Mari dinastii ale lumii/ Familia Castro şi dictatura din Cuba
Foto: De la dreapta la stânga, Fidel Castro şi "Che" Guevara

Mari dinastii ale lumii/ Familia Castro şi dictatura din Cuba
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Fidel Castro şi familia sunt la putere în Cuba de peste 50 de ani. O astfel de realizare nu e un lucru de trecut cu vederea, dar modul în care a fost obţinută şi conservată puterea lasă de dorit. Un raport al grupului Amnesty International, datând din 2011, a concluzionat că autorităţile din Cuba practică în continuare o îngrădire a libertăţii de exprimare, în timp ce majoritatea activiştilor pro-democraţie sunt hărţuiţi, abuzaţi şi adesea arestaţi fără niciun argument. Adevărul este că familia lui Castro nu poate fi descrisă drept o dinastie, ci mai degrabă o familie a dictaturii.

Perioada copilăriei

Fidel Castro, împreună cu fraţii şi surorile sale, a crescut într-o familie bogată din sud-estul Cubei. Tatăl său avea o plantaţie de zahăr, motiv pentru care a reuşit să ofere familiei numeroase un trai mai mult decât decent. Din cei zece copii ai familiei Castro, Fidel a fost întotdeauna cel privilegiat şi îndrăgit cel mai mult, fiind trimis la Facultatea de Drept din Havana. El a candidat pentru un loc în parlament din partea Partidului Ortodox, dar lovitura de stat a lui Fulgencio Batista a făcut ca alegerile să fie anulate. După ce petiţia de încălcare a constituţiei depusă de Castro a fost ignorată, împreună cu fratele său, Raul, a hotărât să adopte o abordare mai violentă, atacând Barăcile Moncada pe 26 iulie 1953. Peste 80 din atacatori au fost ucişi, iar Fidel a fost arestat şi condamnat la 15 ani de închisoare. Cu toate astea, Castro a fost eliberat în 1955, plecând în exil în Mexic şi SUA, unde a pus bazele Mişcării 26 iulie.

Venirea la putere

În decembrie 1956, alături de fratele Raul şi faimosul “Che” Guevara, Fidel Castro a încercat iarăşi să-l înlăture de la putere pe Batista, dar a fost nevoit să fugă iarăşi, din cauza numărului mare de susţinători care au fost ucişi. Retraşi în munţii Sierra Maestra, grupul a dus un război de gherillă, care în cele din urmă a avut succes. Batista şi susţinătorii săi au fugit din Cuba în 1959, astfel începând “domnia” familiei Castro. Fidel a fost mai întâi premier al Cubei, iar în 1976 a devenit preşedinte. El şi-a consolidat controlul asupra ţării prin instaurarea unor măsuri pur comuniste: naţionalizarea industriei, exproprierea proprietăţii private, colectivizarea agriculturii şi impunerea de politici care credea că vor fi benefice populaţiei, economia devenind dependentă de ajutorul venit din partea URSS-ului şi a altor ţări din blocul comunist.

El Comandante

Fidel Castro şi-a păstrat aspectul de lider revoluţionar, purtând mereu uniforma militară şi cascheta caracteristică, motiv pentru care cubanezii l-au supranumit “El Comandante” şi “Maximo Jefe”.

CITEŞTE ŞI: MARI DINASTII ALE LUMII/ Familia Rothschild - poate CEI MAI BOGAŢI EVREI de pe Pământ

Cu toate astea, nu toate rudele sale erau de acord cu ceea ce făcea. Juanita, sora sa, l-a considerat inconştient şi a fugit din Cuba, declarând în cadrul unei conferinţe de presă că nu a mai putut rămâne indiferentă la felul în care Castro şi Raul au transformat ţara într-o închisoare înconjurată de ape. Fidel a replicat în stilu-i caracteristic, acuzând că sora sa a fost mituită de imperialişti împotriva sa.

Succesiunea la “tron”

Pe 19 februarie 2008, Fidel Castro a declarat oficial că renunţă la putere, după ce în august 2006 cedase deja, cu titlu interimar, puterea către fratele său Raul, care se află la conducerea Cubei şi în prezent. El Comandante a împlinit recent 85 de ani, iar cel care deţine puterea în ţară este în etate de 80. Fiul lui Raul, Alejandro Espin, este cel care va urma la conducere, după ce tatăl său a ridicat anumite restricţii impuse asupra internetului şi a dreptului de a avea anumite afaceri private.

Cu toate că nu putem vorbi propriu-zis de o dinastie, familia este în momentul de faţă cea mai puternică din Cuba, membrii ei ocupând o multitudine de funcţii importante în stat, făcând ca dictatura Castro să dăinuie cât mai mult.

Realizări impresionante

Castro a îmbunătăţit starea educaţională a cubanezilor. Campania sa se concentra asupra zonelor rurale, unde analfabetismul era mare. Aproape 270.000 de profesori şi studenţi au fost trimişi să-i înveţe pe toţi să scrie şi să citească, iar cei care reuşeau erau nevoiţi să-i trimită o scrisoare lui Fidel. Campania a reuşit: rata analfabetismului a scăzut, de la 20 la sută, la patru la sută.

Educaţia şi îngrijirea medicală au devenit valabile pentru toţi în Cuba. Statisticile UNESCO confirmă că Republica Cuba are cea mai mică rată de analfabetism din America Latină. Rata mortalităţii infantile este cea mai mică din regiune, îngrijirea medicală este de o calitate foarte mare, iar toţi cubanezii primesc lapte pe gratis până la vârsta de şase ani. Televiziunea cubaneză transmite cursuri la nivel de liceu pentru populaţia adultă. Drept recunoştinţă pentru eforturile sale, Castro a devenit primul şef de stat care a primit medalia “Sănătate Pentru Toţi” de la Organizaţia Mondială de Sănătate, pe 12 aprilie 1988.

Mass-media cubaneză conturează foarte des diferenţa între copiii cubanezi şi copiii ce fac trafic cu droguri, forţaţi să practice prostituţia şi să trăiască în părţile murdare ale unor oraşe ca Bogotá, Los Angeles sau Buenos Aires. În contrast, foarte puţini copii cubanezi trăiesc pe străzi.

Aproximativ 20.000 doctori au fost trimişi de Cuba pentru ajutor medical în aproximativ 60 din ţările lumii a treia. Conducerea lui Castro în Cuba a rămas în mare parte necontestată. Suporterii lui spun că aceasta este din cauza faptului că populaţia crede că Fidel Castro a îmbunătăţit sistemele medicale, realizând în aceeaşi măsură un progres important în dezvoltarea farmaceuticelor.

CITEŞTE ŞI: Mari dinastii ale lumii/ Romanovii – părinţii Rusiei moderne

Citit 3496 ori Ultima modificare Joi, 28 August 2014 14:42

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.