* Cel puţin trei sferturi dintre legumele pe care le cumpărăm - mai ales iarna - sunt de import, deşi Galaţiul produce suficient pentru consumul local * Cum de găsim atât de rar, în magazine şi pe tarabe, marfa pe care ţăranul gălăţean o produce la doar câteva zeci de minute de oraş
Piaţa legumelor şi a fructelor este una deosebit de complexă, din care oameni de afaceri abili câştigă averi. Cine pierde cel mai mult? Noi, consumatorii, dar şi producătorii oneşti, care mai mult muncesc decât câştigă! Parte din vină îi aparţine statului. Unii dintre producătorii au şi ei bubele lor, din cauză că n-au reuşit, la timp, să se înţeleagă, să se asocieze şi să-şi construiască singuri depozite în care să stocheze legume şi fructe, ca să aibă ce-i oferi cumpărătorului gălăţean cât e anul de lung. Acum, vând şi ei la negru, ca să supravieţuiască. Chiar şi cei care îşi fac acum depozite o duc destul de greu, din pricina faptul că legile româneşti îl favorizează mai degrabă pe comerciant.
Cât au importat firmele gălăţene anul trecut
Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi a eliberat, în cursul anului trecut, 170 de certificate de conformitate pentru marfa importată de zeci de firme gălăţene din spaţiul comunitar sau din afara Uniunii Europene. Mai exact, firmele gălăţene au importat 1.982.037 de kilograme de ceapă din Ucraina, 16.000 de kilograme de ardei kapia din Turcia, 58.137 de kilograme de mere şi nu mai puţin de 1.125.318 de kilograme de struguri din Republica Moldova. Vi se pare mult importul a aproape 3.500 de tone de legume şi fructe? Este, de fapt, infim!
Prin intermediul supermarketurilor, ajung pe piaţa gălăţeană, anual, cam 4.000 de tone de tomate şi produse din tomate importate, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Alte zeci de mii de tone de legume şi fructe importate - mai ales pe durata sezonului rece - ocupă, la raft, locul care ar putea fi al produselor autohtone. Practic, trei sferturi dintre legumele şi fructele pe care le cumpărăm sunt de import.
Cât producem ne-ar fi suficient
Legumicultorii gălăţeni au raportat către Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) o producţie totală de 153.000 de tone de legume, în cursul anului 2013. Asta ar însemna că, în medie, producem 285 de kilograme de legume pentru fiecare gălăţean. Mai exact, fiecare locuitor al judeţului ar putea mânca 700 de grame de legume din producţie locală, în fiecare zi din an, dacă producătorul ar avea loc pe piaţa locală şi ar alege să nu vândă către intermediarii care vând în alte judeţe sau către cei care exportă.
Nu la fel stau lucrurile la fructe, unde producem mult sub necesarul de consum. Am produs, în cursul anului trecut, doar 2.354 de tone, iar acest lucru înseamnă cam patru kilograme de fructe de gălăţean, pe an.
„Legea nu-i ajută pe producători!”
Mircea Croitoru din Matca, preşedintele Asociaţiei Legume Fructe, este unul dintre cei mai cunoscuţi legumicultori din ţară. A fost şi consilier în Ministerul Agriculturii, dar spune că tot n-a reuşit să schimbe cu totul, în bine, sistemul. Nicăieri în lume statul nu le-a construit producătorilor facilităţi de depozitare. De altfel, diferiţi producători, printre care se numără ing. Petre Grigore din Bădălan, ing. Dragostina Brăilescu de la Lieşti şi ing. Nicolae Mănăilă de la Priponeşti şi-au construit la timp facilităţile de depozitare. Unii dintre ei au mers pe absorbţia de fonduri europene, alţii doar pe creditare bancară şi reinvestirea profitului.
„Nu putem concura cu străinii!”
„Să facem comparaţie între mine şi un fermier polonez. Eu plătesc TVA de 24 la sută, inclusiv la inputuri, adică la sămânţă, folie etc. Polonezul plăteşte doar cinci la sută TVA. Deja am pornit cu un mare handicap. Eu nu primesc de la stat subvenţie pentru încălzire sau pentru energie electrică şi motorină. Polonezului i se subvenţionează motorina şi primeşte subvenţie de 50 la sută pentru încălzire. Cum mai pot, la acest moment, să mai concurez eu cu fermierul polonez?” se întreabă Mircea Croitoru.
„Nu mai putem spune, la infinit, că noi nu suntem organizaţi şi că nu ne facem spaţii de depozitare. Ba suntem organizaţi şi avem şi spaţii de depozitare. Doar că nu există voinţă politică şi de nici un alt fel din partea statului ca noi să reuşim. Uitaţi-vă la Curtici. Un depozit atât de mare s-a închis. De ce? N-au vrut cei care l-au făcut să funcţioneze? Au vrut! Dar legislaţia e greşită, iar taxele atât de mari încât nu s-a mai putut şi au pus lacătul pe uşă. Legislaţia trebuie schimbată”, este de părere Mircea Croitoru.
“Depozitele înseamnă şi costuri!”
Inginerul Petre Grigore administrează, prin intermediul SC Simongrig SRL, cel mai mare depozit de legume din judeţ. Capacitatea de procesare este, în prezent, de circa 2.300 de tone, dar e în creştere. "Fără doar şi poate că presiunea importurilor se simte. Întotdeauna, marile magazine au considerat că producătorul local nu poate asigura cantitatea de marfă de care are nevoie un supermarket, spre exemplu. Or, societatea noastră nu are niciun fel de probleme în acest sens. Producem, stocăm şi livrăm cantităţi mari de legume. Cu toate că oferim un flux continuu de aprovizionare, abia acum începem să putem lucra cu marile magazine. Mai avem mult până să putem spune că nu avem niciun fel de problemă în acest sens. Spre exemplu, în această săptămână, vânzările de legume nu merg deloc. Acest lucru însemană că menţin condiţiile de temperatură şi umiditate necesare, în depozit, iar acest lucru implică şi costuri", ne-a declarat inginerul Petre Grigore.
SC Simgonrig SRL şi-a construit depozitele de frig în care stochează marfa atrângând fonduri europene nerambursabile şi, evident, cofinanţând acolo unde s-a impus. Astfel, în funcţie de cerinţele pieţei, societatea poate livra legume pe toată durata anului.
Să fie importuri, dar controlate
„Legislaţia trebuie schimbată. Nimeni nu a spus că nu pot exista importuri de legume. Dar să-şi facă treaba toate instituţiile statului, iar acestea să fie controlate! La momentul actual, importurile se fac necontrolat, fără taxe şi ne sufocă piaţa. Noi, producătorii, nu avem nicio şansă să ne dezvoltăm”, este de părere Mircea Croitoru.
