O dată la fiecare şase luni, reporterii „Vieţii libere” merg în zona blocurilor G, din spatele Spitalului Judeţean „Sf. Apostol Andrei”, pentru a sta de vorbă cu locatarii şi pentru a afla ce probleme mai au aceştia, dar şi ce aşteptări mai au de la autorităţile locale. Dacă unele probleme se mai schimbă, altele se mai rezolvă, pe ici, pe colo, una rămâne mereu prezentă pe buzele oamenilor: ghetoul din cartier.
Odată trecută graniţa garajelor care desparte strada Brăilei de străduţele prost iluminate şi neasfaltate dintre blocuri, fiecare este pe cont propriu. Aici sunt scandaluri, scandalagii, bătăuşi, peisaje pe care le vezi doar în filmele de la Hollywood, tâlhării, dar şi o mizerie de nedescris. Cei care îşi fac curaj să vorbească despre enclava din Micro 18/Micro 19 nu vor să îşi facă numele cunoscut, din motive lesne de înţeles.
"Locuiesc în cartier de mai bine de zece ani şi pot spune cu mâna pe inimă că am mare noroc că stau mai aproape de stradă. Aici nu sunt aşa multe scandaluri. Sigur, mai vezi câte un grup de beţivi noaptea, care se ceartă, dar atât. Şi e lumină. Mai încolo, mai în inima ghetoului, pentru că asta este, e teroare. Noaptea nu poţi trece fără să scapi netâlhărit, nebătut sau măcar scuipat şi înjurat. Efectiv, ţi se bagă frica în oase", ne-a povestit un cetăţean.
Dovadă a lucrurilor scoase din contextul unui oraş european stau grămezile de balegă care pot fi găsite prin cartier, semn că unii locatari deţin şi cai, precum şi butoaiele atârnate de geamuri. De altfel, există destule legende urbane conform cărora la blocurile G sunt locatari care au în case cai şi alte animale al căror loc este în grajd, nicidecum în apartamente.
Nici măcar cei care vor să închirieze apartamente în zonă nu au noroc, din cauza reputaţiei proaste a cartierului. "Am văzut pe internet un anunţ că se închiriază apartament cu centrală termică, apă trasă separat, baie în cameră şi termopane la G-uri. Preţul era de 250 de lei pe lună, dar cine e nebun să se mute acolo?”, ne-a spus Andrei, un tânăr din Galaţi.
Problemele cu care se confruntă cei care locuiesc în zonă sunt din ce în ce mai multe, de la an la an. "Am făcut cereri la primărie ca să ni se mai toarne şi nouă asfalt în spatele blocurilor. De-acum vine toamna, vin ploile. Să vedeţi noroi şi mocirlă aici. Apoi, blocurile arată ca naiba, e o hărmălaie şi o teamă de nedescris pentru oricine vine pe aici, chiar şi în vizită. Sunt, într-adevăr, mulţi scandalagii, dar şi foarte mulţi oameni care vor să trăiască civilizat, oameni care plătesc taxe, care vor o parcare normală, nu garajele astea urâte, oameni care vor un parc pentru copii, un cartier fără câini, cu locuri umbroase, cu linişte. Chiar nu poate interveni nimeni pentru noi? Ni s-au tot făcut promisiuni, la fiecare alegeri. Acum, nu putem decât să aşteptăm, să vedem ce ne mai promit şi alţii. Cert e că nu prea mai credem în cuvântul nimănui. Am fost uitaţi de autorităţi într-un ghetou, în care mai avem un pic şi trăim ca polonezii în 1940", ne-a explicat domnul Gheorghe H., un cetăţean în vârstă de 76 de ani.
Cei care au văzut cum este prezentată în general Europa de Est în filmele americane pot spune, cu mâna pe inimă, că mare parte dintre blocurile G se încadrează în acel peisaj. După o plimbare prin zonă, nu ar mai mira pe nimeni dacă după colţul blocului ar apărea un câine cu o mână în gură. O zonă pestriţă, într-un oraş a cărui strălucire de altădată se pierde pe zi ce trece.
Trotuarele de pe Brăilei arată ca după bombardament
Despre acest subiect s-a mai scris de multe ori în „Viaţa liberă”, însă lucrurile au rămas exact la fel. Trotuarul de vizavi de Spitalul Judeţean, cu începere de la farmacia Hygeia şi până aproape de ieşirea din oraş, de la cimitirul Cătuşa, arată groaznic. Dalele sunt, în mare parte, sparte, crăpate, ridicate şi constituie, astfel, locul perfect în care se pot accidenta atât cei mari cât şi copiii.
Unul dintre gălăţenii care se plâng frecvent de starea trotuarului este George Nica, cel care ne-a scris pe adresa de e-mail pentru a semnala slalomul pe care este obligat să îl facă printre dalele sparte. "E greu şi pentru un om în toate puterile, care se poate folosi la maximum de ambele picioare, darămite pentru un copil, pentru un bătrân în cârje, baston sau scaun cu rotile, ori pentru o mamă care împinge un cărucior", ne-a transmis dl Nica.
La întâlnirea cu cititorii de joia trecută, a venit şi doamna Elisabeta Popa, o bătrână în vârstă de 75 de ani, care îşi făcuse de acasă o listă cu nemulţumirile legate de cartier. În capul listei, fără mirare, se afla situaţia trotuarelor, una deplorabilă. "Tinerii poate se mai descurcă, sunt mai sprinteni, mai stabili pe picioare. Dar vine iarna şi dacă eu, ca bătrână, vreau să merg pe jos la piaţă, trebuie să fiu extrem de atentă, să mă uit de două ori înainte să calc, pentru că nu se ştie niciodată când mă împiedic şi cad. De altfel, chiar mi s-a întâmplat. Primăria chiar nu vede ce se întâmplă? E o situaţie tristă, pentru că în ultimii 20 de ani nu s-au făcut reabilitări importante în zona asta. Şi avem Spitalul Judeţean aproape, avem atâtea magazine, centre comerciale, două pieţe. E una din zonele bune ale oraşului şi, cu toate astea, trăim cu gropile astea la nas. Dacă nu reuşesc să întreţină dalele, să toarne ciment, beton, asfalt, ceva, orice. Numai să nu le mai lase aşa, pentru că am ajuns la capătul puterilor. Dacă domnul primar reuşeşte să meargă pe aici în linie dreaptă fără să calce în vreo groapă, eu nu voi mai zice nimic cât voi trăi. Până atunci, vreau reabilitare!", ne-a explicat femeia, extrem de vehementă.
"Conform rectificarilor bugetare din toamnă, trotuarul respectiv va intra într-o reabilitare generală", ne-a declarat acum două luni Emanuela Turcu, purtătorul de cuvânt al primăriei. Dacă se va respecta modelul de la Agenţia de voiaj, acolo unde s-a turnat bitum pe asfalt, ori se va reabilita ca în zona Ţiglina, acolo unde dalele sparte au fost acoperite cu beton, adus la nivel cu restul dalelor, rămâne de văzut.
Cert este că oamenii care locuiesc în zonă s-au săturat de promisiuni şi vor fapte. "Există mereu riscul să ne luxăm glezna, să ne împiedicăm. Invit pe oricine din administraţia locală să se plimbe la pas pe aici. Nu mai zic să împingă un cărucior cu un copil în el", ne-a declarat Andreea, o tânără mămică.
Iar precum cei trei de mai sus sunt mulţi, care însă nu mai au putere să se plângă şi nici timp, dat fiind faptul că mereu merg cu privirea plecată, de teama gropilor.
Staţia de autobuz şi refugiul depărtat. Absurd de Galaţi sau situaţie normală?
Una dintre principalele probleme ale oamenilor care locuiesc în Micro 18 este legată de cele două staţii de autobuz, cea de la farmacie, respectiv, cea din faţa Spitalului Judeţean. Dacă în faţa spitalului nu există refugiu, iar oamenii se adăpostesc de ploaie sub acoperişul magazinelor din zonă, peste stradă există unul, cu o băncuţă din metal, dar la o distanţă de 5-6 metri de locul unde opreşte, de fapt, autobuzul.
"Cui i se pare normal aşa ceva înseamnă că nu are minte. Acum, vara, să zicem că mai e cum mai e, dar toamna, iarna? Ninge, plouă, noi trebuie să alergăm după autobuz când trage în staţie", ne-a explicat un cetăţean. Aşadar, situaţia este una absurdă sau una normală?
Pentru că refugiul este situat în imediata apropiere a trecerii de pietoni, autobuzelor nu le este permis să oprească acolo, motiv pentru care staţia de autobuz este cu câţiva metri mai în faţă. Dar, pentru că unde este staţia de autobuz este, de fapt, şi o parcare, refugiul nu a putut fi montat acolo. Aşadar, oamenii sunt prinşi la mijloc între o situaţie normală, cea în care autobuzul opreşte regulamentar, şi una ciudată, în care refugiul pentru staţie este situat la câţiva metri mai în spate. „Acum, că alergăm, asta este. Dar trebuie să facem şi slalom printre maşini, cu sacoşele în mână Chiar nu se poate muta staţia asta mai în faţă sau mai în spate, înainte de semafor? Să se facă un loc special pentru staţie, ca la TreiStar, unde să oprească autobuzele şi troleibuzele. Şi atunci, nu am mai avea situaţia asta. Dar, pentru aşa ceva, trebuie un om care să cunoască bine situaţia, precum şi alţii care să respecte ce se face”, ne-a explicat domnul Gheorghe H.
Nici referitor la staţia din Spitalul Judeţean nu sunt mulţumiţi cetăţenii. „Am văzut acum ceva timp un autobuz care a oprit în staţie, iar oamenii nu aveau pe unde să coboare, pentru că uşa s-a deschis fix în faţa tarabei cu flori. Păi, mai sunt mămici cu căruţ, invalizi, pe unde să urce sau să coboare? Trebuie să zboare sau cum?”, ne-a mai spus doamna Elisabeta Popa.
Prea puţine locuri de parcare
Dacă la stradă, pe Brăilei, sunt mai multe parcări amenajate, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre ce se întâmplă în spatele blocurilor. Pentru că încă mai supravieţuiesc garajele din loc în loc, locurile de parcare sunt din ce în ce mai puţine, raportare la numărul în continuă creştere al maşinilor din cartier.
"În spatele farmaciei Hygeia, e o staţie unde, teoretic, nu ar trebui parcate maşini. De altfel, e şi un panou pe care scrie că se interzice parcarea maşinilor la o distanţă mai mică de 2 metri de acea clădire. Însă cine mai ţine cont de acele semne? Nimeni. Toată lumea parchează unde apucă, motiv pentru care e din ce în ce mai greu să intri prin spatele blocurilor cu maşina. Iar când se întâlnesc doi şoferi din sensuri opuse, e dezastru. Unele locuri sunt destul de înguste, motiv pentru care mai vedem maşini parcate şi pe trotuare", ne-a explicat un cetăţean nemulţumit.
Buldozerele nu au ajuns şi aici
Dacă la Colegiul Economic "Virgil Madgearu" s-a făcut o parcare spaţioasă, cu parc pentru copii încorporat, în Micro 18 oamenii încă aşteaptă buldozerele care să pună la pământ garajele. "Ştiu că mulţi vecini, mai ales cei care deţin o astfel de coşmelie, nu sunt de acord cu dărâmarea garajelor, dar asta se întâmplă pentru că nu le folosesc pentru a adăposti maşina, ci pe post de magazie, service auto ori croitorie. Să vedeţi pe la blocurile G ce e la garaje în weekenduri. Trebuie să ne îndreptăm către normalitate, ori parcarea cu plată e cea mai bună soluţie. Garajele ocupă două, trei locuri de parcare, iar aici chiar sunt foarte multe maşini, spre deosebire de alte zone", ne-a explicat Gheorghe H., care ne-a spus că a fost şofer timp de 40 de ani.
Maşinile abandonate ocupă spaţiul degeaba
Primăria municipiului Galaţi a desfăşurat, în ultimii ani, campanii de strângere a maşinilor abandonate pe spaţiul public, în speranţa că astfel se vor mai elibera din locurile de parcare. Cu toate acestea, oamenii spun că mereu apar altele şi altele în loc, iar dacă proprietarii au toate taxele plătite la zi, nimeni nu se poate atinge de ei. "E o remorcă aici, în zonă, lăsată de izbelişte, care a ruginit, cu roţile dezumflate. Ocupă un loc de parcare pe care l-ar putea folosi cineva care chiar are nevoie. Dar, aici depindem foarte mult de bunul simţ al omului. Dacă nu mai foloseşti maşina, din varii motive, vinde-o, nu o ţine să adune praf în parcare", ne-a mai explicat un şofer.
Terorizaţi de câini
Una dintre principalele probleme ale oamenilor din Micro 18 e cea a câinilor comunitari, pe care unii îi hrănesc, iar alţii îi gonesc. Din nefericire, majoritatea câinilor nu au trecut prin procesul sterilizării, motiv pentru care se înmulţesc necontrolat. Astfel, aceştia se adună în haite şi atacă bătrâni, copii şi se aciuează prin scările de bloc.
Cartierul suferă la spaţii verzi. Un singur copac, între farmacie şi mall
Elisabeta Popa, femeia care ne-a vorbit pe larg despre problemele cartierului, a ţinut să puncteze şi faptul că numărul spaţiilor verzilor şi al copacilor din zonă a scăzut dramatic în ultimii ani. Pentru a exemplifica, doamna Popa ne-a vorbit despre situaţia dintre farmacia Hygeia şi mall-ul Dunărea, porţiune unde există un singur copac, şi acela bătrân şi cu rădăcinile ieşind dintre dale. "Chiar nu se pot planta copaci şi la noi? Respirăm noxe, aer de eşapament şi apoi ne mirăm de ce ne îmbolnăvim. În zona centrală s-au pus acele ghivece mari cu salcâmi sau ce sunt aceia. La noi nu se pot planta? Copacii asigură purificarea aerului, dar şi umbră. Păi, toată vara, pe partea cu farmacia a fost teroare, pentru că bătea soarele toată ziua şi nu era nici un colţ de umbră. Nu mi se pare deloc normal", ne-a spus femeia.
De asemenea, nici între blocuri nu stau lucrurile mai bine. "Unele grădini de bloc arată excelent, dovadă a faptului că oamenii le-au îngrijit. Dar sunt locuri unde e doar pământ, pentru că acolo se parchează maşini, se joacă fotbal. Vrem să respirăm aer curat, nu praf şi fum", ne-a spus şi Gheorghe H.
Nici subiectul fasonărilor nu a scăpat ochiului public. "Sper ca lucrurile să se schimbe în ceea ce priveşte tăiarea crengilor şi a copacilor aşa-zişi uscaţi. Pe unii îi taie aproape de tot, ceea ce nu e bine, pentru că avem nevoie de copaci pentru umbră, pentru reglarea temperaturii, pentru tot. Copacii uscaţi sunt de acord să se taie, dar cu cei sănătoşi ce au?", ne-a întrebat un domn.
Gălăgie, toată noaptea
Cetăţenii care locuiesc în Micro 18 se plâng că, în fiecare noapte, găşti întregi de scandalagii ies din baruri şi tulbură liniştea zonei. Din acest motiv, oamenii nu se pot odihni şi vor ca barurile să fie ori închise, ori forţate să funcţioneze doar în weekenduri. Chiar dacă poliţia împarte amenzi scandalagiilor, gălăgia creşte în fiecare noapte, iar hărmălaia ţine până dimineaţă.
Foto Florin Răvdan
