* Cartierul şi piaţa s-au umplut de bodegi şi restaurante la care chiolhanurile se ţin lanţ de dimineaţă, de la prima oră, până seara * Oameni ai străzii, drogaţi şi focare de infecţie printre blocuri * Vandalism şi lipsă de educaţie
Micro 40 este un cartier al contrastelor gri şi al paradoxurilor. De la ultima vizită a reporterilor „Vieţii libere”, lucrurile nu s-au schimbat aproape deloc. Aceleaşi blocuri dărâmate la colţuri, aceleaşi străzi uitate printre gropi şi aceiaşi scandalagii care distrug ce a mai rămas prin cartier. Cert este că, în acest triunghi al sărăciei, gălăţeanul se simte mai bine dacă are în faţa blocului un automobil de milioane şi o piaţă, în care de la primele ore ale dimineţii se aduce pâine şi rachiu, pe ritmul manelelor.
Coadă la bodegă de la ora 6 dimineaţa
La întâlnirea cu cititorii au venit oameni care aşteaptă o schimbare de mai bine de zece ani. Locuitorii din zona Pieţei Agroalimentare trăiesc cu speranţa că administratorii acesteia o vor moderniza, aşa cum au promis. „Eu stau în blocurile din Piaţa Agroalimentară de 14 ani şi mă îngrozesc zilnic de ce văd acolo. În piaţă sunt patru bodegi şi patru restaurante. S-a mai deschis un chioşc şi o pescărie care nu are marfă. La ora şase dimineaţa vine maşina care aduce pâine şi tot atunci se face coadă la o bodegă, pentru că li se dă băutură la pahar. Petrecerea şi cheful durează până după miezul nopţii. Nu poţi să le faci nimic, căci te înjură şi sunt violenţi. Ei scot umbrele, ţipă se bat, iar oamenii de bună credinţă, care mai stau pe aici nu au ce le face”, s-a plâns o doamnă care ne-a rugat să nu-i dezvăluim identitatea, de frica scandalagiilor din cartier.
Odată, piaţa din Micro 40 era renumită pentru marfă bună
Aceeaşi doamnă îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile când venea din cartierul alăturat pentru a-şi face cumpărăturile la Piaţa Agroalimentară. „Până acum 14 ani am stat în cartierul „Aurel Vlaicu” şi veneam aici să-mi fac cumpărăturile. Erau pline toate tarabele. Se vindeau zarzavaturi, aveai măcelărie, alimentară cu de toate. Acum nu este nicio alimentară în care să-şi poată face omul cumpărăturile într-un mod civilizat”.
Mizeria din piaţă îţi lasă impresia că serviciul public de salubrizare nu a intrat niciodată acolo, deşi unii locatari ne-au mărturisit că în fiecare dimineaţă un angajat Ecosal face curăţenie, iar în câteva ore, piaţa este iarăşi plină de gunoaie.
„Când mă uit de la balcon pe acoperişurile din piaţă văd doar haine aruncate şi mizerie în jur. În toate cartierele mai sunt oameni care fac probleme, dar ca şi aici nu-i nicăieri. Nu vine odată sectoristul să-i scuture! Am impresia că zona asta de cartier a fost lăsată de izbelişte. Cartierul de ţigani, aşa i se spune, şi cu asta am terminat”, ne-a mai mărturisit femeia.
Aproape doi ani fără apă în case
Deşi pare incredibil pentru un oraş din Europa anului 2015, în unele cartiere din Galaţi, oamenii trăiesc fără apă de aproape doi ani de zile. Bineînţeles, şi în Micro 40, majoritatea locatarilor aşteaptă cu disperare ziua şi ora la care vine cisterna cu apă. „Eu nu am datorii pentru utilităţi, dar stau de un an de zile fără apă în casă. Boiler încă nu îmi permit să-mi instalez, pentru că am pensia mică. Mergea vorba că se va schimba sistemul şi bun platnicii vor avea contracte individuale, dar se pare că nimănui nu-i pasă. Cisterna vine de câteva ori pe săptămână, după amiază, iar oamenii care nu au apă sunt mulţi.
I-aş invita într-o bună zi pe cei de la primărie să vadă cum se ceartă lumea disperată la cisternă. Sunt bătrâni care abia de pot căra apa, dar nu au de ales. Eu văd cât de cruntă e sărăcia din acest cartier şi îmi dau seama că nu toată lumea îşi poate plăti facturile. Dar printre cei care stau la cisternă sunt şi tineri care îşi pot găsi un loc de muncă, ca să-şi plătească utilităţile. La mine pe scară sunt numai familii tinere. Îi văd zilnic la barurile din zonă, iar asta înseamnă că au bani. Atunci de ce oamenii care nu au datorii trăiesc în aceleaşi condiţii ca şi rău-platnicii?”, se întreba o doamnă care tocmai îşi umpluse sticle cu apă la o fântână arteziană din staţia de autobuze.
Nici Ecosal, nici Poliţia Locală nu fac faţă situaţiei
Primul la întâlnirea cu cititorii a venit Gelu Dumitraşc, care trăieşte în cartier de trei decenii. Domnul Dumitraşc are 68 de ani şi este tot mai dezamăgit de tinerii din ziua de azi. „Eu mă uit prin cartier şi rar mai văd câte un om harnic. Nu ştiu cum este în casele vecinilor, dar ceea ce lasă printre blocuri arată groaznic. Mizeria ne doboară, riscăm să ne îmbolnăvim, dacă vom continua să trăim aşa. Îi mai văd pe cei de la Ecosal cum fac curăţenie în cartier, dar vin oameni ai străzii la containerele de gunoi şi scot tot de acolo”, ne-a povestit omul.
Cartierul Micro 40 este „faimos” şi datorită traficanţilor de droguri din zonă. Locatarii se plâng că printre oamenii străzii care lasă mizerie se numără şi tineri drogaţi. „Drogaţii au fost luaţi odată de poliţie. Făceau dezastru, iar oamenii i-au reclamat. Cred că aici se organizează consumatorii de droguri şi tot aici se vând droguri. Poliţia Locală i-a luat pe toţi, dar a doua zi le-a dat drumul, iar ei au revenit în cartier şi continuă cu aceleaşi obiceiuri”, ne-a mai spus Gelu Dumitraşc.
Parcuri distruse peste noapte
Din fericire, în cartier există câteva spaţii de joacă pentru copii. Ce-i drept, la doar câţiva ani de la înfiinţarea parcurilor de cartier, majoritatea băncilor au fost rupte, iar pe terenul de joacă pentru copii sunt numai bolovani, în loc de nisip. Chiar în ziua întâlnirii echipei „Vieţii libere” cu cititorii, unul dintre locatari a găsit în parcul din faţa blocului L2 o bancă cu speteaza ruptă. „Noaptea trecută se auzeau nişte tineri în parc. Aveau alcool şi făceau gălăgie, iar azi dimineaţă a fost găsită o bancă fără spetează. Nu este pentru prima dată când vedem aşa ceva, dar totuşi ne întrebăm de ce nu vine Poliţia Locală noaptea prin cartier”, ne-a declarat Gelu Dumitraşc.
În acelaşi parc ne-am întâlnit cu un gălăţean stabilit de 13 ani în Italia. „Am venit la Galaţi în vacanţă, dar am rămas dezamăgit. Nimic nu s-a schimbat de când am plecat. Parcul nu este întreţinut deloc. Mă mir că mai rezistă coşurile de gunoi”, a conchis bărbatul.
Revoltaţi sunt şi tinerii părinţi, care vor să-şi aducă micuţii într-un spaţiu de agrement îngrijit. „Eu vin cu băieţelul în parc în fiecare dimineaţă, dar niciodată nu se face curăţenie. Pe lângă asta, autorităţile au spus că vor pune nisip, dar de fapt, aici sunt numai pietre şi pământ. Sunt vinovaţi şi oamenii din zonă care distrug fără milă tot ce-i înconjoară”, ne-a povestit Ion Ştefan Dragoş, un bărbat în vârstă de 31 de ani.
Străzi fără asfalt şi fără locuri de parcare
În reabilitarea drumurilor din cartier, spun locatarii, nu s-a investit niciodată. Atunci când plouă sau se deszăpezeşte cizmele de cauciuc sunt la ordinea zilei. Unica porţiune de drum care a intrat recent în renovare este strada Caişilor. Altele aşteaptă de zeci de ani asfaltul. „În faţa blocului L2 este o alee care s-a stricat acum vreo 30 de ani, de când m-am mutat eu în cartier. S-au scos ţevile dintr-un canal, iar când plouă toată mizeria de pe alee ajunge pe scara blocului. Am insistat de multe ori să fie reparată, dar fără rezultat”, ne-a spus Gelu Dumitraşc.
Deşi sunt maşini cu duiumul şi locurile de parcare sunt o raritate. „Chiar nu se poate ca în locul bodegilor acestea să se facă şi locuri de parcare, căci vin maşinile peste noi”, se întreba Constantina Radu, o femeie în vârstă de 74 de ani.
Fost cinematograf în ruină
În trecut, cinematograful Flacăra era unul dintre cele mai mari din oraş, iar gălăţenii din toate cartierele stăteau la cozi ca să poată vedea un film. Acum, nimeni nu-i mai calcă pragul, cu excepţia oamenilor străzii şi câinilor vagabonzi. Oamenii din zonă îşi amintesc de perioada în care mergeau la film, de parcă ar fi fost ieri. „Mi-am adus şi copiii la acest cinematograf, pentru că erau desene animate timp de câteva minute înainte de începerea filmului. Nu-mi cred ochilor că a ajuns astăzi un focar de infecţii, un loc pentru şobolani, oameni ai străzii şi câini. Noaptea aici se întâmplă lucruri urâte. Înainte de a fi o ruină, cinematograful era o discotecă de cartier. Nu mi s-a părut deloc inspirată ideea, dar nu noi decidem ce se întâmplă cu edificiile de care ne pasă. Eu sunt în vârstă şi nu am mai văzut un film la cinematograf de ani buni, dar cred că nici nu o să mai apuc să văd de acum încolo”, ne-a povestit un domn.
Deşi autorităţile locale au încercat să preia clădirea din administrarea RADEF România Film, nu au reuşit să o treacă pe domeniul public. Această nereuşită vine în folosul celor care au făcut din Micro 40 un cartier gri, fără perspective şi fără speranţă.
„Dacă s-ar renova cinematograful, poate şi-ar reaminti şi oamenii că a existat cultură pe aici, iar mizeria care ne înconjoară nu este firească. De undeva trebuie să începem, doar că încă nu ştim de unde”, a mărturisit Ioana Ştefan.
Maidanezii, un pericol pentru cartier
După foarte multe solicitări din partea locatarilor, problema câinilor comunitari nu a rămas nerezolvată. Numărul patrupezilor este în creştere, iar serviciul public de salubrizare nu reuşeşte să-i colecteze. Oamenii insistă ca aceştia să ajungă la un padoc, pentru că au devenit un pericol pentru comunitate.
Ce schimbări aşteaptă oamenii
Mulţi dintre oamenii care au venit la întâlnirea cu reporterii „Vieţii libere” au vrut să rămână anonimi, pentru că, spun ei, pot fi atacaţi în orice clipă de scandalagii din cartier. Alţii spun că mai rău nu poate fi şi aşteaptă disperaţi o schimbare.
Gelu Dumitraşc (68 de ani, locuieşte în Micro 40 din 1985): „Continuu să mă adresez autorităţilor care sper să înţeleagă că avem nevoie ca Poliţia Locală să vină şi noaptea în cartier şi să facă ordine, să nu-i mai lase pe drogaţi şi pe scandalagii să terorizeze oamenii. Sunt atât de răi, încât şi ziua când mergi pe drum te trag de buzunare ca să le dai un leu pentru o bere. Bineînţeles, sper ca cel puţin drumurile cu cele mai mari probleme să fie reparate, îi ajutăm şi noi, numai să vină interes şi din partea primăriei. Câinii sunt o altă problemă care nu a mai fost rezolvată. Se înmulţesc pe zi ce trece, devin agresivi şi sperie copiii. Apoi, să facă ceva ca să ajungă apă şi la oamenii care nu au datorii. Nu ştiu dacă mai are rost să insist ca gunoaiele de printre blocuri să fie colectate, căci riscăm să ne infectăm”.
Constantina Radu (74 de ani, locuieşte de 34 de ani în Micro 40): Rog să-şi noteze autorităţile locale în agendă şi cartierul Micro 40. Aici este mare sărăcia, iar ei se pare că nu înţeleg că oraşul Galaţi nu este doar Micro 19 şi Potcoava de Aur. Eu am o pensie de 540 de lei şi sunt caz social, însă iarna trecută am îngheţat în casă. Noi intrăm în iarnă fără căldură, iar bani pentru gaze nu avem. Suntem oameni bătrâni şi avem o pensie de nimic. Îl rugăm pe domnul primar să ne îndrume cum să facem ca să avem şi noi gaze la iarnă. Sau, cel puţin, asociaţiile de locatari şi preşedinţii acestora să răspundă la nevoile cetăţenilor şi să le transmită la primărie. La ce să ne mai aşteaptăm şi în acest an? Vin ploile, o să urmeze zăpezile, iar noi vom sta în glod până la genunchi. Cel puţin nişte reparaţii dacă s-ar face, pentru că noi plătim impozite ca şi oamenii din alte cartiere, dar nimic nu se face. Şi o ultimă rugăminte: să mai vină poliţia la Piaţa Agroalimentară. Ne-am săturat de beţivii şi de nebunii care se adună acolo. Nu poţi merge liniştită cu o sacoşă. Toate bodegile de acolo trebuie închise cât mai urgent, căci aduc numai rău oamenilor din cartier. Ne dăm noi seama că nu mai modernizează nimeni nimic, dar cel puţin să lăsăm piaţa să fie piaţă pentru oameni educaţi”.
Străzile au fost iluminate
O schimbare de care se bucură gălăţenii din cartier ţine de iluminatul public. Asta după ce, o perioadă, cartierul a fost cuprins de beznă. Oamenii spun că au fost reinstalate becuri, s-au reparat defecţiunile existente de ceva vreme, astfel încât să existe mai multă siguranţă pe străzi pe timp de noapte.
Foto Marius Negri
