„Mi se pare inadmisibil şi incorect ca, într-un proces de curatelă, părintele, care este şi asistentul personal al copilului cu handicap grav, să nu se poată reprezenta singur în instanţă şi să fie nevoit să-şi plătească un avocat!” *„Dar părinţii care chiar nu au bani ce fac? * „Şi eu mi-aş fi dorit să am copil sănătos şi să nu am nevoie de nimic…”
Mihaela Mihalache face parte din categoria mamelor care au făcut imposibilul posibil! Mamă a doi copii cu handicap grav, a trăit de nenumărate ori clipele teribile în care le ţinea lumânarea aprinsă, rugându-se să nu-i moară. S-a bătut pentru viaţa lor! Mihaela Mihalache a făcut imposibilul posibil când a reuşit, cu sprijinul primarului PNL Iulian Boţ şi al Fundaţiei „Inimă de Copil”, să înfiinţeze un fel de grădiniţă, un Centru de zi pentru copiii cu dizabilităţi în Lieşti. În ianuarie, fiul ei, Valentin, a împlinit 18 ani şi odată cu documentaţia de trecere de la copil la adult cu handicap şi cu toate cheltuielile care implică deplasarea şi obţinerea actelor, i-a făcut şi o petrecere de majorat. Una specială, de care s-au bucurat atât Valentin cât şi prietenii lui de la grădiniţa specială. "Surpriza" a venit atunci când a aflat, cu multă întârziere, că are nevoie de curatelă. Şi că până obţine hârtia, nu mai are nici măcar drepturile de mamă asupra copilului, nu-i poate reprezenta interesele, ci este doar... un simplu asistent personal.
Realitatea fără menajamente
Mihaelei i s-a spus scurt şi direct că pentru curatelă îi trebuie avocat, deşi ar fi preferat să-şi reprezinte singură interesele. A sunat la primul număr de avocat găsit şi a cerut ajutorul. Tariful cerut de avocat, pe care avea să-l plătească ulterior, a fost mai mare decât salariul ei de asistent personal - 500 de lei, minimul pe economie. Mihaela a făcut economii, şi a plătit cei 800 de lei ceruţi. A aflat pe urmă că dacă ar fi apelat la un alt avocat, putea să o coste mai puţin. E un om simplu, de unde să ştie cine ia puţin şi cine ia mult?! Cu gândul la părinţii care vor ajunge în aceeaşi situaţie ca ea, a ţinut să tragă un semnal de alarmă.
"Ce mai e corect şi incorect pe lumea asta?"
„Întotdeauna mi-am plătit datoriile la stat corect şi la timp. Nu credeam că pentru a obţine curatela propriului meu copil, pe care îl îngrijesc de 18 ani, având un handicap grav, o să trebuiască să plătesc un preţ mai mare decât salariul meu minim pe economie. Nu mai sunt oare mama lui? Cine ar putea fi curator pentru copilul meu care nu vorbeşte şi nu se poate mişca singur? Mi se pare inadmisibil şi incorect ca într-un asemenea proces, părintele, care este şi asistentul personal al copilului său cu handicap, să nu se poată reprezenta singur! Dar părinţii care chiar nu au bani ce fac? Oare suntem descoperiţi toţi cei care avem copii cu handicap? Şi eu mi-aş fi dorit să am copil sănătos şi să nu am nevoie de nimic…”, ne-a spus Mihaela Mihalache.
De ce mă faci să-mi pun eticheta de handicapat?
"Handicapaţii cer", este reproşul pe care-l aud părinţii copiilor cu dizabilităţi. Aceştia sunt nevoiţi să-şi pună "etichetă" pentru a obţine chiar şi o banală informaţie. "Ştiu un părinte căruia i s-a spus că îi trebuie curatelă, a plătit tot şi apoi a aflat că nu avea nevoie, deoarece copilul e minor! E în măsură să ne informeze cineva corect şi fără bani?", se întreabă Mihaela Mihalache. Din dubla sa experienţă de a fi mama a doi copii cu dizabilităţi ştie că, adesea, copleşiţi de probleme, de dificultăţi, de refuzuri şi de umilinţa de a fi privit mereu de sus, cu o falsă milă, părinţii renunţă să mai lupte pentru acte, dosare sau drepturi. "Uneori am impresia că părinţii nu fac faţă situaţiilor dificile şi la un moment dat nu mai conştientizează drumul pe care îl au de parcurs. De aceea am un singur sfat pentru toţi părinţi: insistaţi şi nu vă renunţaţi uşor la drepturile voastre!", le transmite tuturor părinţilor aflaţi în situaţie similară, supermama din Lieşti, Mihaela Mihalache.
