Mâncarea pe care o consumăm este transformată de organism în energie, necesară desfăşurării activităţilor zilnice. Ce se întâmplă, însă, în momentul în care mâncăm peste nevoile noastre energetice? Unde se duce surplusul de calorii pe care organismul nu le arde în activităţile de zi cu zi?
Tot acest exces este transformat de corp în ţesut adipos, care se depune pe toată suprafaţa corpului, dar cu precădere pe abdomen, coapse, muşchi fesieri şi picioare. Dacă avem obiceiul de a mânca frecvent peste nevoile organismului, acumularea lentă de ţesut adipos ne poate transforma, în timp, în persoane obeze.
Surplusul mare de greutate este o boală
„Obezitatea înseamnă surplus de greutate prin acumulare de ţesut gras. Ceea ce oamenii trebuie să înţeleagă este faptul că obezitatea nu este o condiţie mai specială a stării de sănătate, ci este considerată o boală. Spunem acest lucru deoarece unei persoane obeze îi sunt afectate toate organele vitale.
Pe termen lung, consecinţele obezităţii sunt deosebit de grave. Este de ajuns să ne gândim la faptul că obezitatea reprezintă a doua cauză a mortalităţii în America, după decesele provocate de fumat”, ne explică dr. Magdalena Moroşanu, şefa secţiei de Diabet şi Boli Zaharate, din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă din Galaţi.
Cum ştim dacă avem o greutate normală
Pe lângă aspectul evident, care poate fi remarcat cu ochiul liber, obezitatea este diagnosticată prin calcularea indexului de masă corporală (IMC). La adult, acest indicator se calculează printr-o formulă simplă. Trebuie să împărţim greutatea pe care o avem, în kilograme, la pătratul înălţimii, exprimată în metri: greutate (kg)/înălţime2 (m).
Un IMC mai mic de 18,5, înseamă subpondere. Un IMC între 18,5 şi 25 înseamnă greutate normală. Între 25 şi 30 este suprapondere. Ceea ce depăşeşte 30 este considerat obezitate, care se împarte în mai multe grade. Astfel, între 30 şi 35 avem obezitate de tip I. Între 35 şi 40, obezitate de tip II. Obezitatea de tip III între 40 şi 45. Un IMC mai mare de 45 înseamnă obezitate severă, sau monstruoasă. Deşi acest ultim tip este întâlnit cu precădere în America şi în alte ţări dezvoltate sau în curs de dezvoltare astfel de cazuri sunt din ce în ce mai frecvente.
„Suntem în plină epidemie mondială de obezitate”
La nivelul întregului glob, în anul 2005, erau înregistrate 400 de milioane de persoane obeze şi 2,3 miliarde de persoane cu suprapondere. În anul 2025, organismele internaţionale, care se ocupă cu monitorizarea sănătăţii, estimează o dublare a acestor cifre, în condiţiile în care populaţia globului nu va înregistra aceeaşi rată de creştere.
În România, procentul de supragreutate este estimat la 53 la sută din populaţie. Supragreutatea înseamnă persoanele obeze şi cele cu suprapondere luate la un loc.
„La nivelul judeţului Galaţi, în urma unui studiu pe care l-am efectuat, supraponderea este de peste 28 la sută, în vreme ce obezitatea ajunge la aproape 31 la sută. Astfel, aproximativ 60 la sută din gălăţeni au o greutate mai mare decât cea considerată normală. Având în vedere aceste date, precum şi cele expuse mai sus, nu exagerăm dacă spunem că suntem în plină epidemie mondială de obezitate”, subliniază dr. Moroşanu.
Copiii sedentari de azi, viitorii obezi de mâine
În cazul copiilor, situaţia este şi mai îngrijorătoare. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în 2004, 22 de milioane de copii cu vârsta de sub cinci ani erau diagnosticaţi cu surplus ponderal. În intervalul de vârstă 5 – 17 ani, 155 de milioane de copii aveau o greutate mai mare decât cea normală. Şase ani mai târziu, în 2010, doar la nivelul ţărilor din Uniunea Europeană, aproximativ 20 de milioane de copii sufereau de surplus ponderal. Conform aceloraşi surse, 330 000 de copii devin obezi în fiecare an.
Cum ne afectează obezitatea?
Obezitatea este principala cauză a sindromului metabolic. Acest sindrom cuprinde diabetul zaharat, dislipidemia (excesul de grăsimi în sânge) şi hipertensiunea arterială. Toate aceste afecţiuni conduc inevitabil la boala cardio-vasculară, care duce la infarctul de miocard şi la accidentul vascular cerebral.
Pe lângă riscurile asupra sănătăţii, obezitatea este şi o boală care reduce mult din calitatea vieţii bolnavului. O persoană obeză nu poate lua parte la multe din activităţile desfăşurate de un om normal. Toate aspectele, de la mers şi până la respiraţia din timpul somnului, sunt afectate de surplusul ponderal.
Care sunt cauzele acestei afecţiuni?
„Aproximativ 30 la sută din cazurile de obezitate au la bază un factor genetic. Restul, de 60 - 70 la sută, sunt provocate de stilul de viaţă nesănătos. Când spunem acest lucru ne referim la supraalimentaţie şi la lipsa de mişcare. Spre exemplu, multe persoane rămân mirate atunci când află că o singură lingură de ulei are în jur de 300 de calorii. Dacă adăugăm mai multe astfel de linguri la o salată, ne-am asigurat o parte consistentă din necesarul zilnic caloric. Şi alte alimente frecvent întrebuinţate, cum sunt untul, margarina, dulciurile concentrate, smântâna, toate uleiurile, fisticul, nucile, seminţele de floarea soarelui sau brânzeturile fermentate, mezelurile şi cărnurile grase au o concentraţie foarte mare de calorii pe suta de grame”, mai adaugă sursa citată.
Cum tratăm această boală
Deşi cel mai bine este să prevenim, trebuie să ştim ce să facem şi în cazul în care deja suferim de obezitate sau prezentăm semne clare că vom ajunge obezi. Un bărbat normal consumă, în condiţii de repaus, o calorie pentru fiecare kilogramcorp pe oră. Dacă el are 80 de kilograme, organismul său va avea nevoie de 80 de calorii pe oră.
Nevoile energetice ale persoanelor de sex feminin sunt încă şi mai scăzute. O femeie consumă 0,9 calorii pe oră, pentru fiecare kilogram din masa sa corporală. Astfel, o femeie de 70 de kilograme va avea nevoie de 63 de calorii pe oră, în condiţii de repaus.
Acest calcul poartă numele de rată metabolică bazală şi ne ajută să aflăm de câte calorii avem nevoie zilnic, pentru a ne menţine greutatea sub control.
„Efortul intelectual nu arde calorii”
„La rata metabolică bazală trebuie să adăugăm numărul de calorii pe care le consumăm în fiecare dintre activităţile pe care le desfăşurăm zilnic. Trebuie luate în calcul doar acele activităţi care pun în mişcare ţesuturile musculare. Contrar numeroaselor mituri care umblă în popor, efortul intelectual nu consumă calorii, deoarece, în timpul acestuia, nu este pus în funcţiune niciun muşchi al corpului”, ne explică dr. Magdalena Moroşanu, şeful secţiei de Diabet Zaharat şi Boli de Nutriţie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţa din Galaţi.
Senzaţia de foame pe care o resimţim după un efort intelectual prelungit este cauzată de nevoia de glucoză a creierului. Totuşi, soluţia nu constă în a mânca dulciuri cu absorbţie rapidă (produsele de patiserie, ciocolata etc.), deoarece creierul preferă zaharurile cu absorbţie lentă. Acestea pot fi asimilate din pâine, paste făinoase sau orez.
Conştientizarea faptului că avem o problemă
„Orice tratament începe cu conştientizarea problemei. În acest caz, lucrurile vor fi mult uşurate, dacă persoana care suferă de obezitate percepe această stare ca pe una patologică”, este de părere dr. Moroşanu.
Din cauza faptului că are un efect negativ asupra tuturor organelor corpului, obezitatea diminuează calitatea vieţii persoanei afectate. În timp, cel mai afectat este sistemul cardio-vascular.
Şi somnul are de suferit din cauza obezităţii. De multe ori obezii au probleme cu somnul, ei trezindu-se dimineaţa aproape la fel de obosiţi ca seara, la culcare. Aici avem un cerc vicios, deoarece un somn de calitate este indispensabil pentru a preveni sau trata obezitatea.
Fără cure de slăbire şi medicamente
„Orice cură de slăbire este foarte nocivă pentru organism. Din neinformare sau din comoditate, multe persoane aleg să ţină cure de slăbire, în loc să-şi schimbe stilul de viaţă care le-a cauzat surplusul ponderal. Astfel, chiar dacă efectele apar, acestea nu vor fi decât de scurtă durată. Imediat ce am renunţat la cură, kilogramele de care am scăpat se vor depune din nou, în număr chiar mai mare. Doi factori sunt esenţiali atunci când vrem să slăbim. Primul ţine de alimentaţie şi presupune ca numărul de calorii pe care le ingerăm zilnic să fie mai mic decât cel al caloriilor pe care organismul le arde. Al doilea aspect ţine de un regim de viaţă activ, din care nu trebuie să lipsească mişcarea zilnică”, adaugă specialistul.
Nici medicamentele nu trebuie să reprezinte o soluţie pentru cine se hotărăşte să dea jos kilogramele în plus. Exceptând faptul că de cele mai mute ori sunt ineficiente, acestea contribuie şi mai mult la deteriorarea organelor interne.
Sfaturile nutriţionistului
Trebuie să mâncăm de cel puţin trei ori pe zi. Aceeaşi cantitate de mâncare este mult mai benefică dacă este împărţită în cât mai multe mese. Dacă organismul îşi va extrage energia din alimentele pe care le consumăm, metabolismul nu va avea de suferit. Dacă facem pauze lungi între mese, riscăm ca rata metabolică să scadă, fapt ce va face mai dificilă slăbirea.
De asemenea, trebuie să ne facem timp pentru mişcare. Jumătate de oră pe zi de mers vioi şi neîntrerupt ajută foarte mult la scăderea în greutate. Mai mult, activitatea fizică contribuie şi la menţinerea unei bune sănătăţi şi a refacerii organismului.
Ca măsură de prevenire, dr. Moroşanu recomandă ca atunci când observăm că avem cu cel mult cinci kilograme peste greutatea admisă, să ne gândim că putem deveni obezi.
Circumferinţa taliei, la bărbaţi
Valoarea maximă a circumferinţei taliei, pentru un bărbat, este de până la 94 de centimetri. Între 94 şi 102 centimetri, persoana prezintă un risc mediu de a dezvolta o boală cardiovasculară. Valorile care depăşesc 102 centimetri sunt asociate unui risc cardiovascular crescut.
Circumferinţa taliei, la femei
Pentru femei, o circumferinţă a taliei ce nu depăşeşte 80 de centimetri este considerată normală. Între 80 şi 88 de centimetri, persoana de sex feminin prezintă un risc mediu de boală cardiovasculară. O talie ce depăşeşte 88 de centimetri reprezintă un risc crescut de apariţie a bolilor de inimă.
