Nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni (I)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Dacă "repetiţia este mama învăţăturii", cum zice latinul, să mai spunem o dată: poezia nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni. Cel puţin, aşa credem noi, cei care, cum rosteşte şi rostuieşte Mihai Eminescu, "gândim în basme şi vorbim în poezii". Nu?... Noi strigăm: da, sigur că da, ne face mai buni, deşi jurul poeziei şi jurul jurului poeziei musteşte sub cruzime, sub tarele realului imund. Cum să nu-l crezi pe Nichita Stănescu în citatul "fără poezie, omul nu s-ar distinge de neant"? Cum să nu zvârli ciomagul şi mitraliera în magazia pentru vechituri (ori chiar la groapa pentru gunoi) când "poezia este arta de a face marea să intre într-un pahar", cum a scris Italo Calvino?... Da? Sigur că da!... Ia citiţi oleacă de poezie şi auziţi ce fel se surpă ori se înalţă toate bastiliile şi toate troiele din lume... şi vedeţi cum toţi mizerabilii planetei pălesc de ruşine, chiar dacă poartă sămânţa urii în suflet şi securicea succesului sub surtuc: "când de lângă tine am plecat şi am venit/ mănăstire-n drum m-am tot închipuit./ smirnă şi catapeteasmă, mai întâi lumină/ mie mi te lasă vie şi cu carnea/ ca Iisus înainte şi după Iisus// m-am lăsat acolo Ţie/ sigur vom fi cruce, dar şi cuie/ pentru tot ce este rugăciune/ tot văzându-L pe Acel ce vine// nu se poate să ne mai învingă/ dumnezeii cei de jos, când E doar sus/ El să iasă din icoane să ne strige:// nu v-am părăsit, de aia nu-S"... (distilerii III, pagina 25, volumul "din cauza poeţilor din preajmă"; autor: Gelu Ciorici Şipote; Editura Axis Libri, 2014)... Da! Sigur că da!... Dedicat lui Nea Gheorghe Creţu... (fost şi actual purtător de biruinţă în Zimbru, sat cu toţi sătenii şi cu toate casele la marginea satului)... acest poem vine să stea-n aşteptarea sosirii tuturor celor care vor veni să stea-n aşteptarea sosirii tuturor celor care vor veni să stea-n aşteptarea sosirii...!... Şi nu-i aşa că, sub impresia lecturii cestui adânc, aţi uitat de buzunare goale, de biserici pline cu farisei şi golani, de cei care nu-s în stare să priceapă un fluture negru pe-o volbură albă, dar sunt "mişcaţi" de ţoape cu filet pe stânga şi de caragaţe cu lăcrămioare de crocodil?... Să cităm, că mai avem: "mai merg pe la biserică/ dar ea e la nicio-ndemână/ stric icsurile cât mine/ trec prin lumânări şi acatiste// mereu când nu sunt în clădire/ cu mine, cu tine, cu Dumnezeu, cu ce vine" (distilerii VII - pagina 29)...!... Şi nu-i aşa că toată lumea vi se pare mai blândă?... Iată, fetiţa unui amic sare coarda şi-mi şopteşte năucitor: "bunica mea-i floare la ureche"...!... Nu?

Citit 2960 ori Ultima modificare Joi, 28 August 2014 14:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.