* Acum patru decenii, Galaţiul avea peste 19.000 de hectare cu vie nobilă * Astăzi, după un jaf susţinut, nu mai avem nici măcar jumătate din viile de altădată * Uniunea Europeană ne-a dat 13 milioane de euro să ne refacem viile, dar nouă ne-ar trebui o sumă de zece ori mai mare * "Viaţa liberă" prezintă, începând de astăzi, povestea viticultorilor gălăţeni care încă îşi mai ridică meseria la rang de artă
Spolierea viilor nobile din judeţul Galaţi s-a făcut sistematic şi a durat ani de-a rândul. De la Revoluţie încoace, peste 11.000 de hectare de vie, dintre care vreo 7.000 de soi nobil, au ajuns pe foc şi nimeni n-a plătit, până astăzi, nici măcar o amendă, pentru jaful care a ras de pe faţa pământului părţi însemnate din podgoriile noastre cu tradiţie. Din păcate, în vreme ce câţiva oameni lacomi s-au ales cu surcele şi cu terenuri, pe care, ulterior, le-au vândut cu profit bun sau le-au lăsat pârloagă, agricultura judeţului nostru a pierdut peste 100 de milioane de euro (cât i-ar costa, astăzi, pe horticultori, să reînfiinţeze o asemenea suprafaţă de vie, la preţul de circa 15.000 de euro hectarul - n.r.).
Calculând proporţiile prăbuşirii viticulturii gălăţene, de la statutul pe care îl avea ea la începutul secolului trecut, ar trebui să mai punem la socoteală cât timp şi câţi bani le-ar fi necesari producătorilor autohtoni ca să remodeleze piaţa locală a vinului, intoxicată acum de băuturi contrafăcute.
De unde, în urmă cu mai bine de 100 de ani, vinurile gălăţene erau nelipsite de la cele mai exclusiviste mese din ţară, cum ar fi cele de la restaurantul Capşa, din Capitală, horticultorii noştri oneşti au ajuns acum să lupte pentru supravieţuirea fermelor lor.
În lunile care vin, „Viaţa liberă” va vizita podgoriile şi cramele specialiştilor gălăţeni care încă mai ridică horticultura la rang de artă. Vom merge, de asemenea, pe urmele prăpădului, ca să vă spunem povestea locurilor văduvite de viţă nobilă.
Producţie înjumătăţită
Un recensământ agricol din arhiva Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi atestă faptul că, în anul 1976, în judeţul Galaţi se exploata o suprafaţă de vie nobilă de peste 19.000 de hectare, dintre care puţin peste 17.000 hectare erau în administrarea CAP-urilor şi 2.399 de hectare în grija IAS-urilor. Cu tot cu suprafeţele de vie hibridă, se ajungea la peste 26.000 de hectare. Până în 1990, suprafaţa totală cultivată cu vie la nivel de judeţ scăzuse la 20.123 de hectare, dintre care 16.497 de hectare de vie nobilă şi 3.626 de hectare de vie hibridă.
După Revoluţie, însă, a început marele jaf. În 2004, spre exemplu, din datele Direcţiei Judeţene de Statistică (DJS) Galaţi, mai aveam doar 13.182 de hectare de vie nobilă pe rod. Până în 2007, suprafaţa cu vie nobilă scăzuse la 8.942 de hectare, deci la mai puţin de jumătate din cât se exploata în anii '70.
Nici după aderarea la Uniunea Europeană lucrurile n-au început să meargă din prima mai bine. Abia după demararea procesului de reconversie, în cadrul căruia s-au plantat 918 hectare de vie nobilă, parte dintre horticultori au început să mai prindă speranţă. Până la acest moment, horticultorii din judeţ n-au reuşit să meargă, în cultură, cu o suprafaţă totală, pe rod, mai mare de 14.975 de hectare, adunând viile nobile, pe cele hibride şi pe cele care produc soiuri de masă.
Perioadele în care via a fost puţină au creat, însă, daune care cu greu se mai pot remedia acum. Pe fondul unui preferinţe destul de ridicate a românului pentru alcool - avem consum anual de 14,4 litri de alcool pur per cap de locuitor, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii - producătorii de ocazie au intoxicat piaţa cu vin contrafăcut, care nu e un produs de fermentaţie a mustului, ci e un amestec de alcool, zahăr, arome şi coloranţi artificiali. Piaţa de desfacere a vinului s-a stricat. Beţivul s-a profilat pe băutura contrafăcută, în vreme ce consumatorul ocazional mai puţin avizat a început să prefere vinul din soiuri hibride, din propriile vii, oricărui alt tip de vin. Criteriul principal a fost, întotdeauna, preţul. Astfel, producători serioşi de vin, cum era Vinalcool Tecuci, au pus lacătul pe uşă. Alţii se străduiesc şi astăzi să facă faţă provocărilor pieţei, riscând în permanenţă pierderi financiare serioase sau chiar falimentul.
