Bun găsit, dragi iubitori de animale! Continuăm dezbaterea privind influenţa şi importanţa pe care o au, în relaţia animal de companie - stăpân, asemănările şi mai ales deosebirile dintre cei doi.
Nu umanizaţi animalul de companie!
Pentru orice stăpân iubitor, câinele sau pisica devin adevăraţi membri ai familiei şi este cât se poate de firesc să beneficieze de aceeaşi atenţie, grijă şi preţuire de care se bucură semenii umani ai stăpânului. Sunt unii stăpâni care, însă, merg atât de departe încât îşi umanizează animalul de companie. De pildă, acesta doarme în acelaşi pat cu stăpânul, mănâncă la fel ca acesta, primeşte aceleaşi recompense ca şi copiii, iar în timp aceste obiceiuri îi vor afecta patrupedului sănătatea. Desigur, e minunat când puiul se culcuşeşte pe canapea sau în pat lângă stăpân, dar când animalul va deveni matur, şi mai este şi de talie mare, nu va mai fi deloc vesel pentru stăpân să-şi facă loc pe canapeaua sau în patul în care s-a instalat ditamai câinele.
Nu toate alimentele pe care le savurăm noi îi fac bine animalului de companie. Şi nici cantitatea de mâncare în exces! Dacă stăpânul are probleme cu greutatea nu înseamnă că şi patrupedul trebuie să-i semene! Atenţie şi la jocurile cu care este obişnuit animalul! Muşcatul în joacă poate fi amuzant când câinele este pui, dar poate deveni o problemă serioasă atunci când ajunge la maturitate. Atenţie şi la agresivitatea manifestată tot în joacă! E firesc ca animalul să se simtă iubit şi răsfăţat, dar trebuie să ştie să respecte reguli şi mai ales să-şi respecte stăpânul. Vorba "cum îl creşti, aşa îl ai", e valabilă nu doar în cazul copiilor, ci şi al animalului de companie!
