* Preţul cerealelor ar putea fi în 2015 mai mic decât în 2014 * Legumicultură la uşa supermarketului * Tinerii agricultori, încurajaţi cu bani europeni
Prea multe semne bune pentru agricultori n-are anul pe care-l vom întâmpina diseară. Sistemul rămâne sfâşiat de probleme mari, care nu-şi găsesc rezolvarea. Avem în judeţ şi câţiva fermieri importanţi, care reuşesc să stoarcă brazda de milioane de lei, în fiecare an, dar viaţa ţăranului de rând, majoritar în comune şi sate, rămâne dură şi sărăcăcioasă.
Subvenţiile mai cresc, de la un an la altul, dar creşte totodată şi costul exploatării pământului. La final de an, nemulţumiţi de câştig sunt şi ţăranul, şi micul fermieri, dar şi directorul de mare societate agricolă. Fiecare are problemele lui. Ţăranul trebuie să-şi asigure supravieţuirea. Fermierul mic luptă să-şi ţină ferma pe linia de plutire, iar directorul de societate mare are de plătit salarii, de virat sume colosale către stat, de asigurat strategii de dezvoltare şi câte şi mai câte.
Din agricultură se va putea trăi şi în 2015, dar cu siguranţă nu va fi uşor.
Iată câteva dintre evenimentele majore la care ne-am putea aştepta anul viitor:
Preţurile cerealelor ar putea să mai scadă
Cerealele s-ar putea vinde, în 2015 şi 2016, la preţuri la fel de mici ca în 2014 sau chiar mai scăzute de atât. Motivul? Creşterea rapidă şi consistentă a recoltelor de cereale, la nivel mondial, potrivit concluziilor unui studiu dat publicităţii în vară Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD). Analiştii susţin că fermierii din întreaga lume şi-ar fi extins prea repede câmpurile cu cereale, iar acum ar scoate pe piaţă, la recoltat, mai mult decât se consumă. Justificându-şi comportamentul şi cu astfel de analize, marii comercianţi de cereale se îmbogăţesc din sărăcirea ţăranului, căruia nu-i mai plătesc nici măcar munca, dându-i 50 de bani pe kilogramul de boabe de porumb!
Fermierul care a investit zeci de mii, sute de mii sau chiar milioane de euro în silozuri, va fi cel mai puţin afectat de situaţie, deoarece îşi poate stoca recolta. O va putea vinde, astfel, peste luni bune, abia când preţul plătit de cumpărător îi va conveni.
Poate ieşi pe plus şi producătorul care încheie contracte "futures", stabilind în avans, cu câteva luni înainte de recoltat, preţul la care vinde cereale.
Ţăranul şi fermierul mic, adică cei care vând direct din câmp, pierd însă consistent, la fiecare scădere a preţului cerealelor.
Importurile vor continua să sufoce legumicultura
Cea mai mare problemă a marilor legumicultorilor gălăţeni este că nu au loc pe piaţa locală. Vânzarea la tarabă nu le produce suficienţi bani, iar în comerţul de gros nu prea au acces. Supermarketurile cumpără, de regulă, de la export, iar de la producătorii locali au pretenţia să ia la preţuri derizorii. În pieţele agroalimentare, legumele revândute de samsari ajung la preţuri şi de patru ori mai mare decât la fermele în care au fost produse.
Banii europeni vin de prin februarie
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) informează că, în urma negocierilor cu Comisia Europeană, există şanse bune ca în februarie să se deschidă două sesiuni de depunere de proiecte, prin care fermierii vor putea lua bani europeni nerambursabili. Ministerul s-ar putea axa şi pe măsuri care să stimuleze producţia imediată, dar şi pe întinerirea forţei de muncă în agricultură. Astfel, un tânăr fermier ar putea primi până la 50.000 de euro nerambursabili ca să îşi înfiinţeze o fermă.
În 2014, s-a intrat timid în noul Plan Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). Potrivit informaţiilor Oficiului Judeţean al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (OJFIR) Galaţi, pe Măsura 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole” s-au depus 19 proiecte din care 16 proiecte conforme, cu o valoare de 9.951.983 euro (43.737.306 lei). Per total, la nivel naţional, avem de absorbit peste opt miliarde de euro - bani nerambursabili - în următorii cinci ani.
O speranţă şi pentru ţăranul bătrân
Greu de tot o duce ţăranul căruia i-a mai rămas în jur de un hectar de pământ. Nici bani să-şi mai are şi să-şi mai semene ogorul nu are. De unde să mai şi câştige? Ca să-l determine fie să vândă, fie să arendeze pe perioade lungi, astfel încât terenurile să se comaseze, Ministerul Agriculturii vrea să le dea rentierilor nu indemnizaţia pe care o primesc acum, ci 120 la sută din subvenţia pe suprafaţă, la hectar. Asta ar însemna că ţăranul care nu-şi mai poate munci pământul şi îl dă în lucru altcuiva ar putea primi spre 190 de euro pe hectar. Nu-i deloc puţin lucru pentru un bătrân cu o pensie de CAP.
Pieţele se vor "curăţa” de falşii producători
Cel puţin, aşa ar trebui să se întâmple. Certificatul de producător va fi înlocuit de carnetul de producător, iar ţăranul va trebui să aibă şi un fel de chitanţier, numit carnet de comercializare, ca să-şi fiscalizare producţia. Nu mai puţin de 40 la sută dintre tarabele din pieţele din Galaţi ar trebui să le fie rezervate ţăranilor care vin la oraş cu marfă. Evident, Legea 145/2014, care reglementează aceste schimbări, prevede şi faptul că o tarabă neocupată de ţăran va putea fi închiriată unei societăţi comerciale. Ceea ce, probabil, se va şi întâmpla. Singurul sector de producători bine pus la punct, în oraş, este cel din Piaţa Centrală. În celelalte pieţe, abia dacă găseşti doi-trei ţărani veniţi cu marfă produsă în propria grădină! Din păcate, nici aceştia nu dau mai ieftin decât pieţarii de profesie.
Sistemul de curăţare a pieţelor de impostori îşi poate atinge scopul dacă atât asociaţiile de producători (care trebuie să avizeze carnetul de producător), cât şi primăriile, administraţia pieţelor şi organele de control vor lucra cu onestitate. Dacă nu, vom vedea, în continuare, la tarabe, producători cu mâini fine şi cefe late.
Mai nimic pentru piscicultura gălăţeană
La început de an, lucrurile vor sta la fel de prost în piscicultura gălăţeană ca şi până acum. Producătorii tot nu vor primi nici un fel de subvenţie pentru fermele lor piscicole. Mai mult, cele mai mari bălţi ale judeţului - Brateş şi Vlădeşti - sunt în continuare pradă unor războaie juridice interminabile şi nu produc. Ceilalţi proprietari de ferme piscicole se străduiesc să-şi salveze afacerile de la înec. Lucru deloc uşor, având în vedere că piaţa peştelui este una dintre cele mai sufocate de evaziune din ţară. Pentru aceşti întreprinzători, Anul Nou nu aduce deocamdată nicio veste buna şi nicio înlesnire.
