Biserica Izvorul Tămăduirii din Valea Oraşului împlineşte 148 de ani de existenţă şi 141 de la târnosire. Din păcate, puţini dintre gălăţenii care locuiesc în zonă şi cu atât mai puţini dintre cei din susul oraşului vin să îi treacă pragul. Dacă n-o căutăm, nici nu vom afla cât de puţin a lipsit ca sfântul lăcaş să cadă pradă furiei demolatoare a comuniştilor, care au ras totul din zonă şi i-au strămutat pe oamenii locului în alte părţi ale Galaţiului. Parte dintre cei care au locuit aici demult şi între timp s-au stabilit prin alte locuri mai vin la biserică, alături de alţi enoriaşi.
Preotul paroh Vasile Călianu spune că, având binecuvântarea chiriarhului locului, a reuşit şi cu ajutorul unora dintre firmele din zonă, să dea o faţă nouă bisericii. Ar mai fi, însă, multe de făcut, spune slujitorul altarului.
Comorile sfântului lăcaş
Pelerinul care ajunge la biserica de pe strada Vezuviului e întâmpinat de icoana Izvorului Tămăduirii, realizată în mozaic, deasupra intrării. De cum am păşit peste prag, am văzut expoziţia de obiecte de cult vechi şi carte bisericească de patrimoniu. Pe raftul de sus al vitrinei care adăposteşte aceste comori se află un disc cu steluţă din 1873, un sfeşnic din 1910 şi paftale tot din 1910. Dedesubt, este spaţiul destinat cărţii de cult: o Evanghelie din 1888, un Liturghier din 1880 şi alte asemenea volume.
În imediata apropiere, două panouri cu fotografii păstrează istoria modernă sfântului lăcaş de închinăciune, cu vizita Înalt Prea Sfinţitului Casian şi cu enoriaşii adunaţi în jurul slujitorilor altarului.
Istorie şi restaurare
Posibilităţile modeste ale bisericii nu permit repictarea, în acest moment. Totuşi, de la momentul în care a fost numit paroh aici, părintele Vasile Călieanu - acum septuagenar - a restabilit sensul în care trebuie să evolueze starea materială a unei biserici bine administrate. S-a lucrat la pereţi şi la acoperiş, s-a schimbat cu totul duşumeaua, s-au lustruit candelabrele, s-a scos tapiţeria pereţilor şi s-a suflat cu bronz aurit etc. Acum, parte dintre icoane vechi, cu mare valoare spirituală, sunt trimise pe rând la Tecuci, la recondiţionare.
Părintele paroh ne spune că au fost mai multe firmele care au ajutat. Damen a venit cu sobe noi, circuite şi alte forme de sprijin, Vega cu investiţii pe partea de construcţii, Fabrica de Accesorii Metalice FAM a ajutat de asemenea. Fiecare cu cât a putut, a sprijinit renaşterea sfântului locaş care începe din nou să aibă aspect primitor, bine gospodărit.
"Când am venit aici, nici gard împrejmuitor nu aveam. E păcat că, deşi ne străduim, nu reuşim să rezolvăm problema drumului", ne spune părintele paroh.
Drum cu capcane până la biserică
La intrarea pe strada Veziviului, ne întâmpină o baltă adâncă de câţiva centimetri şi lungă de mulţi metri. Arareori, maşinile ajunse în zonă se încumetă să o traverseze. Pe aici, călătorind pe jos de cele mai multe ori, sunt nevoiţi să păşească enoriaşii care vin să se roage în parohia Izvorul Tămăduirii.
Părintele Călieanu spune că a luat legătura cu instituţiile statului, dar că momentan nu s-a făcut aproape nimic. Şi nu-i deloc în regulă ca oamenii să treacă prin valuri de apă şi noroi când vin la slujba Învierii şi la hram.
Când aţi fost, ultima oară, la biserica de pe Vezuviului?
Cu toţii ar trebui măcar să trecem pragul bisericii. Face parte din istoria locului şi a noastră, a tuturora. Suntem datori, înainte de toate, să ştim unde trăim şi cum s-au creat toate cele care sunt în jurul nostru, la fel cum suntem datori să nu lăsăm nimic să moară, din neatenţie şi ignoranţă! Chiar dacă posibilităţile financiare ale bisericii sunt reduse, cu siguranţă că slujitorii de aici s-ar bucura din cale afară să vă aibă ca oaspeţi, astăzi, la hram.
