Despre cartierul Fileşti se scrie cel puţin o dată la fiecare şase luni, însă problemele întârzie să fie rezolvate. La ultima vizită, cea din decembrie 2014, oamenii din cartier le-au spus reporterilor "Vieţii libere" că vor drumuri mai bune, un sistem de canalizare, un post de poliţie pentru mai multă siguranţă, redeschiderea şcolii, precum şi rezolvarea problemei cu maidanezii. La aproape opt luni distanţă, pe 30 iulie 2015, Fileştiul arată aproximativ la fel ca în iarnă, singura diferenţă fiind că au crescut bălăriile, pe alocuri mai înalte decât un stat de om.
Dacă iarna trecută întâlnirea reporterilor "Vieţii libere" cu oamenii din Fileşti a avut loc la gară, de data aceasta locul de discuţie a fost mutat în staţia de autobuz din inima cartierului, motiv pentru care am putut sta de vorbă cu mai mulţi fileşteni. Bătrâni, gârboviţi de ani, dar şi de multitudinea de probleme pe care le are cartierul, oamenii parcă nici nu mai îndrăznesc să se plângă, conştienţi că nu îi bagă în seamă mai nimeni dintre cei competenţi.
Unul dintre aceştia este Ionel Costache, un cetăţean în vârstă de 72 de ani, care s-a mutat în cartier în 1994. Omul este o cunoştinţă mai veche a reporterilor „Vieţii libere”, el fiind prezent şi la câteva dintre întâlnirile anterioare. Printre problemele enumerate, s-au regăsit lipsa asfaltului sau măcar a dalelor de piatră, dar şi lipsa sistemului de canalizare, care îi forţează pe fileşteni să trăiască precum la ţară: cu WC-ul în fundul curţii! "Am făcut cerere de audienţă la primarul Marius Stan, ca să îmi spună şi mie când şi dacă se va mai face ceva prin cartierul nostru. Am primit o hârtie şi mi s-a zis că sunt pe lista de aşteptare. Asta se întâmpla acum o lună. Dumitru Nicolae, când a fost în a doua campanie, ne-a promis că ne face cartierul foarte frumos, cu străzi bune, cu post de poliţie, cu parcuri. Au trecut ani de atunci şi nu s-a schimbat absolut nimic. Noi pe cine să mai credem? Ştiu, mulţi vor spune că trebuie să ne gospodărim şi singuri, dar de unde să iau eu asfalt să fac străzile? Ce, eu am bani de investiţii? Eu mi-am făcut curtea mea, cu flori, cu legume, cu tot ce trebuie. Dar primăria nu face nimic?", ne-a explicat omul.
Ionel Costache locuieşte pe o străduţă care nu aduce din nici un punct de vedere cu un drum de oraş. De altfel, în majoritatea comunelor din judeţul Galaţi e mai bun drumul decât acolo. Praful se împrăştie, câinii fac treaba pisicilor şi prind şobolani, în timp ce caii pasc liniştiţi iarba crescută pe marginea uliţei. „Mi-aş dori să văd că măcar se aşterne pe hârtie un plan de reabilitare generală pentru acest cartier, înainte să mor. Nu mi se pare normal, atât timp cât plătim taxe şi impozite ca restul gălăţenilor, să nu beneficiem de aproape nimic. Acesta să fie Noul Galaţi?”, ne-a mai spus domnul Costache.
De promisiuni sunt sătui toţi locuitorii din Fileşti, fie că sunt mai vechi sau mai noi. Iar în pragul unui nou an electoral, oamenii nu mai speră nimic. Îşi doresc schimbări, dar ştiu că totul se va risipi printre cuvinte aruncate în vânt.
Şerpi, în inima cartierului
Una dintre principalele probleme ale cartierului o reprezintă lipsa de acţiune împotriva bălăriilor care cresc necontrolat pe diverse terenuri, dar şi numărul din ce în ce mai mare al câinilor maidanezi.
Tudorel Postolea este unul dintre puţinii care şi-au trăit toată viaţa în Fileşti, refuzând să plece din cartier, în ciuda tuturor dificultăţilor. „Eu locuiesc aici din 1955, de când m-am născut, şi nu am vrut să plec. E greu, aşa este, fără canalizare, fără parcuri, fără nişte locuri de relaxare. Dar, aici mi-am trăit toată viaţa. Acum, însă, e din ce în ce mai greu. Buruienile astea cresc necontrolat, iar printre ele se ascund şerpi de dimensiuni foarte mari. Nu ştiu dacă sunt veninoşi sau nu, că nu mă pricep, dar vă spun sincer. Ce mamă îşi mai lasă copilul la joacă cu inima împăcată, ştiind că mişună şerpii prin zonă?”, ne-a povestit gălăţeanul.
Acelaşi lucru ni l-a povestit şi doamna M. A., în vârstă de 54 de ani. Femeia ţinea de mână cu un copil nu mai mare de zece ani şi ne-a spus că îi este teamă să îl lase neînsoţit prin cartier. „În curte, nu am nimic împotrivă dacă se joacă, dacă vine cu prieteni, cu cine vrea el. Ştiu că e toată iarba tăiată, că nu am şerpi şi că e totul în regulă. Aici, însă, mai ales prin jurul staţiei, zici că e junglă. Bălăriile alea sunt înalte cât mine, aşa că pentru un copil e foarte uşor să se piardă prin ele. Plus că am găsit şi şerpi morţi prin zonă, aşa că îmi este teamă”, ni s-a plâns femeia.
Maidanezii fac legea
Aproape pe toate uliţele din cartier, pentru că străzi cu greu pot fi numite, există câte trei sau patru maidanezi, care dorm pe lângă garduri sau la umbra oferită de copaci. La prima vedere, par drăgălaşi şi dornici de joacă, însă lucrurile se schimbă atunci când sunt înfometaţi, din ce spun oamenii. „Am văzut cu ochii mei când a venit o maşină şi a lăsat o căţea gestantă aici, în staţia de autobuz. Pe cine să suni şi să anunţi? Ar trebui nişte legi mai aspre pentru cei care abandonează animalele, pentru că altfel vom ajunge un oraş de câini, nu de oameni. Plus că, atunci când nu au ce mânca, sunt în stare să muşte şi oamenii, şi caii, pe oricine. Nu te poţi înţelege cu ei”, ne-a spus Tudorel Postolea, fileşteanul în vârstă de 60 de ani.
În lipsa unui post de poliţie în cartier, legea o fac patrupedele, iar pe timp de noapte atacă aproape pe oricine le iese în cale, dacă acel cineva nu pare de-al locului. „Noi ne-am obişnuit cu ei, ei cu noi. Îi mai hrănim, că nu îi putem lăsa să moară de foame. Unii umblă pe lângă cei care caută în gunoaie, alţii stau în haite. Cert este că supravieţuiesc. Dar, dacă nu eşti de aici din cartier, iar câinii nu te ştiu după miros sau după glas, atunci ai încurcat-o. Noaptea atacă, latră, se dau la maşini, oameni, biciclete, alte animale, la absolut oricine. E o hărmălaie de nedescris. Dar, măcar nu ne calcă hoţii...”, ne-a mai spus doamna M.A.
Gunoi aruncat la voia întâmplării
La capitolul "educaţie civică", majoritatea fileştenilor suferă, iar asta se vede cu ochiul liber. În jurul containerelor goale sunt foarte multe pungi de gunoi aruncate la voia întâmplării, chiar dacă recipientele speciale sunt pe jumătate goale, în timp ce în apropierea căii ferate zboară zeci de resturi menajere.
"Din nefericire, asta este situaţia. Oamenii vin la container şi parcă vor să facă rău, pentru că altfel nu îmi explic. Dacă ai loc în container, de ce să arunci pe lângă? Unde e amuzamentul în asta? Ar trebui aici să intervină poliţia, cu amenzi şi cu ore de muncă în folosul comunităţii. Păi, ei lasă gunoiul pe unde apucă, iar câinii rup sacii menajeri şi împrăştie resturile în toate colţurile cartierului. Nu mi se pare deloc normal", ne-a explicat Tudorel Postolea.
Lângă fostul CAP, groapă comună
Pe drumul care duce spre fostele clădiri ale CAP-ului, se poate vedea o groapă comună, plină de tot felul de gunoaie, de la moloz la saci de gunoi, cu resturi de mâncare. Oamenii spun că duc dorul măturătorilor de stradă. "Da, se adună gunoaie. Au dispărut măturătorii, cei care adunau gunoaiele şi cu mâna, şi au fost înlocuiţi de maşinile astea cu automăturătoare. Dar asta trece şi aspiră ce e pe marginea drumului, iar restul gunoaielor rămân unde sunt. Pe lângă faptul că măturătorii sunt mai eficienţi, se crează şi locuri de muncă", ne-a explicat şi Ionel Costache, în vârstă de 72 de ani.
Bălegar pe străduţe
În apropierea cimitirului din Fileşti, majoritatea celor care locuiesc acolo au şi animale de curte, asta însemnând vaci, porci sau cai. Pentru că nu au unde în altă parte să ducă bălegarul, mulţi dintre ei aleg să îl arunce direct în drum. Oricum, dat fiind faptul că asfaltul este mai mult o utopie decât o realitate în zonă, bălegarul devine îngrăşământ natural, nicidecum gunoi.
Oamenii iau apă cu bidoanele de la cişmeaua din gară
La gara din Fileşti, încă funcţionează cişmeaua comună, din care cei care nu şi-au tras apă rece până acasă se alimentează. Fie că o folosesc pentru curte, pentru gătit sau pentru baie, oamenii din Fileşti vin zilnic la această cişmea. Nu toţi, se înţelege, dar ea este un refugiu pentru cei care nu îşi permit să plătească facturile şi taxele racordării la apă rece.
Amintiri şi terenuri virane. "Am avut un loc de joacă, demult..."
Unul dintre lucrurile pe care locuitorii din Fileşti şi le doresc cu ardoare este un parc modern, cu loc de joacă pentru copii, cu loc de relaxare pentru adulţi, dar şi cu arteziene, poate chiar şi un iaz. Oamenii ştiu că astfel de lucruri sunt aproape imposibile, în condiţiile în care nu au nici măcar un sistem de canalizare, iar majoritatea au hazna în fundul curţii. Dar asta nu îi împiedică să viseze cu ochii deschişi la un cartier de lux. „Pe vise, nu ne ia nimeni banii. Acum mulţi ani, în cartier am avut un parc, cu de toate. Un tobogan, câteva leagăne, spaţiu verde cât cuprinde, un maidan pe care jucam fotbal. Acum, nu a mai rămas nimic, nici măcar ruinele. Avem doar amintirile şi asta ne doare. Nu suntem şi noi parte din Galaţi sau, pentru că suntem atât de departe, ne-au uitat cei din primărie de tot? Atunci, de ce în campanie vin cu promisiuni diverse?”, ni s-a plâns un cetăţean care a vrut să rămână anonim.
Locuri unde ar putea fi amenajat un parc sunt cât se poate de multe, pentru că terenul viran nu lipseşte din Fileşti. Cu toate astea, spaţiile respective sunt acoperite de bălării, prin care mişună şerpii şi şobolanii, iar copiii stau şi se uită cu jind la cei din oraş care au, cât de cât, parcuri în care să se joace. „Cred că şi teribilismul ăsta vine tot de aici. Păi, am văzut acum câteva săptămâni un copil care dădea cu piciorul în geamul de la staţia de autobuz. L-am întrebat de ce face asta, iar el mi-a spus că nu are altceva mai bun de făcut. Pe vremea mea, şi ştiu că par comunist şi nostalgic, nu exista aşa ceva. Aveam mereu ceva de făcut, chiar dacă era vacanţă. Iar de joacă se găsea mereu un loc. Din păcate, asta era acum 40 de ani”, ne-a mai spus Tudorel Postolea.
Un singur autobuz, din oră în oră
Întâlnirea reporterilor "Vieţii libere" cu oamenii din Fileşti a avut loc, de această dată, în staţia de autobuz din inima cartierului. Acolo, am aflat că fileştenii nu au niciun alt mijloc de transport spre oraş în afară de autobuzul 25, care circulă din oră în oră, şi care nici măcar nu îi duce foarte departe. "Noi suntem mulţumiţi, pentru că înainte nu aveam nici un mijloc de transport. Autobuzul 25 ne duce până în Micro 40, iar de acolo fiecare ia ce îi trebuie. E greu, mai ales pentru cei care muncesc în oraş şi nu au maşină, dar ce altceva să facem?", ne-a explicat Postolea Tudorel, omul în vârstă de 60 de ani.
Spre deosebire de alte cartiere mărginaşe ale Galaţiului, Fileştiul se bucură şi de transport în comun până la o oră ceva mai târzie. Dacă în Bădălan, spre exemplu, ultimul autobuz ajunge la ora 20,00, în Fileşti ultimul ajunge la ora 21,30. "Ne-am dori să fie mai des autobuzul, că avem nevoie, mai ales când începe şcoala. Aşa, copilul meu trebuie să plece cu o oră mai devreme şi să stea în faţa şcolii. Iar iarna e greu, vă daţi seama. Dar, deja nu depinde de noi acest lucru, ci de cei care ne conduc", ne-a explicat o femeie.
Cimitirul celor fără nume - platou pentru un film de groază
Despre cimitirul din Fileşti, am scris şi la ultima vizită în cartier. Acum e mai mult soare, iar crucile sunt mai uscate, iarba creşte pe morminte, iar solul nu mai e atât de moale. Cu toate astea, imaginea este la fel de morbidă, iar crucile fără nume din colţul cimitirului sporesc aspectul de platou de filme de groază al zonei.
În iarnă, spuneam că nu ar mira pe nimeni dacă am vedea un câine alergând cu o mână de om în gură, iar acum putem spune că senzaţia este aceeaşi. Ba chiar am dat nas în nas cu doi maidanezi, paznici ai locului de odihnă veşnică, care s-au uitat întrebători la noi.
În cimitirul din Fileşti sunt îngropaţi, pe lângă cei care s-au născut şi au trăit în cartier, şi cei fără nume, fără adresă şi, mai ales, fără rude. Ei sunt anonimii care au primit o moarte creştinească, dar o cruce fără cuvinte, fără elogii, fără versuri, fără fotografii. Sunt oameni ai străzii sau oameni pe care nu i-a putut identifica nimeni, pierduţi pe vecie în odihna eternă.
Acesta este cimitirul din Fileşti, un loc unde mormintele opulente, pline de marmură şi coroane de flori se amestecă cu gropile sărăcăcioase, de pe care nimeni nu mai strânge iarba.
Dorinţă de schimbare: "Aşteptăm următorul primar"
Conştienţi că actuala administraţie locală nu mai are timp pentru a le rezolva problemele, oamenii din Fileşti aşteaptă cu nerăbdare următoarele alegeri locale, pentru a vedea cine şi ce le mai promite. Ce vor vota, asta rămâne pentru ei, însă un lucru este cert. Fileştenii simt nevoia ca lucrurile să se schimbe în cartierul lor.
Foto Florin Răvdan
