* Pe an ce trece, solul gălăţean - materia primă pentru agricultură - este în stare tot mai proastă * Soluţii sunt, bani nu
Deja multor crescători de animale nu le mai ajung păşunile, iar acum ne temem că străinii vor veni să ni le cumpere pe mai nimic. Refuzăm, însă, să privim realitatea în faţă: cu fiecare ploaie mai însemnată cantitativ, pământul nostru se „spală” din ce în ce mai mult, fără ca cineva să aibă vreo soluţie pentru a preîntâmpina dezastrul. Care dezastru? Acela de a ne vedea deţinând un sol atât de erodat, încât să nu mai poată fi folosit nici ca teren arabil şi nici măcar ca păşune.
Soluţii teoretice de remediere a situaţiei sunt, din belşug, dar în practică, niciuna nu poate fi, încă, aplicată. Specialişti avem, bune intenţii sunt – pe ici, pe acolo – dar de banii necesari nici nu s-a discutat vreodată! Evident, terenul bun devine o investiţie cu atât mai valoroasă, în zonă noastră, dar problema celor care suferă pierderi de pe urma eroziunii accentuate a solului pare să nu aibă rezolvare. Studiile arată că, an de an, solurile din anumite zone sunt din ce în ce mai degradate.
Situaţia degradării solurilor
„Faţa de situaţia anterioară, se constată o deteriorare a claselor de calitate dacă analizăm doar terenurile încadrate la clasa a-I-a de calitate. Pe judeţul Galaţi, observăm ca aceasta s-a diminuat cu 2.842 ha, în anul 2005 aveam 5.256 ha, iar în 2014 avem 2.414 ha. Din sistemul de reactualizare şi monitorizare sol-teren pentru agricultură rezultă că nota medie de bonitare pe terenul agricol din judeţul Galaţi este 46 nota ce se încadrează la clasa a-III-a de calitate”, se arată într-un raport dat publicităţii la începutul lunii trecute de Oficiul Judeţean de Studii Pedologice şi Agriochimice (OJSPA) Galaţi.
N-avem, deci, motive să ne lăudăm că avem printre cele mai fertile soluri din ţară, în medie, la nivel de judeţ.
Potrivit aceluiaşi document „avem, la clasa a-IV-a de calitate cu nota de bonitare între 21-40 puncte, suprafaţa de 101.018 ha (28 la sută din total) cu distribuire în toate teritoriile administrative, dar şi terenuri încadrate în clasa a-V-a de calitate cu nota de bonitare între 1-20 puncte suprafaţă de 26.417,79 ha (7,40 la sută din total), cu distribuire în toate teritoriile ». Cu alte cuvinte, aproape că nu există comună în care pământul să nu fi început să moară.
Ce pot face oamenii
Gălăţenii puşi în posesie cu terenuri predispuse la eroziune au soluţii, dar cheltuiala pe care ar trebui să o facă pentru a-şi menţine terenul la parametri optimi ar fi mult prea mare, pentru cei mai mulţi dintre ei. „Înainte de Revoluţie, multe dintre aceste terenuri erau împădurite. În plus, terasamentele pe care acum le vedem, adesea, acoperite de iarbă, erau înainte plantaţii de viţă-de-vie. Dacă oamenii care au aceste terenuri în proprietate ar planta arbori sau ar pune vie, atunci şansele ca solul să nu se erodeze în ritm alert ar creşte”, a precizat Directorul interimar al Oficiului Judeţean de Studii Pedologice şi Agrochimice (OJSPA) Galaţi, Alina Simionică.
Problema este că, în majoritatea localităţilor amplasate în zone de deal, în judeţ, nivelul de trai este unul destul de scăzut. Chiar dacă oamenii sunt muncitori, să înfiinţezi chiar şi un singur hectar de vie coastă destul de mult. Cine vrea să-şi pună vie hibridă – de pe urma căreia s-ar alege cu struguri de vin doar pentru consum propriu – ar putea scăpa şi cu vreo câteva mii de lei pe hectar. Cine gândeşte, însă, în viitor, chiar n-are cum scăpa cu mai puţin de 10.000 de lei pentru înfiinţarea unui hectar de vie nobilă. Ceea ce, pentru un ţăran vârstnic, înseamnă toată pensia, adunată cu venitul din arendă, pe câţiva ani! În ceea ce priveşte înfiinţarea unei plantaţii de pădure, aceasta este şi mai scumpă, din cauza faptului că ea nu se poate face oricum. Ar fi nevoie de studiu realizat prin intermediul Romsilva, ca să se stabilească ce trebuie plantat în zona respectivă. Iar cum aşa seva durează, costă şi presupune şi suficiente deplasări, niciun ţăran nu se încumetă măcar să se gândească la aşa ceva.
Îmbunătăţirile funciare cer investiţii mari
Aşa cum vă relatam şi în ediţiile noastre precedente, problemele grave – cum ar fi evoluţia albiilor de torent – nu pot fi rezolvate decât prin investiţii de combaterea a eroziunii solului realizate de specialişti în îmbunătăţiri funciare. Din păcate – în urma unei deprofesionalizări acute – domeniul n-a mai fost unul de interes de ani buni. În condiţiile actuale, cel mai probabil puterea autorităţilor locale de a finanţa astfel de lucrări este una extrem de limitată. E nevoie de strategii naţionale şi de sume mari.
INCREDIBIL, dar adevărat! Drumul Naţional 24 D, DISTRUS pe zi ce trece de un torent (FOTO)
