Campanie VL "Meserii uitate": Doamna Virginica, stopeza care salvează haine

Campanie VL "Meserii uitate": Doamna Virginica, stopeza care salvează haine
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

O singură persoană în Galaţi mai ştie să repare haine care par compromise


În Galaţi, meseria de stopeză a dispărut odată cu ieşirea la pensie a ultimei persoane care mai făcea asta. Virginica Rechi este singura persoană din tot oraşul care poate să îţi salveze o haină deteriorată la care ţii foarte mult sau care este extrem de scumpă. Cu ace extrem de fine, cu multă migală şi cu o răbdare nemăsurată, doamna Virginica, ajunsă la 61 de ani, face adevărate minuni. Atenţie, nu vorbim despre croitorie, pentru că stopajul nu se face decât manual şi necesită ore de muncă astfel încât locul în care a fost ruptă o haină să nu se mai cunoască.

"Refac totul de nu se mai cunoaşte unde a fost ruptura"

"Croitoria se face la maşină, iar stopatul se face doar manual, cu ace speciale, foarte, foarte fine. Eu scot o bucată de material din rezervă sau un material asemănător şi stopez. Urmăresc ţesătura, indiferent dacă e în carouri, în drugi, în gabardin, în tergal şi refac totul de nu se mai cunoaşte unde a fost ruptă. O fac exact aşa cum era din fabrică. Clienţii mei se minunau şi se întrebau cum reuşesc să fac în aşa fel încât nu se mai cunoaşte unde am reparat. Toţi clienţii mei au avut numai cuvinte de laudă la adresa lucrărilor pe care le-am făcut", povesteşte Virginica Rechi.

A învăţat această meserie în urmă cu mai bine de 40 de ani şi, în timp, şi-a perfecţionat tehnica. "Sunt materiale care nu se stopează, dar eu am învăţat în timp să fac şi asta. Practic, nu e nimic ce nu pot face. E o muncă extrem de migăloasă, dacă nu ai răbdare nu faci nimic. Dar mie mi-a plăcut întotdeauna ce fac. Toate lucrările le-am făcut temeinic, chiar dacă însemna să stau şi două-trei ore cu ochii în ţesătură", mai spune doamna Virginica. Femeia mai povesteşte că, atunci când nu avea un material de aceeaşi culoare cu haina ce trebuia reparată lua un material asemănător şi îl spăla, îl decolora până când obţinea aceeaşi nuanţă. "Am foost mereu o perfecţionistă. Pur şi simplu nu am putut să fac lucru de mântuială", explică Virginica Rechi.

A avut clienţi de peste tot

A avut, de-a lungul timpului, clienţi din toată ţara. Oameni care ţineau la haine, oameni care cheltuiseră mult pe un costum, pe o cămaşă sau pe o rochie de ocazie. "Am reparat materiale rupte de pisici, rupte de câini, arse cu ţigara, rupte din neatenţie, mâncate de molii. Am lucrat mulţi ani şi, slavă Domnului, încă mă mai ţin ochii, chiar dacă mi-am pus «borcane». Acum nu mai lucrez decât pentru cunoştinţe, prieteni, că vin şi mă roagă să le salvez câte o haină", mai povesteşte femeia.

Din păcate, meseria a dispărut din Galaţi pentru că nimeni nu a fost dispus să o înveţe. "Din tânăra generaţie, nu a vrut nimeni, deşi eu întotdeauna mi-am dorit să învăţ pe cineva, să transmit secretul mai departe. Când au văzut fetele astea tinere de câtă răbdare e nevoie au fugit toate. Ştiu, acum lumea îşi cumpără mereu haine noi, dar uitaţi-vă, pe criza asta parcă nu îţi vine să arunci o haină bună doar pentru că are o ruptură într-un colţ", e de părere Virginica Rechi.

Citit 5843 ori Ultima modificare Joi, 31 Ianuarie 2013 17:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.