CARTIERUL PORT, jumătate de veac de DEGRADARE (FOTO)

CARTIERUL PORT, jumătate de veac de DEGRADARE (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

Din cartierul Port mai rămăseseră, în 1944, doar ruinele, după bombardamentele din Al Doilea Război Mondial. Oamenii ştiau că trebuiau să reconstruiască ce au distrus alţii, aşa că s-au pus pe treabă. În anii ’70, portul gălăţean adăpostea, pe lângă nave de croaziere sau de marfă, aflate în drumul spre Delta Dunării sau spre mare, şi prăvălii, cofetării, cafenele, berării şi case negustoreşti. Oamenii îţi dădeau bineţe, se respectau reciproc şi, chiar dacă ţara era sub patronajul regimului comunist, fiecare făcea tot ce stătea în putere pentru a păstra aspectul zonei.

Luna iulie, anul 2015

Majoritatea gălăţenilor evită zona portuară, limitrofă ceilei cunoscute şi sub numele de „Valea Oraşului”. Singura stradă cu adevărată bună din cartier a fost dată în folosinţă abia la începutul anului în curs, şi poartă numele de Ana Ipătescu. Această stradă este una dintre realizările actualei administraţii locale. Din nefericire, este mult prea puţin pentru a reda cartierului strălucirea de altădată, mai ales că, de-a lungul acestei şosele, fără denivelări, o adevărată minune în Galaţi, se găsesc ruine de clădiri, adevărate focare de infecţie.

Valea oraşului se transformă, la fiecare ploaie, într-o mică Veneţie, în care oamenii sunt nevoiţi să iasă din case cu bărcile, pentru că maşinile sunt pe jumătate scufundate. Dacă am avea şi gondolieri, am putea să spunem că, în sfârşit, se resuscitează turismul gălăţean. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns, cu lacrimi amare.

În cartierul Port am mers şi în decembrie 2014, însă de atunci nu s-a schimbat mai nimic. Lipsesc doar noroiul şi şantierul de pe Ana Ipătescu, pentru că restul arată exact la fel. Sunt tot atâţia câini, tot atâtea străduţe neasfaltate, tot atâţia stâlpi de iluminat care nu funcţionează şi tot atâtea gropi. Oamenii sunt la fel de trişti, de îmbătrâniţi, de umili şi de săraci, iar unii aşteaptă cu groază toamna, când se vor întoarce ploile, iar Dunărea le va ameninţa iarăşi gospodăriile.

Un cartier aflat la nici cinci minute de mers pe jos din centrul oraşului, Portul arată mai mult ca un sat modern, unde au ajuns apa, curentul electric şi internetul. Din nefericire, canalizarea nu a ajuns peste tot, transportul în comun e o pasăre rară, iar spaţiile de promenadă nu pot fi găsite niciunde. Puţinii oameni care mai au speranţa unei schimbări se plâng că sunt ignoraţi de autorităţi, dar că ei aşteaptă. Speranţa lor încă nu a murit, dar se ţine de un fir de aţă.

Străduţe neasfaltate

În spatele Liceului de Marină sunt multe străduţe care nu ştiu cum arată bitum-ul, nu au cunoscut niciodată mirosul asfaltului încins şi proaspăt turnat. Acolo domnesc doar ţărâna şi piatra cubică. Unul dintre cei cu care ne-am întâlnit în timpul cercetării prin cartier, Ionel Pecheanu, în vârstă de 38 de ani, a lăudat piatra cubică, dar spune că solul are nevoie de consolidare. „Ca să fim înţeleşi, piatra cubică este mai bună decât asfaltul, pentru că e mai rezistentă, mai dură, nu se crapă aşa uşor. Cu toate astea, dacă pământul de sub ea e moale şi nu a mai fost consolidat de zeci de ani, e normal să se lase. Şi pe acolo se infiltrează apa, mai ales la noi în Port, unde la fiecare ploaie ne transformăm în lac”, a spus tânărul, inginer de meserie.

Locuitorii din zonă aşteaptă de ani buni ca primăria să le asfalteze peticele de stradă, nu mai lungi de 200 de metri. Până acum, însă, au rămas doar cu promisiunile făcute, în fiecare an electoral, de toţi cei care s-au perindat prin fruntea administraţiei locale.

Scandaluri şi grătare

Mai mulţi locuitori ai zonei ne-au spus că sunt foarte nemulţumiţi de faptul că la fiecare sfârşit de săptămână este o "hărmălaie de nedescris, cu muzică la maximum, fum de la grătare, oameni care beau şi apoi se ceartă, ba chiar se bat". În mod normal, grătarele în jurul blocului sunt interzise, iar cei care le fac sunt pasibili de amendă. Iată, însă, că aici nu se intervine, probabil şi pentru că nimeni nu alertează autorităţile.

Maidanezii fac legea. "Cine iubeşte câinii, să îi ia acasă!"

Una dintre cele mai mari probleme ale cartierului o reprezintă numărul foarte mare al câinilor fără stăpân. Problema a fost menţionată de fiecare dată când reporterii "Vieţii libere" au ajuns în zonă, însă o soluţie cu adevărat bună nu a fost găsită niciodată. "Ba s-a spus că maidanezii trebuie să fie eutanasiaţi, ba strânşi şi duşi în padocuri. Dar, de fiecare dată când era vorba să fie strânşi de pe stradă, apăreau toate organizaţiile şi toţi iubitorii de animale şi spuneau că e inuman, că nu ştiu ce. Păi, eu de ce trebuie să suport să fiu lătrată şi chiar atacată de maidanezi? Cine îi iubeşte, să îi ia în casă, să doarmă cu ei în pat, ce vor ei. Dar locul câinilor nu e pe stradă!", ne-a spus Nastasia Toader.

Şi Iulian Tămăşanu, cititorul în vârstă de 80 de ani care a venit să stea de vorbă cu reporterii "Vieţii Libere", a abordat acest subiect. "La casa de apă de aici, din cartier, este un câine mare, ceva amestecătură de maidanez cu ciobănesc, care sare la oameni, dă să muşte. Chiar zilele trecute l-am văzut cum a atacat un biciclist. Abia a scăpat săracul om. Nu mi se pare deloc normal. Am înţeles că padocurile existente sunt pline la refuz. Atunci să se construiască altul, altele, şi să fie duşi acolo câinii. Cine vrea să adopte, bine, dar cu acte, cu tot, astfel încât atunci când un câine este găsit pe stradă să fie amendat proprietarul", şi-a spus omul părerea.

Fără lumină de un an! Becurile stradale nu funcţionează

O altă problemă a locuitorilor din preajma blocurilor SNG şi FAM o reprezintă lipsa iluminatului public corespunzător. Astfel, în timpul nopţii, cartierul este ascuns în beznă, singurele lumini fiind cele de la farurile maşinilor şi de la ferestrele apartamentelor. "Am făcut cerere la Electrica, am vorbit şi la primărie. Ne-au spus toţi că se rezolvă în cel mult două săptămâni. Asta se întâmpla acum un an. Noi avem instalația făcută, avem nevoie doar de becuri. Nu cred că este atât de greu să pui câteva becuri într-un cartier, dar nimeni nu ține cont de cererea noastră. Acum se întunecă mai târziu, însă iarna, după ora șase, nu mai puteam ieși afară, căci ne era frică”, mărturisește Nastasia Toader, locatara în vârstă de 66 de ani.

Cei din Port nu sunt singurii care se confruntă cu această problemă, în oraş fiind mai multe străduţe cărora le lipseşte iluminatul public, din varii motive.

Amenzi pentru mizerie? Stăpânii de câini, chemaţi la curăţenie

Nici stăpânii de câini nu au fost omişi de cei care au venit la întâlnirea cu cititorii. "Cei care au un animal şi îl scot la plimbare, de ce nu fac curăţenie după ce acel animal îşi face nevoile? Lasă rahatul în mijlocul drumului şi pleacă. E normal aşa ceva? Poliţia ar trebui să îi amendeze pe aceşti oameni, la fel cum se face în occident. Acolo de ce există civilizaţie? Păi ştiţi ce mari sunt amenzile pentru mizerie? N-ar mai avea iubitorii de câini bani de nimic, dacă ar primi o aşa amendă", ne-a spus Toader Nastasia.

Transport ecologic?

În cartierul Port există, se pare, şi câţiva prieteni ai mediului, care nu vor să polueze atmosfera şi preferă să folosească mijloace de transport ecologice, ca de exemplu căruţa trasă de cal. Chiar dacă nu atinge viteze la fel de mari precum bolidul de lux al vecinului, vehiculul cu tracţiune animală aduce aminte de o epocă de mult apusă.

Parc în locul clădirilor abandonate - Cetăţenii cer un loc de relaxare

Pe strada Ana Ipătescu, reabilitată complet şi dată în folosinţă la începutul acestui an, se găsesc două clădiri într-o stare evidentă de degradare. Mirosul groaznic de urină, gunoi şi alte mizerii te loveşte de la o distanţă considerabilă, iar majoritatea celor care tranzitează la pas zona preferă să meargă pe trotuarul opus. Din spusele cititorilor, sunt şi câţiva care se aventurează înăuntrul acelor clădiri, fie pentru a mai căuta ceva fier, fie pentru a hrăni patrupedele fără stăpân care au luat în grijă acele terenuri. 

Din nefericire, cartierul Port suferă foarte mult la capitolul parcuri, neavând nici un astfel de loc de joacă şi relaxare, atât pentru cei tineri, cât şi pentru cei vârstnici. Din acest motiv, oamenii s-au gândit că singurii care i-ar putea ajuta sunt chiar cei care conduc urbea de la Dunăre, aşa că s-au decis să îi roage pe aceştia să demoleze focarele de infecţie şi să ridice, în locul lor, un parc. "Copiii nu au unde să se joace, bătrânii nu au unde să iasă la aer într-o zi de vară. Avem aceste clădiri ca vai de capul lor, abia de mai rezistă în picioare. De ce nu se face un parc? Cred că mai mult ar dura până ar demola clădirile şi ar strânge molozul, deşi treaba e pe jumătate făcută de mama natură şi de amatorii de fier vechi", a mărturisit Nastasia Toader.

Această problemă, a locurilor de joacă, nu este una nouă în port. Acum mai bine de şase luni, Paul Năstac, un cetăţean care locuieşte în cartier, ni s-a plâns de faptul că trebuie să parcurgă distanţa până în parcul de la Elice pentru a se relaxa sau pentru a juca o partidă de şah cu prietenii dumnealui. O soluţie încă nu a fost găsită, însă oamenii nu şi-au pierdut speranţa.

Ce schimbări aşteaptă oamenii?

Nastasia Toader, 66 de ani, locuieşte în cartier de 13 ani: "Mi-aş dori să se rezolve cât mai repede problema iluminatului public. Nu se poate să stăm atât timp fără lumină pe stradă şi să ne temem pentru propria siguranţă. Apoi, mi-aş dori să se rezolve problema maidanezilor. Sunt foarte mulţi, mult mai mulţi decât în iarnă. Sterilizări nu se fac, adopţii nu se fac, strângeri de pe stradă nu se fac. Nu mai putem să trăim cu atâţia câini printre noi. Mie, una, îmi este teamă de ei, mai ales că unii sunt mari şi atacă. Dacă mergeţi pe Ana Ipătescu, veţi vedea că la clădirile dezafectate sunt cel puţin 15 câini, iar una dintre căţele a şi născut. Păi, de acolo mai răsar încă alţii şi alţii. Organizaţiile astea pentru animale, care se bat cu pumnul în piept mereu, ce fac? Ce păzesc? Îi lasă aşa pe stradă, în speranţa că îi ia altcineva? Taxa de ecarisaj unde se duce? E groaznic ce se întâmplă. De asemenea, aş vrea să îi invit pe domnii consilieri locali să vină prin cartierul nostru, dar nu la strada principală, ci pe străduţe, să vadă problemele zonei: fără canalizare, fără lumină, gunoaie foarte multe, gălăgie la fiecare final de săptămână".

Iulian Tămăşanu, 80 de ani: "Ce mă deranjează cel mai tare este problema câinilor, cu stăpân sau fără. Maidanezii sunt răi, muşcă, atacă, în timp ce câinii cu stăpân fac mizerie, iar pe proprietari, aşa zişiii iubitori de animale, îi doare undeva. Un domn mi-a spus că va face curat după câine când vor face şi alţii. Păi, unde mai este puterea exemplului, îndrăznesc să întreb? Apoi, mă deranjează faptul că nu avem becuri pe stradă. Riscăm noaptea să ne rupem gâturile în gropi. Îl invit pe domnul primar să facă o plimbare prin inima cartierului în miez de noapte, la pas, să vedem cum se descurcă. Dar ce mă deranjează cel mai tare este lipsa respectului, a celor şapte ani de acasă. Educaţia era pe primul loc cândva. Acum, tinerii fumează, se îmbată, se bat între ei şi cu alţii, vorbesc urât. Sunt nostalgic, da. Şi un parc ar fi bun în cartierul nostru, nu foarte mare, dar suficient cât să ne putem relaxa atât noi, bătrânii, cât şi cei tineri".

Foto Florin Răvdan

Citit 4031 ori Ultima modificare Miercuri, 22 Iulie 2015 00:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.