Mă aflu cu domnul Toader în perimetrul bisericii "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", lăcaş de cult situat în Ţiglina IV, pe strada Cosminului. Stăm de vorbă. E marţi. Şi e cald. Foarte cald. Explodează rânza-n credincios şi mercuru-n termometre. Sfântul Gheorghe-i purtător de biruinţă. Domnul Toader e pălămar de serviciu. Cică marţea-s trei ceasuri rele. Până la ora asta, paisprezece şi treizeci de minute, ceasurile-au fost bune. Chiar foarte bune, pot zice. Şi nea Toader poate zice. Stăm de vorbă despre conţinutul unei cărţi apărute recent la Editura "Humanitas", intitulată (destul de real şi incitant) "Legile fundamentale ale imbecilităţii umane" şi semnată de reputatul istoric italian, academicianul Carlo M. Cipolla. Conţinutul cărţii se potriveşte de "minune" cu apucăturile în desfăşurare pe străzile Noului Galaţi... şi nu numai.
Iată, de pe strada Cosminului, cam de la douăzeci de metri spre nord, vine în faţa bisericii o baragladină aproape tânără, îmbrăcată cu gust de neam prost, şi începe să-şi desfăşoare numărul de imbecil. Ridică picioarele în mod alternativ şi scârbos, exact ca un câine care se pişă pe oriunde apucă. Umblă ţanţoş, scărpinându-se în tur şi-n retur, organizându-şi flegme din alea "savante" şi proiectându-le cu precizie, la punct fix, fără sinchiseală şi fără gândul că oripilează jur/împrejurul. Specific neamului său jegos (şi nu numai) baragladina ilustră urlă la telefon. Zbiară şi foloseşte un bagaj de cuvinte aşa de mizerabil, încât nu mai poate fi suportat. Gata, hotărâm să intrăm în biserică. Intrăm, dar magraonul se dă mai "tare". Şi auzim cât de "frumos" şi cât de "elegant" dă lecţii despre caracter unei femei aflate la capătul celălalt al satelitului. Da, aţi citit bine, despre caracter şi despre conduită morală grongăneşte baragladina! Şi scuipă, şi zvârle bere din loc în loc, şi turteşte cutii, şi le aruncă la întâmplare, şi le sfărâmă sub talpă! Şi ne întrebăm, eu şi nea Toader, oare unde-s responsabilii cu ordinea şi liniştea publică în Noul Galaţi? Că hahalera întunecată se comportă aşa chiar în faţa bisericii demonstrează clar câtă sfidare şi indiferenţă huruie-n carcasa "artistului" imbecil. Nu?
Şi, ca să pună capac zilei fără ceasuri rele, se duce la douăzeci de metri spre nord, pe partea stângă, scoate şi aprinde grătarul pe trotuar, deschide uşile automobilului de lux şi dezleagă decibeli fioroşi, urlaţi din discuri şi difuzoare cu balaoacheşi omologi. Trai pe vătrai, nu glumă!... Ce ziceţi, autorităţilor responsabile cu "caracterul" pe stradă?
