"Parfumul Teilor" nu mai are de mult miros de tei. Deşi este încă parte din centrul istoric al oraşului, cartierul a decăzut în ultimii ani foarte mult. Clădirile impunătoare, pline de elemente arhitecturale care le scoteau în evidenţă, trotuarele perfecte, copacii seculari, chiar şi oamenii care nu treceau unul pe lângă celălalt fără a-şi da bineţe, toate acestea sunt acum de domeniul trecutului. Astăzi, la început de lună mai, în anul 2016, cartierul Parfumul Teilor este unul în care miroase a mizerie, a gunoaie aruncate printre blocuri, a rahat de câine şi în care oamenii sunt prea ocupaţi să ocolească gropile din trotuare pentru a se mai saluta unul pe celălalt. Pereţii clădirilor vechi de zeci de ani mai ies în evidenţă, acum, doar prin plăcuţele pe care scrie "Vă rugăm ocoliţi. Pericol de prăbuşire", în timp ce crengile uscate ale copacilor ameninţă să cadă în capul trecătorilor.
Chiar dacă întâlnirea cu cititorii a fost în Joia Mare, numărul locuitorilor care au venit să stea de vorbă cu noi a fost destul de important, semn că nemulţumirile s-au strâns şi că oamenii s-au săturat să mai aştepte, închişi în case, vremuri mai bune.
Una dintre aceste persoane a fost Alexandrina Parteni, o cunoştinţă mai veche a ziarului nostru, care ni s-a plâns, în primul rând, de lipsurile cartierului. "Ne trebuiesc foarte multe lucruri aici. Un parc pentru copii, dar unul cu loc de joacă, nu cu bănci, că ăştia mici au energie. Ne trebuie o toaletă ecologică din aia, ca pe vremuri, să dai un leu şi să ai apă să te speli pe mâini, hârtie igienică, toate alea. Apoi, mai avem nevoie de locuri de parcare, că toate maşinile sunt puse aiurea, pe trotuar", ne-a explicat femeia.
Toate acestea sunt nemulţumiri pe care oamenii ni le-au mai spus şi în trecut, de fiecare dată când am venit la Parfumul Teilor. Rezolvări, însă, nu s-au găsit nici acum, iar cu o nouă campanie electorală care bate la uşă, gălăţenii care locuiesc aici se tem că vor auzi iarăşi mii de promisiuni fără nici o finalitate. "Aici e centru, nu? Domnule, eu sunt gata să bat palma cu oricine din conducerea acestui oraş că, dacă merge în centrul Iaşiului şi găseşte un câine pe stradă, eu îl fac miel de Paşte. Acolo s-au putut găsi soluţii, fără violenţe, fără certuri. La Galaţi de ce nu se poate?", ne-a spus Constantin Ursulică, un cetăţean care s-a mutat în Galaţi din Iaşi.
Cine sunt principalii vinovaţi pentru situaţia cartierului? Oamenii cu care am vorbit dau vina tot pe... oameni. "Înainte era curat, toată lumea era civilizată, păstra ordinea. Acum, ne-am pierdut simţul civic, iniţiativa. Îi aşteptăm mereu pe alţii să facă. Dar noi ce facem?", ne-a mai spus un cetăţean.
Oamenii se întreabă unde se duc banii din ecarisaj
Domnul Constantin Ursulică, cetăţeanul care s-a mutat în Galaţi tocmai din Iaşi, pentu a fi mai aproape de rudele soţiei, dar şi pentru că oraşul nostru este mult mai liniştit decât Iaşiul natal, este extrem de nemulţumit de problema câinilor fără stăpân din zona Parfumul Teilor. "Degeaba arată cartierul ăsta bine, cu multă verdeaţă, dacă atunci când ieşi din casă dai nas în nas cu vreo 20 de câini. Încă de când m-am mutat în Galaţi, a trebuit să plătesc dările către stat, impozitul, moment în care am plătit şi cele două taxe de ecarisaj. Bun, eu plătesc, nicio problemă, că nu e bai de cinci lei, dar ce se întâmplă cu banii ăştia? Că din câte am înţeles, sunt doar două adăposturi pentru maidanezi în Galaţi, iar numărul câinilor de pe străzi este de aproape 20.000. Cu ei ce ne facem?", a întrebat cetăţeanul.
Conform spuselor acestuia, cea mai înţeleaptă rezolvare ar fi aplicarea metodei de la Iaşi. "Şi la mine în oraşul natal au fost probleme cu patrupedele. Dar s-au făcut padocuri, au fost strânşi câinii şi aia a fost. Cei bătrâni şi bolnavi au fost eutanasiaţi, pentru a nu se chinui, în timp ce restul au fost hrăniţi şi daţi spre adopţie. Acum, în Iaşi, se mai văd câini fără stăpân doar pe la periferie, nu în plin centru. Păi, eu dacă ies cu soţia mea, care are handicap de gradul 1, la plimbare, se agaţă câinii de căruciorul ei. E normal aşa ceva?", ne-a mai întrebat domnul Ursulică.
Locurile de parcare, o problemă reală
Încă de lângă chioşcul "Vieţii libere", am putut vedea că locurile de parcare de la Parfumul Teilor lipsesc cu desăvârşire, dat fiind numărul din ce în ce mai mare de maşini din zonă. Pe trotuarul din faţa chioşcului erau trei maşini parcate una lângă alta, parcarea era şi ea plină, iar în spatele blocurilor fiecare îşi lăsase maşina unde a putut. "De ce primăria nu investeşte şi aici, în zonă centrală, în crearea de parcări? Sunt bani la bugetul local, că altfel nu ne-am permite atâtea studii de fezabilitate, aşa că trebuie făcut ceva care să şi rămână, nu? Pe vremuri, când au fost făcute casele şi blocurile astea, treceau trei căruţe şi zece maşini pe stradă. Acum, lucrurile s-au schimbat şi e nevoie de parcări cum trebuie. Chiar şi cu plată, că eu cred că locatarii ar plăti, dacă ar şti că au unde să îşi lase maşina personală", ne-a explicat Alexandrina Parteni.
Nici alţi cetăţeni cu care am stat de vorbă nu au ocolit subiectul parcărilor. "Din păcate, încă mai sunt aici multe garaje care obturează locurile de parcare. Măcar de ar fi maşini în ele, dar în multe sunt ateliere, ba de croitorie, ba de biciclete. Mai e şi o parcare cu plată, pe Gării, dar e goală. De ce? Că sunt gălăţenii nesimţiţi şi vor să aibă totul gratis, de-aia", ne-a explicat un domn care nu a dorit să ne spună cum se numeşte.
Ce se întâmplă cu apa caldă?
Una dintre principalele nemulţumiri ale celor cu care am stat de vorbă a fost reprezentată de instabilitatea reţelei de apă caldă a oraşului. "Eu am vrut să fac aseară o baie şi am aşteptat aproape 10 minute până a început să curgă apă... călduţă. Am consumat mai bine de jumătate de metru cub de apă rece până atunci. E normal? Cine plăteşte pentru ce consum eu? Tot eu, fraierul care votează, nu? De ce nu se face ca la Brăila, domnule? Să dea primăria o parte din suma necesară montării unei centrale de apartament sau de bloc, iar locatarii restul, şi să se rezolve odată cu apa caldă. Altfel, vom ajunge un oraş de nespălaţi, de o să ne râdă toată ţara", ne-a explicat un cetăţean revoltat.
Traversatul prin locuri nepermise, sport local
Din 50 în 50 de metri, se găseşte câte cineva care să traverseze prin loc nepermis pe strada Domnească, în apropiere de Parfumul Teilor. Deşi trecerile de pietoni sunt extrem de numeroase de la Parcul Eminescu şi până în strada Basarabiei, pietonii grăbiţi nu ţin cont de asta şi se angajează în traversarea străzii pe unde văd cu ochii. "Ştiţi cum e, toţi ne grăbim. Mă uit repede stânga-dreapta şi traversez. Aşa m-am obişnuit. Cred că peste tot există problema asta. Nu ne amendează nimeni, staţi liniştit. Dacă văd poliţia, nu mai trec pe acolo şi asta este", ne-a spus o gălăţeancă, pe care am întrebat-o de ce a traversat pe unde nu există spaţiu marcat.
Despre această problemă am mai scris şi acum câteva luni, când am făcut un experiment pentru a vedea câte persoane traversează ilegal dacă sunt fotografiate. Unii s-au mai întors din drum, însă cei mai mulţi şi-au văzut de drum, fără să le pese de vreo eventuală amendă. "Îngrijorător este că sunt mulţi bătrâni care traversează aşa, deşi ei se mişcă greu. Se lasă apoi cu claxoane şi înjurături, că aşa e la noi", ne-a mai explicat o doamnă.
Parcurile pentru copii sunt o himeră
Alexandrina Parteni, doamna cu care am stat de vorbă pe îndelete despre problemele cartierului, ne-a spus că problema cea mai mare este lipsa unui loc de joacă pentru cei mici. "Avem aici un parc, dar ăsta e doar cu bănci. Vii, te aşezi, te odihneşti, şi pleci. Copilul e energic, el vrea să alerge, să se caţere, să se dea în leagăn. Eu trebuie să îmi duc nepotul tocmai la Faleza copiilor, care e foarte frumoasă, dar e relativ departe, mai ales vara, când arde soarele. Acolo nu sunt nici toalete prin preajmă, iar copilul nu înţelege când îi zici să mergem de acolo. E un lucru normal de altfel, că el vrea să stea la joacă. Dar primăria ar trebui să intervină şi să investească la noi în zonă, pentru faptul că e centru istoric. Un parc pentru copii, cu câteva leagăne, balansoare, băncuţe, de toate, ar fi binevenit aici, dat fiind că sunt mulţi tineri care locuiesc în zonă. Ar fi şi păcat, mai ales acum că se construieşte şi noua primărie, să nu avem un cartier complet frumos", ne-a explicat femeia.
Ce schimbări vor oamenii
Alexandrina Parteni: "Sper să se construiască un parc pentru copii, ca să pot să îmi duc nepotul la joacă mai aproape de casă. Şi nu numai eu, dar şi ceilalţi tineri sau bătrâni, care au copii şi nepoţi. Şi problema parcărilor trebuie rezolvată, pentru că nu se mai poate aşa. Nu mai suntem pe vremea răposatului, ca să fie două maşini pe stradă. Acum e trafic, multă lume are maşină, pentru că e o necesitate, aşa că trebuie să facem investiţii în parcări. Copacii vechi trebuie toaletaţi, ca să nu ne cadă crengile în cap, dar şi ca să se facă lumină noaptea pe stradă. Legat de apa caldă şi de faptul că mulţi se plâng că e mai mult rece, de ce nu se face contorizare individuală? Cine nu plăteşte, la revedere, să i se taie apa caldă. De ce să plătească şi să sufere oamenii cinstiţi din cauza unora care nu plătesc la timp? În altă ordine de idei, pe strada Universităţii sunt vreo trei case din care au fost evacuaţi locatarii şi acum stau goale. De ce nu li se dau acele case unor oameni gospodari, care să ştie să aibă grijă de ele? Ne place aşa, să îi lăsăm pe unii în stradă, în loc să le dăm un acoperiş deasupra capului?"
Constantin Ursulică: "Cea mai gravă problemă este cea a câinilor maidanezi şi este prima care trebuie rezolvată. Plătim taxă de ecarisaj, deci din acei bani ar trebui să se investească în padocuri, în hrana câinilor, în astfel de lucruri. M-am săturat să ies din casă şi să dau nas în nas cu animalele străzii. Plus că e gălăgie, mai ales când sunt în călduri şi urlă, latră unii la alţii sau la trecători. Cartierul acesta e foarte frumos şi e păcat că e stricat de prezenţa câinilor fără stăpân. Nu pot să ies la o plimbare cu soţia mea că imediat sar câinii la noi. În Iaşi nu există aşa ceva, mai ales într-o zonă centrală. Cred că şi oamenii ar trebui să fie mai responsabili, să accepte strângerea de pe străzi a animalelor sau să le adopte, dacă le iubesc aşa tare".
