De ferma viticolă a lui Gheorghe Chelaru, de la Oancea, auzise mai toată lumea prin judeţ. Înfiinaţă pe fundamentul fostului Vinalcool Oancea, ferma luase avânt, iar investitorul îşi făcuse chiar planuri de a exporta vinurile produse pe dealurile din nordul judeţului. Acum, destinul Merlotului de Oancea este în mâinile moştenitoarei lui Gheorghe Chelaru, Geanina Spiţă.
Înainte de Revoluţie, Merlotul de Oancea era un vin premiat. Odată cu sistemul agricol comunist, însă, s-a pierdut şi savoarea acestui vin. Abia în 2006, Gheorghe Chelaru a cumpărat butuci de vie şi a pus, din nou, bazele unei ferme care promitea. Via de astăzi: şase hectare de Merlot, şase hectare de Cabernet, trei hectare de Shiraz, un hectar şi jumătate de Chardonnay şi două hectare de Sultanină. Acestora li se adaugă via suspendată de struguri de masă, întinsă pe patru hectare, cu soiurile Cardinal, Victoria şi Muscat de Hamburg.
"Vinificăm în condiţii bune, dar fără să avem, în prezent, aparatură modernă. Avem capacitatea maximă de 10 vagoane, dar nu o atingem. Dacă am avea producţie aşa de mare, am mai da din struguri, din cauză că o creştere a capacităţii înseamnă formalităţi legale mai complicate. Eu am preluat via de scurt timp şi abia acum încercăm să readucem acest brand în atenţia consumatorilor. După calculele mele, am avea nevoie de o investiţie de circa 50.000 de euro pe segmentul de procesare, pe care sper să o putem face în anii care vin. M-am bucurat, totuşi, să văd, la Târgul de Toamnă, că gălăţenii încă mai ştiu despre Merlotul de Oancea. Dar pentru că marca încă mai are nevoie de popularizare în rândul clienţilor, nu ne-am propus să ajungem, din start, la vin îmbuteliat în sticlă şi certificat ca având denumire de origine controlată (DOC). Încercăm să ne certificăm acum vinul ca având IG, indicaţie geografică, şi vom încerca să-l vindem la "bag in box"”, ne-a declarat Geanina Spiţă.
Proaspăt producător de vin, managerului fermei viticole care valorează circa 800.000 de euro spune că cele mai mari probleme rămân nu cele legate de producţie, ci cele de desfacere.
"Vândut en detail, vinul nu poate costa mai puţin de patru, cinci lei pe litru. La angro, să spunem că putem vinde la trei lei. Investiţia în via noastră înseamnă 1.000-1.200 de eruo pe hectar, fără cules şi fără vinificat. Or, vinul nu se vinde bine momentan. De ce? E greu de spus. Cei mai mulţi consumatori preferă vinul mai ieftin, chiar dacă e de calitate inferioară. Sinceră să fiu, dacă şi anul ăsta am fi produs la fel de mult ca toamna trecută, nici nu ştiu unde l-am mai fi stocat...", ne-a spus Geanina Spiţă.
