Să vezi ce frumos va să fie! (dialog în metru metafizic definitiv)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Acum nu-mi mai trebuie minte,/ şi pun numai sufletu-n joc!...

Nimic nu mai stă la-ndoială.../ şi totul e simplu şi pur:/

nu am pentru ce să mai caut,/ nu am pentru ce să mai rog...

nu-i nimeni să dea sau să ceară/ n-acest mic şi mare-mprejur!...

Şi dacă nu-i nimeni, şi dacă/ nimic nu mai stă înainte,

de ce să mai tulbur vro taină,/ vrun vis şi vro viaţă cu minte?...

Alt fel, foarte bine se vede/ cum liniştea pierde contur

în valma-vacarmul cu cifre,/ cu minus, cu plus şi cu minţi,

cu dragoste-mpinsă pe grafic,/ pe scări, pe formule, pe-augur!...

Aşa, nu mă scuipă deştepţii.../ şi nici nu mă-mpiedic de sfinţi!...

Ce-mi pasă că nimeni n-aude/ acordul tăcerilor printre

un tot şi-un nimic laolaltă,/ că nimeni nu-nvaţă să intre?...

Pun sufletu-n joc până mâine,/ şi iar până mâine, şi iar...!...

Renunţ la principii, la scheme,/ mă las răstignit pe candori,

anunţ demiurgul că-ncepe/ ieşirea mea-n veci din zadar,

de unde se spune că-i viaţă,/ de unde se spune că mori!...

Ce linişte, doamnă, se lasă/ când azi nu stă-n viu şi în vie!...

Când n-o să mai fie nici mâine/... să vezi ce frumos va să fie!        

Citit 8574 ori Ultima modificare Vineri, 09 Octombrie 2015 15:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.