Zeci de bărbaţi sănătoşi ar vrea să muncească cu ziua, dar nu au la cine
Fiind din Balinteşti, viceprimarul comunei Bereşti-Meria, domnul Gicu Ciucă, cunoaşte cel mai bine cum trăiesc oamenii din acest sat. Ca fost poştaş, la fel ca preotul din parohie, a intrat în casele tuturor.
- În Balinteşti, astăzi, a apreciat dumnealui, se trăieşte mai greu decât, să zicem, acum 10-15 ani. Date la asociaţiile agricole, terenurile arabile, lucrate mecanic, au tot mai puţine tangenţe cu sapa, cu prăşitul manual… Or, aici, la noi, o bună parte din locuitori îşi câştigau banii de pâine muncind cu ziua. Nu mai există bază de recepţie a cerealelor şi nici fermele vegetală şi viticolă ale IAS, care ofereau numeroase locuri de muncă sezoniere. În alţi ani, pe vremea asta, se alerga după căutat oameni pricepuţi la tăiat în viile nobile. Se aduceau inclusiv din zona Iaşi, uneori şi câte o sută de ţigani. A fost o vreme când din trenuri cobora pe peron Haltei CFR Balinteşti mână de lucru din Republica Moldova, basarabeni care nu aveau asupra lor decât documentul de identitate şi foarfecele cu arc de Chişinău. În momentul de faţă, s-a ajuns ca mulţi localnici să nu aibă bani nici să-şi plătească biletul de autobuz până la Bereşti. Răul este accentuat şi de efectele secetei interminabile din 2012: s-a vândut din animale pe-un cap, încât acum îi poţi număra pe degete pe deţinătorii de tăuraşi, vaci aflate la prima fătare, scroafe cu purcei.
- Tinerii din sat?
- Vreo 80-90 dintre ei, pentru că Balinteştiul nu le mai poate oferi - ca locuri de muncă - nimic, sunt plecaţi în străinătate.
- Este adevărat că biserica de la dumneavoastră are cramă?
- Da. A primit-o, prin donaţie, de la doamna Romana Georgescu-Barlad, din Bucureşti, să fie folosită, fiindcă are câteva spaţii adecvate pentru aşa ceva, ca locuinţă. Deja au fost puse la dispoziţia lui Gheorghiţă Başa, om prins, în aceste vremuri în care nu-i uşor să trăieşti, fără acoperiş deasupra capului. Că donaţia include şi crama, şi mă refer la celebrele ei butoaie uriaşe, din sticlă groasă, de sub pământ, vechi de o sută de ani, care sunt însă goale - asta-i situaţia.
Această proprietate imobiliară s-a aflat şi în atenţia primarului Victor Dorobăţ, care a intenţionat să o utilizeze ca bază de pornire pentru înfiinţarea unui azil de bătrâni.
