* Chiar dacă nu vor profesa în domeniul în care şi-au finalizat studiile, salariile sunt mult mai atractive şi măcar găsesc de lucru
"Plec să-mi asigur viitorul!" este, din păcate, replica foarte des auzită de la studenţii care termină o facultate în România. Cei care au norocul să se fi orientat către o specializare căutată în Europa sunt chiar fericiţi. Ceilalţi încep de jos, cu un job sub nivelul lor de pregătire, numai să fie siguri că şi-au găsit un loc sub soare, pe alte meleaguri. Faptul că tot mai mulţi tineri aleg să plece după absolvire a devenit un adevărat fenomen social. În Galaţi nu mai au siguranţa unui loc de muncă bine plătit, pe profilul studiat, cu posibilităţi de avansare pe măsura calităţilor dovedite.
"Salariile sunt mizerabile"
Un studiu realizat recent relevă faptul că 78 la sută dintre tineri sunt determinaţi să plece pentru un salariu mai bun, dar şi în speranţa că vor reuşi să economisească destul pentru a-şi cumpăra o maşină, o casă, ori pentru a porni o afacere. Mulţi pornesc cu gândul că se vor întoarce după ce vor economisi ceva bani, dar faptul că nu-şi vor mai găsi de lucru în România îi ţine departe de casă pe termen destul de lung.
În România, sunt conştienţi că nu ar reuşi să economisească nici în 20 de ani banii necesari, dintr-un salariu mizer care se duce, în cea mai mare parte, pe utilităţi. Întrebaţi despre diferenţele pe care le sesizează între cele două lumi, studenţii gălăţeni spun că acolo le sunt împlinite aşteptările financiare, dar şi cele ce ţin de dezvoltarea personală. „În România şansele de a te angaja în domeniul în care ai acumulat cunoştinţe sunt mult mai restrânse, aproape nule. Iar dacă ai această oportunitate, salariile sunt de cele mai multe ori mizerabile. Aşadar, cum să mai punem în discuţie asigurarea unui trai decent sau întemeierea unei familii?”, pune punctul pe „i” o studentă la Drept de la „Dunărea de Jos”. Alţii sunt încântaţi de ideea că, în străinătate, dacă sunt serioşi, pot avansa într-un an, doi. Maşină îşi iau la câteva luni de la angajare, în rate, iar chiriile, deşi sunt mari, nu sunt de speriat.
Nu e totul roz
Cei care au plecat, dar şi cei care vor să plece sunt conştienţi că nu este chiar atât de uşor să răzbaţi într-o ţară străină. În primul rând, apare bariera studiilor: multe dintre diplomele noastre nu sunt (încă) recunoscute în Europa. Tinerii se duc cu o sacoşă de acte şi constată că sunt nevoiţi să facă studii suplimentare sau trebuie să se mulţumească cu un loc de muncă, în alt domeniu, deseori mai prost plătit. Pentru că studiile în străinătate sunt mult prea costisitoare pentru cei care nu beneficiază de un sprijin financiar, sunt nevoiţi să accepte aceste compromisuri de a lucra pe posturi prost plătite. Însă, odată depăşit acest obstacol, cei care au încercat marea cu degetul ne spun că merită efortul: chiar şi un post sub nivelul de calificare avut e mai bine remunerat acolo decât aici.
Fabricăm deci specialişti pentru Europa. Exportăm, în continuare, materie cenuşie. Şi, după cum arată lucrurile în această parte de lume, fenomenul nu se va opri prea curând.
