că faţa cartierului se poate schimba. Sigur că am vrea să avem unde să ne ducem garajele. Dar dacă nu se găseşte loc, dar vedem că, imediat după demolare, în loc se amenajează un parc pentru copii sau un loc de agrement pentru vârstnici, le dăm jos”, este de părere Ivan Jan, în vârstă de 60 de ani.
Chioşcuri abandonate pe care nu le demolează nimeni
Chiar în gardul Şcolii Generale Nr. 3 "Dan Barbilian" este un chioşc - o cameră din beton cu acoperişul făcut ferfeniţă - care reprezintă, fără discuţie, un focar de infecţie şi pentru elevi, când se vor întoarce la ore, dar şi pentru locatarii din zonă sau pentru trecători. Oamenii care locuiesc la blocurile din jur se întreabă cum de reuşeşte Primăria Galaţi să pună la pământ toate chioşcurile funcţionale din Centru, dar la periferie nu ajunge să demoleze sau măcar să igienizeze unul ajuns într-o asemenea stare. Mai mulţi cititori ne-au spus că au încercat în zadar să-l găsească pe proprietul locului. Şi tot nemulţumiţi sunt oamenii că în cartierul lor se pune problema demolării chioşcurilor deschise non stop, din care se mai pot aproviziona noaptea, dar nimeni nu le-a demolat încă pe cele care rămân închise, pe trotuare.
Noaptea, zgomot ca la balamuc
Vasile Strătică are 59 de ani şi spune că e locatar cu vechime al cartierului Micro 20. Mai mult decât mizeria din zonă şi sentimentul că autorităţile nu trec pe aici decât în campaniile electorale, îl deranjează zgomotul pe care îl fac balastierele, camioanele, cisternele şi toate celelalte maşini cu gabarit depăşit care n-ar trebui să treacă printre blocuri, pe bulevardul Dunărea, dar totuşi o fac, nestingherite, neţinând seama de deranj.
"Ca să vorbeşti cu familia, în casă, trebuie să închizi toate geamurile, chiar şi vara! Şi chiar aşa, tot trebuie să mai ridici glasul, ca să te înţelegi! În permanenţă, pe bulevardul Dunărea, prin faţa blocului nostru, e trafic greu. Mi-au venit nişte prieteni din Vatra Dornei şi nu m-am simţit deloc bine când mi-au spus că nu mai trec pe la mine. Aşa obosiţi cum erau de pe drum, nu s-au putut odihni noaptea, din pricina gălăgiei pe care o fac aceste maşini grele, care trec pe aici. Avem aici o variantă ocolitoare - o centură - şi chiar nu înţeleg de ce s-a făcut dacă tot nu se foloseşte. E inuman să trăieşti aşa! Am mai spus-o, dar nimănui nu pare să-i pese”, ne-a declarat Vasile Strătică, în vârstă de 59 de ani.
Ce-am remarcat consultând harta de zgomot pe timp de noapte, afişată pe site-ul Primăriei Galaţi? Că în zonă, pe întuneric, se înregistrează peste 50 de decibeli, în intersecţia cu Brăilei putându-se ajunge la 60 de decibeli. Deci, zgomot cam cât o maşină de spălat care stoarce. Într-adevăr, nu-i de trăit cu fereastra deschisă!
Citeşte şi: Piaţa din Micro 20, goală şi păzită de câini/ Fără comercianţi, nu există nici clienţi
