În Micro 21, pietonii merg pe stradă şi maşinile stau pe trotuar
Unul dintre cartierele cu cel mai mare potenţial din oraş, Micro 21, a fost lăsat de izbelişte atât de cei care s-au perindat, de-a lungul anilor, la conducerea urbei, cât şi de cei mai mulţi oameni care locuiesc acolo. Pe o vreme rece, deşi cu soare, cu un vânt care biciuia, gălăţenii care locuiesc în Micro 21 nu s-au înghesuit să vină la întâlnirea cu reporterii "Vieţii libere". Pe stradă, însă, era destulă lume, aşa că am avut ocazia să stăm de vorba cu câţiva dintre cetăţenii cartierului despre ce se întâmplă în zona lor.
Trotuarele se scufundă zilnic
Chiar dacă nu a fost înghesuială la chioşcul de ziare, domnul Lescai Nicolae, un cetăţean trecut de 70 de ani, ne-a onorat cu prezenţa, în ciuda unei probleme la picior. "Nu mai pot să trec cu vederea starea în care a ajuns cartierul ăsta. Uitaţi-vă numai la trotuarele astea, pe care trec zilnic mii de oameni. Când a fost construit unul dintre supermarket-urile de aici, au fost aduse materiale cu maşini mari şi, pentru că nu aveau loc pe stradă să parcheze, se urcau cu o roată pe trotuar, iar de la greutatea lor s-a tasat pământul, ducând, în timp la surpare. Acum e aproape imposibil să mergi pe trotuarele din cartier fără să simţi denivelările, gropile, unele dintre ele foarte periculoase", ne-a explicat domnul Lescai.
De starea aleilor pietonale s-au mai plâns şi alţi gălăţeni care locuiesc în Micro 21. "Eu stau aici de 13 de ani şi nu am văzut să se facă prea multe. S-a mai turnat câte o mână de beton sau asfalt pe trotuare, dar în râs, aşa, ca să nu se zică că nu s-a făcut nimic. Nu e deloc ok. Copilul meu s-a împiedicat într-o astfel de groapă şi şi-a luxat glezna. Chiar nu vede nimeni că trebuie rezolvată problema aceasta? Măcar acum, că e an electoral, că altă speranţă nu mai avem", ne-a explicat Nicoleta Andrei, o doamnă de 43 de ani pe care am întâlnit-o în apropierea cinematografului Dacia.
Iarna, zăpada şi gheaţa sunt cele mai mari probleme
De când a nins, cei care stau în acest cartier trec printr-un adevărat coşmar, dat fiind că trotuarele din zonă au fost deszăpezite selectiv. Din acest motiv, oamenii preferă să meargă pe stradă, printre maşini, pentru că acolo e cât de cât uscat. "Eu sunt om bătrân, merg în baston şi mai am şi o problemă cu un picior. Cum ar trebui să mă descurc pe trotuarele astea pline de zăpadă şi gheaţă? Ştiţi ce uşor fuge piciorul? Mai degrabă merg pe stradă, dar şi acolo e periculos. Dacă cineva dă peste mine, a cui e vina? A mea, că circul neregulamentar, nu? S-a făcut deszăpezire la mişto, în centru şi alte câteva cartiere, iar pentru fraierii de la marginea oraşului, lasă bă, că merge şi aşa", ne-a explicat Marian Marciuc, un domn de 83 de ani care locuieşte în apropierea parcului de la Selgros.
Când nu e gheaţă, trotuarul e blocat de maşini
Oricum ai da-o, în Micro 21 tot nu o nimereşti. Cel puţin, nu cu trotuarele. Când acestea nu sunt acoperite de zăpadă şi gheaţă, care fac greoaie deplasarea pietonilor, e rândul maşinilor să troneze triumfătoare pe un spaţiu mult disputat. "De ani buni se tot promit parcări adevărate în zonă şi nimic. Singura parcare mare e asta de la Kaufland, care e pentru clienţi. Mai sunt câţiva care îşi lasă maşinile acolo, dar puţini. În rest, pe trotuare, prin faţa garajelor, prin spatele blocurilor, prin grădini de bloc, peste tot. Nu ai loc să arunci un ac", ne-a mai spus şi domnul Nicolae Lescai.
Cei care locuiesc în zonă merg mereu cu privirea plecată, nu de tristeţe, ci din cauza crăpăturilor, a dâmburilor din trotuare şi a gropilor care apar zilnic, din loc în loc. Cei mai fericiţi s-ar putea declara bicicliştii, care nu trebuie să mai plătească pentru a se distra pe un teren accidentat. Totul le este pus la dispoziţie de o zonă a oraşului Galaţi, iar asta ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns.
Ce se întâmplă cu cinema Dacia?
Aflată în continuare în administrarea RADEF RomâniaFilm, clădirea fostului cinematograf Dacia nu este decât o altă ruină într-un oraş de care se alege, încet, încet, praful. Ultimii nostalgici ai cartierului, cei care au prins vremurile bune ale cinematografului, în care doar ieşeau din case şi dădeau o fugă la un film, îşi aduc aminte cu plăcere de mirosul din sala de cinema, de culoarea scaunelor, de îmbulzeala care se crea de fiecare dată la casele de bilete. Acum, sunt doar pereţii goi şi geamurile sparte.
"Boschetarii. Doar ei mai au, acum, curaj să intre în clădirea asta. Anul trecut chiar au dat şi foc cinematografului, din greşeală. Se încălzeau oamenii şi... a fost de ajuns o scânteie. Noroc că s-a stins repede, altfel putea fi o nenorocire", ne-a explicat un domn din cartier.
"De ce nu se demolează?" - această întrebare mi-a pus-o o doamnă acum câteva luni, când ziarul nostru ducea o campanie asiduă de promovare a ideii că şi Galaţiul are nevoie de cinematograf. "Dacă tot nu se face nimic aici, dacă primăria e dezinteresată, dacă nimic nu contează pentru nimeni, de ce nu se dărâmă măcar? E atât de greu? S-ar putea face parcare, loc de joacă, ceva, orice", ne explica atunci femeia. Numai că primăria a încercat să ia această clădire înapoi de la RADEF România film. În mai multe rânduri. Un astfel de episod s-a derulat pe la mijlocul anilor 2000, când demersurile s-au împotmolit în acte. A doua oară, chiar anul trecut. Primăria municipiului Galaţi a înaintat, atunci, o cerere către RADEF RomâniaFilm pentru trecerea cinematografelor Dacia şi Flacăra, precum şi a Grădinii de vară Central în administrare locală, s-a obţinut un acord de principiu, însă totul cu o condiţie: primăria Galaţi ar fi urmat să preia cele trei cinematografe cu toate datoriile acumulate de-a lungul anilor. Lucru cu care municipalitatea nu au fost de acord. "Negocierile s-au împotmolit, pentru moment, însă suntem încrezători că vom reuşi să preluăm cele trei cinematografe", ne explica, la acea dată, SIlviu Bacalum, din partea Primăriei Galaţi.
Am ajuns în 2016 şi povestea este aceeaşi. Cinematografele sunt tot în paragină, iar ideea unui multiplex (cinematograf cu mai multe săli) pare încă îndepărtată. Oamenii vor, numai că investitorii ne cam ocolesc.
Cine a deszăpezit parcul?
Acum câteva luni, când am mers ultima dată în cartier Micro 21, parcul de la Selgros ni se părea o groapă împrejmuită de un gard metalic, în care au fost aruncate câteva băncuţe, trei leagăne şi mulţi câini. Iată ce scriam atunci. "Chiar dacă mulţi ar vrea să se plimbe pe înserat în singurul parc mare al cartierului, ori să îşi scoată patrupedul la aer, parcul de la Selgros nu este deloc recomandat. Noaptea, e beznă totală acolo, şi nu pentru că nu ar funcţiona becurile cu panouri fotovoltaice, ci pentru că acestea lipsesc, fiind ori furate, ori sparte. Însă lipsa luminii nu este singura problemă din parc, pentru că gropile şi aleile pline de denivelări îi pot trimite pe amatori direct în spaţiul ... noroios".
Acum, la aproape un an distanţă (ultima vizită în cartier a fost pe 2 aprilie 2015), parcul plin de zăpadă albă şi strălucitoare este... gol. Nici un copil nu se distrează în omătul uşor îngheţat, nici o sanie nu iese din zăpadă, iar liniştea de mormânt care a acoperit parcul mai este spartă doar de lătratul ascuţit al câte unui câine sau de joaca căţeluşilor din preajma parcului. Copiii sunt toţi în casă sau la şcoală, nici unul nu iese la joacă. Şi, colac peste pupăză, parcul mai este şi deszăpezit. Aleile parcului sunt mai curate decât multe străzi şi trotuare din Galaţi, lucru care este cel puţin ciudat.
Ne-am fi aşteptat să găsim părinţi sau bunici care îşi trag nepoţeii pe sanie, oameni de zăpadă la tot pasul şi multă bucurie, însă tot ce am găsit a fost aceeaşi imagine dezolantă a unui parc în care nu mai vin decât îndrăgostiţii la ceas de seară... Şi câinii, care se adună în haite şi îi sperie pe cei care vor să îşi aducă odraslele acolo. Singurul rămas acoperit de zăpadă este locul de joacă, acolo unde leagănele şi balansoarele sunt înconjurate de neaua albă care a cernut asupra Galaţiului în ultimele săptămâni. Şi acolo, însă, e tăcere. Iar ciorile care s-au adunat în preajma parcului nu fac decât să ne trimită, din nou, cu gândul la "Păsările" lui Hitchcock. "Vrem zăpadă, săniuş şi distracţie", strigau copiii acum 10-15 ani când cădeau primii fulgi. Acum, slavă Domnului că există telefoane inteligente şi tablete...
"Ham-ham" face legea
Una dintre principalele probleme ale zonei Micro 21 o reprezintă numărul mare al maidanezilor. Fără stăpân şi permanent în căutare de hrană, patrupedele răscolesc gunoaiele şi se gudură pe lângă fiecare trecător cu o sacoşă în mână. Cel mai rău este, însă, noaptea, când câinii se adună în haite şi atacă, dacă se simt ameninţaţi. În cele două parcuri din cartier, iluminatul public nu funcţionează, iar noaptea este o aventură pentru cei care vor să treacă pe acolo. Ideea de plimbare este rapid înlocuită de fugă, mai ales de către cei care vor să îşi păstreze pantalonii intacţi. Oamenii spun că s-au făcut nenumărate plângeri către primărie, însă numărul maidanezilor creşte, în loc să scadă. "Eu nu mă pot odihni pe timpul nopţii, şi mai şi plătesc taxă de ecarisaj. Noapte de noapte, vin maşini în cartier şi descarcă maidanezi, care apoi se apucă şi urlă. Decât să îi chinuie aşa, nu mai bine i-ar duce la adăpost? Ca în statele civilizate, dacă nu este adoptat animalul după o perioadă, să fie eutanasiat. Poate părea crud, dar e mai bine pentru animal, că nu se mai chinuie. Aşa, ne complăcem într-o situaţie din care nu câştigă nimeni", ne-a spus Nicolae Lescai.
"Doar amenzile ne scapă de gunoiul aruncat aiurea"
O altă mare problemă semnalată de locuitorii cartierului este cea a gunoiului. Pubelele insuficiente şi uneori golite cu mare întârziere lasă o senzaţie de indiferenţă a autorităţilor locale vizavi de gălăţenii ce au ghinionul să locuiască în zonă. „Printre blocuri este o mizerie de nedescris. Pe lângă faptul că pe unde sunt tomberoanele de gunoi se adună tot felul de indivizi", a mai spus dl Lescai.
Pe lângă mai toate tomberoanele pe care le-am găsit în cartier, gunoiul era împrăştiat, fie de căutătorii în gunoaie, adevăraţi exploratori, fie de indolenţa celor cărora le este lene să meargă până la ghenă pentru a arunca sacul de gunoi. Sătui de acest lucru, unii cetăţeni din Galaţi nu îşi explică de ce plătesc taxe de salubrizare, dacă nimeni nu este amendat pentru murdărirea domeniului public.
Această problemă nu a apărut de ieri, de azi. Ea exista şi anul trecut, şi acum doi ani şi tot aşa. Deşi cititorii au semnalat acest aspect atât prin intermediul „Vieţii libere”, cât şi prin adrese oficiale către Primărie, nu s-a schimbat mare lucru. "Din păcate, nu cred că se mai schimbă ceva. Zic vecinii că am ceva cu ei, dar ei ce au cu mine, de tot aruncă gunoiul aiurea?", se întreba un cetăţean.
Noroc de sensul unic
Pe strada Victor Vâlcovici, care leagă parcul de la Turnul de Televiziune de Kaufland, numărul maşinilor este comparabil cu cel al locuitorilor din cartier, dovadă a acestui fapt stând aglomeraţia prezentă la orice oră a zilei, de dis-de-dimineaţă şi până seara târziu, când traficul se opreşte. Pe toate trotuarele sunt maşini parcate şi doar faptul că e o stradă cu sens unic opreşte ambuteiajele.
Cât mai pot răbda oamenii
Privind feţele oamenilor din cartier, oricine poate sesiza moralul scăzut, tristeţea şi dezamăgirea pe care o poartă aceştia în suflet. De altfel, ei nici nu se ascund şi spun cu voce tare că promisiunile electorale au rămas doar la stadiul iniţial. Cartierul este tot sărac în parcuri, iar trotuarele se deteriorează pe zi ce trece. Cât va mai dura răbdarea oamenilor? Cine ştie...
