Povestea familiei Melinte, cea care coordonează Fundaţia „Bunul Samaritean” din localitatea gălăţeană Nicoreşti, începe în anul 2007. Atunci, Claire Bignal a venit la Nicoreşti tocmai din Irlanda, pentru a fi voluntară la fundaţie. S-a ocupat de adulţi cu dizabilităţi, de persoane din comunitate care aveau diverse probleme, de copiii aflaţi în centrul de zi al fundaţiei.
Peste doi ani, se căsătorea cu Ionel Melinte, cel care conducea fundaţia, iar acum familia lor are opt membri. Împreună au o familie numeroasă şi fericită, cei doi soţi crescându-şi copiii în spiritul unor valori mai rar întâlnite în familiile româneşti, cel puţin în cele de la sate: respect pentru toţi oamenii, dorinţa de a-i ajuta, benevol, pe cei aflaţi în dificultate sau pe cei cu diferite dizabilităţi, responsabilitate în familie şi în societate.
Trei fete şi trei băieţi
În prezent, cei doi soţi au patru copii, dar au înfiat alţi doi, care fuseseră beneficiari ai serviciilor fundaţiei. Este vorba despre trei fete, cu vârste între 14 şi 16 ani, şi despre trei băieţi, cel mai mic având zece luni, iar cel mai mare zece ani. ”Toţi sunt uniţi şi se iubesc precum fraţii. Una dintre primele învăţături din familia noastră este că cine îi iubeşte şi îi îngrijeşte reprezintă adevărata familie, chiar dacă nu e de sânge”, ne-a spus Ionel Melinte, tatăl copiilor.
Iar soţia sa îl completează: „Pentru noi, o familie fericită şi apropiată înseamnă tot! Familia nu depinde de sânge, depinde de oamenii care fac orice pentru tine şi te iubesc necondiţionat. Familia înseamnă îndrumare, sprijin şi educarea copiilor noştri şi pregătirea cu toate instrumentele de viitor. Familia este cea care le dă copiilor identitate şi este alături la bine şi la rău. Oricât ar fi de ocupaţi, întotdeauna ne facem timp pentru a petrece timp împreună. La masă suntem împreună, comunicăm şi glumim, facem cumpărături, ne jucăm, mergem în parc, ne uităm la DVD-uri. Ştim cu toţii că nu există familie fără probleme, dar noi suntem convinşi că, prin răbdare, comunicare şi iubire vom trece prin toate.”
Despre voluntariat şi responsabilitate
Copiii familiei Melinte sunt încurajaţi şi educaţi să-i ajute pe ceilalţi din jur, de aceea ei sunt implicaţi în toate activităţile fundaţiei. În timpul vacanţelor, fetele fac voluntariat cu rezidenţii de la „Casa Brigid” şi la Centrul de Zi, ajută la strângerea şi la împărţirea donaţiilor în comunitate. Andrei, cel mai mare dintre băieţi, este un bun translator şi adoră postura de a traduce în română pentru voluntarii irlandezi ai asociaţiei.
„Altă învăţătura pe care le-o dăm zilnic este să fie responsabili. Fiecare are treburile lui în funcţie de vârstă şi numai după îndeplinirea sarcinilor sunt recompensaţi cu bani de buzunar, acces la internet, vizionare la televizor, plimbări, tabere de vară, vacanţe, excursii. Punem mare accent pe educaţie, deoarece credem şi sperăm că prin educaţie vor sparge barierele şi vor avea şansa să scape de sărăcia care este în jur”, ne spune Ionel Melinte, tatăl copiilor.
Despre familiile româneşti şi cele britanice
Stabilită de câţiva ani în România, Claire a observat că familiile româneşti şi cele irlandeze au valori şi cutume extrem de diferite. De exemplu, familie româneşti locuiesc deseori împreună cu mai multe generaţii, dar majoritatea irlandezilor tineri pleacă din localitatea natală, la studii ori în călătorii. „Pot spune că nu cunosc pe nimeni căsătorit care să locuiască cu mama ori cu soacra. De obicei, în România, femeia este cea care creşte copiii şi se ocupă de gospodărie, dar în Marea Britanie femeia şi bărbatul îşi împart în mod egal atribuţiile. În ultima perioadă, am observat că multe mame pleacă în străinătate şi îşi lasă copiii cu rudele, un lucru care este greu de înţeles de un irlandez. Recunosc însă că situaţia materială a acestor familii e diferită de cea a familiilor britanice”, ne-a povestit Claire Melinte.
