Civilizaţia pare să pătrundă cu greu în cele patru sate din componenţa comunei Priponeşti. Deşi aşezările se află la doar câţiva kilometri de Drumul European 581 şi la mică distanţă de municipiile Tecuci şi Bârlad, cei peste 2.000 de locuitori ai comunei nu au încă nici apă curentă şi nici sistem de canalizare. Oamenii îşi încălzesc încă locuinţele sau gătesc la soba cu lemne, iar multe drumuri nu au cunoscut asfaltul. Actualul şi fostul primar din Priponeşti dau vina unul pe altul pentru lipsa utilităţilor din comună.
"Tinerii îşi lasă copiii în grija rudelor şi pleacă"
Satul Priponeştii de Jos, într-o zi de februarie. Străzile şi uliţele par părăsite. Din câteva hornuri se înalţă şuviţe timide de fum. Pe uliţa până atunci pustie, apare un bătrân. Merge greu, iar în mână ţine o găleată goală din tablă. Se îndreaptă fără grabă spre fântâna din colţul uliţei. Din minut în minut se opreşte, pesemne pentru a se mai odihni. Ajuns lângă fântână, apucă direct cu palmele lanţul rece de metal şi coboară ciutura în puţ. Îşi umple găleata şi dă să se întoarcă spre casă. Păşeşte cu grijă printre porţiunile de gheaţă formate pe asfalt. În cheamă Neculai P. Bordei (mai e un Neculai Bordei în comună şi iniţiala o spune mereu pentru ca nu cumva să apară confuzii - n.r.), are 80 de ani şi locuieşte în Priponeşti de când se ştie. Uitându-se în jur, îşi aduce aminte că odată, demult, în sat erau mult mai mulţi oameni.
"Au rămas acum doar bătrânii. Prea puţini tineri mai sunt. Fug de sărăcie, care încotro. Îşi lasă şi copiii în grija bunicilor şi pleacă ori la oraş, ori din ţară. Şi înainte ar fi plecat, că tot sărăcie era. Dar nu te puteai duce aşa de uşor, că nu era voie. Eu de-acum sunt bătrân, n-o să mai apuc cine ştie ce schimbări, dar pentru tinerii rămaşi la Priponeşti este un chin", spune nea Neculai. Faptul că încă trebuie să iasă în ger pentru a lua apă de la fântână nu-l nemulţumeşte peste măsură. Ştie că au fost făcute săpături în sat pentru a le aduce oamenilor apa în ogradă, însă nu ar mai putea spune ce s-a ales de toată treaba.
Bani luaţi pe vorbe
În 2007, primar la Priponeşti era Costel Matei, din partea Partidului Conservator. Edilul de atunci a pus la punct un proiect pentru alimentarea cu apă a gospodăriilor din satele Priponeştii de Jos, Priponeştii de Sus, Ciorăşti şi Lieşti. În total, trebuiau montaţi 33 de kilometri de conducte. Banii urmau să vină de la Guvern, prin Ordonanţa 7/2006 (Programul de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din mediul rural - n.r.). Valoarea iniţială a proiectului a fost de aproximativ 2.900.000 de lei, iar suma plătită la final a fost de aproape 3.100.000 de lei, potrivit actualului primar, Lucian Borza. Lucrările trebuiau să fie finalizate până în anul 2008. Nici acum însă, la aproape şapte ani distanţă, niciun locuitor din Priponeşti nu beneficiază de acest proiect.
"Şanţurile au fost săpate şi conductele puse. Din cele şase puţuri prevăzute în proiect au fost forate însă doar două: unul la 120 de metri adâncime, iar celălalt la doar 30 de metri. Apoi, lucrurile nu s-au mai mişcat. Practic, s-au decontat lucrări care nu fuseseră executate. În 2013, Curtea de Conturi a sesizat neregula. A fost stabilit un prejudiciu de 1.200.000 de lei. Cauza ştiu că a fost înaintată către Parchet. Cât durează ancheta, eu nu pot duce lucrările mai departe. Ar trebui să fiu foarte optimist ca să afirm că până la sfârşitul actualului meu mandat oamenii vor avea apă în gospodării", a declarat Lucian Borza.
Fostul primar se apără
Costel Matei, fostul primar, nu se consideră însă deloc răspunzător de faptul că nici după şapte ani scurşi de la termenul-limită de finalizare a proiectului lucrările sunt făcută doar pe jumătate. "Actualul primar afirmă doar minciuni despre mine. El este vinovat pentru că a blocat lucrările. Dacă aş fi acum primar, în cel mult un an proiectul ar fi finalizat şi oamenii ar avea apă în curte. Au fost forate trei puţuri, nu două, dar unul s-a dărâmat între timp. Au ridicat pe timpul mandatului meu şi două staţii pentru bazinele şi pompele de apă. Aproape totul a fost furat de atunci. Dacă vă puteţi imagina, au furat până şi bolţarii din pereţi. Pompele şi staţiile de clorinare a apei sunt aduse şi depozitate. Dacă ar fi fost montate, de mult ar fi fost şi ele date dispărute. Mai mult, banii din proiect nu au fost primiţi în totalitate nici până în ziua de astăzi. În 2010, ţin minte că, din cauza crizei, nu am primit niciun ban de la Guvern. Primarul de acum vorbeşte de prejudiciu. El a câştigat însă alegerile acuzându-mă pe mine. Iar evaluarea proiectului a fost făcută fără a se cere şi părerea constructorului sau a dirigintelui de şantier", este de părere Costel Matei.
Copiii, victime colaterale
În timp ce fostul şi actualul primar din Priponeşti îşi pasează vina dintr-o curte în alta, locuitorii din cele patru sate sunt nevoiţi încă să trăiască la limita civilizaţiei europene. De suferit au însă şi instituţiile din comună. Şcolile din Priponeşti şi Ciorăşti trec în această perioadă printr-o inspecţie care vizează obţinerea acreditării. Potrivit Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), pentru ca o şcoală să obţină acreditarea este nevoie şi de "respectarea, în spaţiile şcolare, a cerinţelor legate de apa potabilă, de sistemul de canalizare, de alimentarea cu gaz, electricitate, reţeaua electronică şi alte instalaţii". În prezent, şcoala din Priponeşti nu are nici apă potabilă, nici sistem de canalizare şi nici alimentare cu gaz. În aceste condiţii, este puţin probabil că autorizaţia va fi obţinută. "Cum nu avem apă potabilă, femeia de serviciu merge şi aruncă câte o găleată de apă în toaletă atunci când este cazul. Dacă am fi beneficiat de apă curentă, acreditarea nu ar fi fost o problemă", spune directorul instituţiei, prof. Daniel Botezatu.
Din problemă în problemă
Fără apă curentă, nici sistemul de canalizare din comună nu mai este o prioritate, recunoaşte actualul primar. În ceea ce priveşte alimentarea cu gaze, Lucian Borza spune că populaţia celor patru sate este în mare parte îmbătrânită şi săracă, nepermiţându-şi o astfel de utilitate. "Sunt mulţi consăteni care trăiesc din pensia de CAP. Mai avem şi persoane beneficiare de venit minim garantat. Vă daţi seama că aceştia nu şi-ar putea permite să plătească o factură de gaze", spune edilul. În mod ironic, conducta de gaz care face legătura între Tecuci şi Bârlad trece la doar trei kilometri de sat, de-a lungul şoselei europene.
În judeţul Galaţi, aproape jumătate dintre locuitorii de la ţară se plâng că nu au încă apă curentă şi canalizare. Peste 100.000 de gălăţeni sunt în această situaţie, în vreme ce aproape de două ori mai mulţi n-au încă acces la un sistem funcţional de canalizare. Potrivit acordului de aderarea a României la Uniunea Europeană, în 2016 toate localităţile ar trebui să fie racordate la sisteme de apă. Până cel mai târziu în 2018, toate ar trebui să fie racordate şi la sistem de canalizare. Deşi ar putea părea doar un moft, condiţiile stabilite de UE sunt cât se poate de justificate. În ultimele decenii, din cauza conţinutului mare de substanţe nocive rezultate şi din descompunerea deşeurilor biologice, apa celor mai multe dintre fântâni nu mai este potabilă. La fel se întâmplă şi cu apa râurilor şi pâraielor din judeţ.
