Dialogurile „Vieţii libere”: Grija pentru bunicii nimănui şi ai tuturor / Modele comunitare de bună practică

Modele comunitare de bună practică
La întâlnirea de la sediul „Vieţii libere” cu reprezentanţii autorităţii publice locale şi cu organizaţiile neguvernamentale care se ocupă de ajutorarea vârstnicilor, am trecut în revistă preocupările celor amintiţi pentru ajutorarea vârstnicilor în stare de risc social. Au răspuns cu modele de bună practică reprezentanţii serviciilor specializate ale Primăriei şi Consiliului Local Galaţi, ai Casei Judeţene de Pensii Galaţi, dar şi liderii Fundaţiei de Sprijin a Vârstnicilor şi ai Fundaţiei „Împreună”. Spre surprinderea noastră, întâlnire a fost onorată şi de „cititorul” nostru, în persoana pensionarei Mariana Dumitru, o gălăţeancă activă care nu numai că a dorit să se pună în temă cu preocupările comunităţii pentru a-i ajuta pe bunicii noştri, ci chiar a venit cu  propuneri.
Programe cu vocaţie europeană
Care sunt  demersurile şi ce programe cu vocaţie europeană susţine  comunitatea gălăţeană - autoritatea publică municipală şi societatea civilă - pentru dezvoltarea şi asigurarea serviciilor comunitare, ce implică  grija pentru bunicii şi părinţii rămaşi ai nimănui şi ai tuturor, ne-au explicat oaspeţii prezenţi, deunăzi, la „Dialogurile „Vieţii libere””.
„La nivelul municipiului Galaţi, pe lângă aşezămintele instituţionalizate  de ocrotire socio-medicală pentru vârstnici, în ultimii ani am înfiinţat Agenţia ˝Alternativa˝, care oferă (la domiciliu) mai multe servicii de asistenţă socio-medicală şi de consiliere pentru vârstnici. Scopul înfiinţării agenţiei noastre este unul preventiv, fiindcă nu e importat să umplem căminele cu vârstnici, ci este important să-i ţinem pe părinţii şi bunicii noştri într-un mediu familial plin de dragoste şi de afecţiune. Fireşte, nu toţi vârstnicii sunt beneficiarii serviciilor comunitare, ci doar cei care au probleme materiale grave sau de sănătate”, a precizat Viorica Palade, director Administraţie în cadrul Primăriei Galaţi.
Criterii de selecţie
Câte persoane şi ce categorii de vârstnici din municipiul nostru beneficiază de serviciile comunitare ale Agenţiei „Alternativa”, dar şi de cele oferite, în parteneriat, de alţi trei factori comunitari: Arhiepiscopia Dunării de Jos, Fundaţia de Sprijin a Vârstnicilor şi Fundaţia „Împreună”? Potrivit legislaţiei în vigoare, în centrele de zi, căminele şi Adăpostul de urgenţă al Primăriei municipiului Galaţi, şi-au găsit liniştea şi alinarea, în ultimii ani, câteva sute de semeni de a treia tinereţe. Semeni ai nimănui şi ai tuturor. Ai nimănui, fiindcă ori nu mai au pe nimeni ori au fost uitaţi de propriii copii care le-au înstrăinat casa şi, adeseori, şi ultima brumă de agoniseală… „Ai tuturor”, fiindcă unii dintre aceşti bătrâni singuratici - când nu mai pot fi ajutaţi de familie sau de vecini - ajung în grija vreunui centru comunitar. Astfel, pe lângă cei 370 de vârstnici instituţionalizaţi în căminele de bătrâni, pe lângă cei 124 de bunici (dintr-un total de 864 de abonaţi) ai Cantinei de Ajutor Social, alţi 200 de pensionari sunt beneficiarii unor servicii de îngrijire la domiciliu şi 145 sunt asistaţii unor centre multifuncţionale graţie unor parteneriate ale Autorităţii publice municipale cu Biserica şi două ONG-uri gălăţene.
Alternative de îngrijire pentru beneficiarii
Ce alternative de îngrijire a vârstnicilor şi de alungare a sărăciei şi  singurătăţii se derulează în prezent? E vorba de serviciile de îngrijire temporară la domiciliu, acordate de Agenţia „Alternativa”. Aceste servicii sunt întărite şi prelungite în comunitate prin cele trei parteneriate: cu Arhiepiscopia Dunării de Jos, Fundaţia de Sprijin a Vârstnicilor şi Fundaţia „Împreună”. Ele constau în îngrijirea la domiciliu a asistatului, prin asigurarea menajului în gospodăria unor asistaţi pensionari cu venituri mici, în acordarea ajutorului la unele cumpărături de alimente sau medicamente, plata unor facturi, acordarea de îngrijiri medicale, consiliere duhovnicească, juridică, administrativă şi socio-psihologică. Nu este de neglijat nici ajutorul pe care îl primesc asistaţii din partea asistenţilor sociali comunitari pentru obţinerea unor drepturi legale. De asemenea, sunt beneficiarii serviciilor socio-medicale la domiciliu şi vârstnicii cu infirmităţi temporare, veteranii de război sau infirmii în imposibilitate de a se deplasa,  bolnavii în stare „terminală” sau ai căror susţinători nu au cum să le acorde îngrijiri de specialitate la domiciliu. Între condiţii, asistatul trebuie să aibă minimum 60 de ani, iar venitul său să nu depăşească 500 lei pe lună...
Nevoia de siguranţă
Răbdarea şi afecţiunea
“Nimic nu-i macină mai mult pe părinţii noştri decât indiferenţa propriilor copii, observa cu ochiul specialistului doctorul Maria Filoti, medic specialist şi director al Căminului Spital din Galaţi. Odată cu vârsta şi cu neputinţele ei, un bătrân are nevoie de sprijin, de răbdarea celor din jurul său şi de multă afecţiune, care trebuie să existe atât în familie, cât şi în instituţiile specializate”.
Solidari cu neputinţele vârstnicilor
Departe de mărimea şi puterea de cumpărare a  pensiei, reprezentanta Casei Judeţene de Pensii Galaţi prezentă la dezbateri a spus: „Noi sesizăm problemele pensionarilor direct de la ei sau prin aparţinători, însă nu ştiam că între aceste modele de bună practică există servicii şi organizaţii din rândul societăţii civile care - în lipsa familiei - îi ajută pe cei vârstnici să se deplaseze pentru a-şi obţine unele drepturi. Legea spune că orice demers de acest fel se face de persoana în cauză, dar e frumos că încă mai există dorinţa de a ne solidariza cu durerile, cu neputinţele şi cu problemele pensionarilor noştri”, ne-a spus Greta Ioniţă, purtător de cuvânt al CJP Galaţi.
Epilog
Vă vine să credeţi că în multitudinea de organizaţii neguvernamentale  (în judeţul Galaţi sunt peste o mie pe diverse domenii!), cele  care se solidarizează creştineşte cu problemele vârstnicului şi care vorbesc efectiv prin fapte sunt mai puţine decât degetele de la o mână?... Să nu mai fie oare de actualitate româneasca sintagmă „Cine nu are un bătrân să şi-l cumpere?” Vom găsi şi alte răspunsuri în legătură cu implicarea societăţii civile în ajutorarea vârstnicului la viitoarea întâlnire cu ONG-urile gălăţene, când am convenit ca tema de dezbatere să vizeze voluntariatul şi implicarea tinerilor noştri în ajutorarea unor semeni.
Până atunci, constatăm că în materie de modele de bună practică,  Autoritatea municipiului Galaţi şi cei trei parteneri au dezvoltat o gamă de servicii socio-medicale pentru îngrijirea vârstnicilor care merită a fi urmate şi de alte organizaţii neguvernamentale.