* Strategia tânărului edil se bazează pe iniţiativă * Planuri există, trebuie găsite finanţări
Deşi e oraş, Târgu Bujor încă mai are iz rural. Blocuri sunt destul de puţine, iar apartamentele sunt încălzite cu sobe. Asfaltul nu îmbracă prea multe drumuri. Apa se mai dă şi cu program, canalizare nu prea este, iar de noi locuri de muncă nu s-a mai auzit de tare mult timp. Nimeni nu zice că Bujorul ar trebui să arate ca Barcelona, dar ceva, ceva tot ar trebui să se mişte. Iar lucrurile evoluează în sensul corect, susţine primarul Laurenţiu-Viorel Gîdei, aflat la primul său mandat. Mai exact, edilul este de părere că toate problemele au rezolvare. Primăria le poate scoate la capăt pe unele, oamenii - având iniţiativă - pot rezolva altele. Colaborarea rămâne, însă, cheia succesului.
- Sunteţi deja primar de un an şi jumătate. Cine sunteţi, mai exact?
- Am 37 de ani şi m-am căsătorit de curând. Am lucrat cinci ani în Spania. Am fost întâi "sclav" şi nu mi-e ruşine. Am muncit. Am ajuns apoi antreprenor în construcţii acolo. Odată cu venirea crizei, nu mai mergeau lucrurile cum îmi doream, aşa că m-am întors acasă. Am început să fiu interesat de administraţie şi politică. Am vizat mai multe funcţii politice la Bucureşti şi pentru viitor încă mi le doresc. Am vrut să vin primar la Târgu Bujor ca să fac lucrurile să meargă şi să susţine dezvoltarea localităţii.
- Care au fost marile probleme ale debutului de mandat?
- Administraţia nu este simplă în sine, dar cred că cel mai greu a fost să plătim datoriile Primăriei. Noi funcţionăm pe un buget anual de 7,7 milioane de lei, iar arieratele noastre, la începutul mandatului meu, depăşeau această sumă. Totuşi, ne-am descurcat aşa cum am putut şi am rezolvat problema. Din cauza acestor datorii, n-am putut face investiţii prea mari din start, dar oricum acest capitol s-a încheiat, aşa că important e ceea ce putem realiza de acum încolo.
- Ce vă cer oamenii? Şi ce le puteţi da, din tot ce vor?
- Oamenii au nevoie, în acest moment, de apă curentă şi de canalizare. Vor şi asfalt, dar această problemă nu se poate rezolva decât la final, după ce tragem apă şi canalizare. Am băgat pe drumuri peste 11 tone de zgură şi lidonit, dar asfalt nu pun, ca să-l sparg când trag apă şi canalizare. În acest moment, lucrez la mai multe proiecte. Am reuşit să predăm către Apă Canal o parte a instalaţiei de alimentare cu apă de la Moscu, dar aceasta are încă deficienţe şi se cârpeşte periodic. Urmează să implementăm un proiect nou, care se desfăşoară la nivel judeţean şi prin intermediul căruia ne vom face staţie de epurare. Apoi, vom face în aşa fel încât reabilitarea reţelei de apă potabilă să ne permită să nu mai avem apă cu program. În cadrul unui al doilea proiect, vom extinde reţeaua de canalizare astfel încât localităţile Târgu Bujor şi Umbrăreşti să fie canalizate în proporţie de 98 la sută.
- Ce însemnă asta, pe termen scurt?
- Târgu Bujor şi Umbrăreşti se vor transforma în şantiere. Se vor reabilita puţurile de apă, se va reface magistrala de alimentare şi aşa mai departe.
- Staţia de compostare se sufocă sub povara gunoiului. Soluţii?
- Într-adevăr, staţia de compostare este o problemă administrativă. A fost proiectată pentru o tonă de gunoi anual, în vreme ce noi producem de două ori pe atât. În plus, sunt probleme pentru că foarte puţini cumpără compost. Se vorbea despre faptul că n-ar fi bun. Dar avem un client - livada de la Viile - care cumpără anual cantităţi importante şi le foloseşte. De ce l-ar pune în livadă dacă n-ar fi bun? Oricum, planul meu este să păstrez staţia de compost în proprietare publică, dar să o trec în administrare privată. Cine o va lua, va avea sarcina să o pună pe picioare. Şi indiferent la ce v-aţi putea gândi, ea va rămâne a primăriei, aşa că n-o va face nimeni bucăţi, să o vândă apoi la fier vechi.
- Pune gunoiul menajer probleme într-un oraşel?
- La acest moment, pune. Şi pentru că unii dintre localnici nu au disciplina colectării. Avem o societate - SC Bujor Prest Serv - al cărui acţionar majoritar este Consiliul Local şi care se ocupă de problema gunoiului. Din păcate, noi suntem obligaţi să aducem ce nu compostăm la gropile ecologice de la Tecuci sau Galaţi. Iar acest lucru costă foarte mult, mai ales pentru un orăşel nu tocmai bogat. Aşa că iau în calcul serios externalizarea serviciului, dacă se va dovedi mai ieftin. Nu cred că cine va prelua va avea mari probleme cu colectarea taxei. Până la acest moment, cel mai mult s-au plătit ca taxă de gunoi 3,25 lei.
- Locuri de muncă?
- Chiar dacă nu prea are Primăria cum să creeze locuri de muncă în mod direct, eu unul încerc să ajut. Partea bună este că, având instituţiile publice, tot mai sunt ceva locuri de muncă la spital, la judecătorie, la liceu, la grădiniţe şi aşa mai departe. În plus, încerc să-i încurajez pe oameni să-şi dezvolte mici afaceri. Avem crescători de oi şi capre. Avem agricultură, aşa că putem să ne dezvoltăm pe partea de investiţie agricolă şi agroalimentară. Am avut o tradiţie locală de prelucrare primară a pieilor de animale. Lâna pe care mulţi o aruncă pentru că nu mai are cine să o prelucreze s-ar putea totuşi valorifica. Soluţii sunt. Nefiind într-o mare intersecţie de drumuri, nu mi se pare prea inspirat să ne bazăm pe faptul că, într-o zi, un investitor va veni să-şi deschidă o fabrică la Târgu Bujor, va produce şi va oferi locuri de muncă.
- Ce n-aţi făcut şi ar fi trebuit?
- N-am făcut pod peste Chineja, spre Moscu. Vreo 300 de familii au nevoie de acea cale de acces. N-am ştiut la ce preţuri se dau materialele de construcţii în ţară - eu lucrând în domeniu construcţiilor în Spania - şi am prevăzut în buget doar 15.000 de euro. Mult prea puţin. Dar problema se va remedia în cel mai scurt timp. Apoi, n-am reuşit să-i angajez ca îngrijitori personali pe mulţi dintre oamenii din localitate. Ei au nevoie de acest venit şi de plata dărilor, dar n-am avut banii necesari. Ştiu că oamenii s-au supărat, dar un buget se face după reguli. Nu poţi lua de la canalizare ca să plăteşti îngrijitori personali.
- Va avea vreodată gaze oraşul Târgu Bujor?
- Nu există primar să nu fi spus că rezolvă această problemă, într-un termen mai lung sau mai scurt. Magistrala care ar urma să alimenteze cu gaz localităţile noastre este aproape terminată. În prezent, încerc să atrag atenţia firmelor din Bucureşti care ar putea aduce gazul în localitate şi ar putea executa racorduri. Când toate acestea vor fi gata, voi face un sondaj printre oamenii mei, să vedem dacă putem sau nu continua. Oricum, trebuie mai întâi să găsim firme care să vină cu pachete atractive şi preţuri competitive. Dacă îmi oferi un preţ de 3.000 de lei ca să tragi gaz din faţa porţii până în casă, degeaba mai oferi.
- Se va dezvolta zona sau va bate pasul pe loc?
- Avem premise să ne dezvoltăm. Trebuie să devenim un pol în regiune, dat fiind faptul că avem judecătorie, spital şi liceu. Încerc să le dau tinerilor şi locuri de casă, în limita terenului care mai poate fi lotizat, ca să rămână aici. Îi voi obliga, însă, să înceapă construcţia în primul an de la concesiune şi să-şi termine casa în al treilea an. Ca să mai descurajăm piaţa neagră a imobiliarelor. Trebuie să facem totul ca să ne dezvoltăm. Proiecte am. Caut finanţări. Vreau să fac şi un microparc industrial, tot pentru a le pune la dispoziţie unor eventuali investitori tot ce le trebuie.
- Ce se va mai întâmpla la Bujoru, zilele acestea?
- Chiar luna aceasta vom avea un eveniment mare. Pe 28 noiembrie se împlinesc 150 de ani de la naşterea generalului Eremia Grigorescu. Este poate cea mai cunoscută personalitate din Târgu Bujor, comandat al trupelor româneşti la Mărăşeşti, în Primul Război Mondial şi, ulterior, ministru de Război. Vom dezveli plăci comemorative şi vom marca evenimentul cum se cuvine.
