* Peste 8.000 de hectare de vie au fost jefuite de-a lungul ultimilor ani * Unde se întindea altădată raiul viţei, acum se construiesc locuinţe * Edilii susţin că sărăcia i-a îndemnat pe oameni să renunţe la cultura de vie, fie ea nobilă sau hibridă
Până la Revoluţie, mii de hectare de vie se întindeau de-a latul dealurilor, în mai toate comunele din judeţ. Din raporatele de la acea vreme ale Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi, reiese că în cultura IAS-urilor şi CAP-urilor erau peste 20.000 de hectare de vie, dintre care trei sferturi nobilă.
În zorii primului an de democraţie, însă, a început jaful, după care a urmat abandonarea suprafeţelor viticole prădate sau schimbarea destinaţiei terenurilor. La Tuluceşti, spre exemplu, dealuri întregi, încă frumos terasate, zac acum fără nicio utilitate, în vreme ce la Smârdan, pe locul unora dintre fostele vii s-au construit case de locuit. La Vârlezi, n-a mai rămas nicio urmă a viilor care aparţineau, în comunism, podgoriilor Dealurile Bujorului, iar la Jorăşti, din 130 de hectare de vie nobilă, nu mai stă astăzi în picioare niciun butuc. Până şi la Nicoreşti - podgorie care a dat unele dintre cele mai apreciate vinuri din ţară - suprafeţele cultivate au scăzut la o treime, iar gospodarii abia îşi mai întreţin via hibridă îmbătrânită.
Furt, sărăcie şi nepăsare
Prin 1990, de o parte şi de alta a drumului care se numeşte acum DJ 251, dealurile Smârdanului erau îmbrăcate cu vii. Astăzi, într-o zi ceţoasă de noiembrie, au mai rămas abia câteva hectare acoperite cu butuci. Din loc în loc, câte un petic de vie - mai mare sau mai mic - rupe monotonia pământului gol. Pe partea dreaptă a drumului, cum te duci spre Schela, pe terasamentul odată stăpânit de vie se ridică acum case de locuit.
Am încercat să vedem dacă oamenilor din zonă le este sau nu dor de vremurile în care în satul lor erau mai multe vii decât vile. Dacă le-o fi dor, n-o spun. Când văd apartul de fotografiat şi înţeleg că suntem de la ziar, oamenilor din Smârdan le piere cheful să mai vorbească despre viile de altă dată. "A fost atuncia…", "Nu ştiu" sau "Eu locuiesc la oraş şi mai trec pe-aici de vreo două ori pe an" sunt răspunsurile pe care le-am primit de la câţiva săteni, care n-au avut chef să stea de vorbă cu noi. Deh, poate că de vreun şpalier sau doi sau de vreo câteva kilograme din sârma pe care se întindeau coardele viilor de altădată s-or fi bucurat şi ei, prin anii 90.
Mai multe detalii ne-a oferit primarul comunei, Costică Stroia. "S-au construit case pe terasamente, e adevărat. Dar casele pe care le vedeţi acolo, există doar fizic. În acte, nu pot fi înscrise ca atare. Motivul e simplu. Terenul se află în extravilanul comunei, aşa că are o destinaţie exclusiv agricolă. De fapt, la noi în comună, viile s-au păstrat până după anul 2000, când s-au scumpit toate substanţele pentru întreţinerea viei. Atunci, oamenii au încercat să o lucreze rudimentar. Când n-a mai mers, şi-au luat acasă sârma şi şpalierii, lăsându-şi via pârloagă", a precizat primarul comunei Smârdan, Costică Stroia. Potrivit edilului, în comună s-ar fi păstrat circa 60 la sută din viile existente înainte de 1990.
"Cum a dat ploaia, via a devenit nerentabilă!"
Destul de pustii sunt şi parte din dealurile Tuluceştiului. Pe dealurile terasate, acoperite cu vie bună până acum un sfert de secol, mai sunt acum suprafeţe restrânse de vie.
"N-am fost noi mare zonă de podgoreni, dar vie era cu sigurnaţă mai multă decât acum. Dacă ar fi să estimăm optimist, aş spune că mai avem vreo 20 la sută din viile din comunism. După 1990, terenurile s-au retrocedat. A fost şi o suprafaţă unde nu a fost nimeni pus în posesie, dar a ajuns pârloagă în doi ani. Iar oamenii au avut grijă de vie până la primul an ploios, când n-au mai avut bani să o întreţină", ne-a declarat edilul comunei Tuluceşti, Petrică Bratu. În momentul de faţă, puţini sunt oamenii care încă îşi întreţin via şi foarte mulţi cei care au lăsat terasele goale sau le-au transformat în gropi de gunoi.
Doar şpalierii şi sârma fac zeci de milioane de euro
Cine a furat şpalieri de prin viile gălăţene, fie i-a vândut deja, fie îi mai are, încă, prin curte. Au fost destui şi gospodarii care s-au gândit că - dacă tot au şpalierii structură din beton armat - merg folosiţi şi la întărirea structurii caselor pe care le au în construcţie. Una peste alta, oricine a pus mâna pe şaplieri şi pe sârmă, le-a găsit un rost prin gospodărie. Iar hoţii mărunţi, pe de o parte, şi jefuitorii mari, pe de altă parte, n-au fost deloc puţini. De furat a fost, din belşug, pentru toţi.
La un hectar de vie - din cele mai bine de 8.000 care au fost prădate în ultimul sfert de secol, în judeţul Galaţi - intră circa 1.000 de şpalieri şi cam 200 de kilograme de sârmă. În bani, la acest moment, ar însemna peste 8.000 de euro, pagubă la hectar, deci vreo 64 de milioane de euro, numai din şpalieri şi sârmă, la nivel de judeţ. Dacă am mai pune la socoteală butucii, forţa de muncă şi costul lucrărilor agricole, am constata că paguba sare de suta de milioane de euro.
Între timp, gloria viei de altădată mai este azi doar amintire şi statistică.
