Soţii Simionescu - 60 de ani de căsnicie: Mireasă de diamant pe 8 Martie
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Soţii Simionescu - 60 de ani de căsnicie: Mireasă de diamant pe 8 Martie
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* S-au căsătorit în secret, pe 8 Martie 1953, la trei zile după moartea „Tătucului Stalin”, în plin doliu naţional impus de regimul vremii * Ecaterina şi Aurel Simionescu serbează astăzi nunta de diamant – 60 de ani de căsnicie


În copilărie, fiecare fetiţă visează la cum va arăta rochia ei de mireasă. Ecaterina Simionescu n-a purtat niciodată voalul alb şi lămâiţa, dar va fi astăzi, de Ziua Femeii, mireasa de diamant, a celui pe care l-a ales, în urmă cu 60 de ani, să-i fie soţ.

Persecutaţi politic toată viaţa

Dna Ecaterina l-a cunoscut pe dl Aurel la Întreprinderea Agricolă de Stat, unde avalanşa vremurilor a făcut să fie mutată. O vreme au stat „rătăciţi” unul de altul, până când dl Aurel a făcut primul pas. Au urmat doi ani de prietenie şi cererea în căsătorie definitivată chiar atunci când dna Ecaterina urma să fie dată afară din serviciu. De ce? Pentru că era fiică de „chiabur”. De fapt, tatăl ei nu avea decât trei hectare de pământ, dar cineva din sat, care le-a vrut răul, i-a turnat. Căsătoria lor s-a întâmplat să fie pe 8 Martie, de Ziua Femeii. Tocmai murise Iosif Stalin, fusese impus doliu naţional şi, în secret, s-au căsătorit atât civil, cât şi religios. „Totul s-a făcut pe tăcute, n-a ştiut nimeni! Atâta s-a cântat la nunta noastră – preotul care a venit să ne cunune acasă”, îşi amintesc soţii Simionescu. De pe urma căsătoriei cu o „fiică de chiabur”, avea să tragă şi dl Simionescu: „Nici în partid n-au vrut să mă primească!”. „Era mereu o ură asupra noastră. Ne urau şi pentru că eram corecţi”, oftează dna Ecaterina. Represaliile politice le-au simţit şi cei doi copii care le-au rămas în viaţă soţilor Simionescu. Fiica, Fevronia, este pensionară, iar fiul, Tiberiu lucrează în Combinat. Soţii Simionescu au venit la Galaţi pentru a avea grijă de nepoata lor, Diana, azi, licenţiată în biologie, angajată la un laborator belgian în Bucureşti.

Răbdare, lipsuri şi greutăţi

Foametea, greutăţile, lipsurile le-au marcat vieţile şi înainte şi după ce au devenit o familie. „Eu, de la soţul meu n-am auzit o înjurătură, o insultă spusă cuiva. Nici la mine n-a ridicat vreodată tonul”, mărturiseşte soţia. Cât a fost doamna de cicălitoare?, îl provocăm pe veteranul familiei. „Ca o femeie!”, spune dl Simionescu, iar soţia, râzând, i-o ia înainte: „Ca o gaiţă! Ne-am înţeles unul pe altul. Nu prea am avut timp de bucurii, ca să trăim cinstit, a trebuit să muncim şi să răbdăm. În căsnicie, soţii trebuie să se respecte unul pe altul, să aibă înţelegere! Chiar dacă unul greşeşte, să tacă şi să-l ierte aşa cum spune la rugăciune: «Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri»”.

Pasiuni pe viaţă

Soţilor Simionescu le-a plăcut să citească, dovadă biblioteca din sufragerie care se înalţă până în tavan deşi au mai dotat cu volume şi bibliotecile copiilor. Dl Simionescu este un artizan al lemnului şi a cioplit cu mâinile sale măsuţe, biblioteci, casete şi cruciuliţe. În vreme ce soţul făcea arabescuri şi dantelării în lemn, doamna, cu aceeaşi răbdare, împletea cuvinte şi culori în poezii, picturi şi monograme. Păpădii şi ciulini îşi depăşesc condiţia de buruieni în lucrările dnei Simionescu. Iar crenguţele, frunzele şi florile care se îmbrăţişează duios în elegante monograme desenate de dna Simionescu te fac să regreţi că au trecut anii în care arabescurile literelor decorau delicate lenjerii… La fel de discret cum au devenit o familie vor serba şi nunta de diamant, alături de cei dragi din familie. Nouă nu ne rămâne decât să le urăm soţilor Simionescu sănătate şi viaţă lungă şi să ne invite la nunta de platină!

 

Citit 2472 ori Ultima modificare Joi, 07 Martie 2013 17:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.