Bun găsit, dragi iubitori de animale! Şi astăzi vom încerca să vă fim de folos cu sfaturi utile pentru creşterea şi îngrijirea prietenilor necuvântători. Continuăm subiectul început săptămâna trecută despre năpârlirea animalelor de companie şi soluţiile care pot diminua efectele neplăcute - părul de pe mobile, covoare, haine sau care pluteşte în aerul pe care îl respirăm!
Aşa cum v-am mai spus, pieptănatul sau periatul trebuie să fie momente de alint, nu lupte între animalul care vrea să scape şi stăpânul care îl ţine cu o mână, iar cu cealaltă îl piaptănă repede şi cu forţă! Atenţie, animalelor care nu sunt obişnuite de mici cu periajul li s-ar putea părea o agresiune, iar stăpânilor o corvoadă. În cazul în care pisica nu este obişnuită cu periajul, alegeţi momentele în care animalul este liniştit. Sau, cel mai bine, când are chef să fie alintat, când vă cere atenţie şi tandreţe.
Începeţi să mângâiaţi animalul, împletind mişcările mâinii cu cele ale periei sau pieptenului. Vorbiţi-i pe un ton calm, ca să fie relaxat. Nu e musai să îl ţineţi în braţe, vă puteţi aşeza lângă el. Continuaţi cu mişcări blânde, fără a zgâria pielea, şi consideraţi torsul animalului ca pe o încurajare. Mişcări trebuie să fie lente şi lungi de la gât şi până la coadă, în măsura în care pisica acceptă să-i fie pieptănată coada. Insistaţi în zona cefei şi a gâtului, în sensul creşterii firului de păr. Este posibil ca animalul să nu suporte să fie pieptănat pe abdomen, aşa că nu insistaţi să o faceţi. Continuaţi periajul atât cât vă permite pisica.
Dacă animalul s-a plictisit după câteva minute, nu-l forţaţi să stea chiar dacă nu aţi terminat de periat tot corpul!
