EXPERT în administraţie publică: "BUN-PLATNICII sunt lăsaţi, cinic, la cheremul RĂU-PLATNICILOR"

EXPERT în administraţie publică: "BUN-PLATNICII sunt lăsaţi, cinic, la cheremul RĂU-PLATNICILOR"
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Declară expertul în administraţie publică Liviu Coman-Kund, în interviul acordat ziarului "Viaţa liberă"


Începând de astăzi, 23 septembrie 2014, „Viaţa liberă” vă propune o nouă abordare a unora dintre cele mai importante probleme ale oraşului, respectiv apa potabilă şi apa caldă. Liviu Coman-Kund, fost secretar general al judeţului Galaţi şi expert în administraţie publică, a analizat, din punct de vedere juridic situaţia serviciului public de alimentare cu apă.

- De unde pornesc problemele pentru cetăţenii bun-platnici?

- Pornesc de la faptul că legislaţia actuală, în loc să permită relaţia imediată între furnizor şi beneficiarul direct al serviciului public de apă, în cazul blocurilor de locuinţe, impune un intermediar: asociaţia de proprietari. Din acest motiv, contractul se încheie între operator şi asociaţie, iar dacă asociaţia nu achită la timp factura este debranşată. Acest sistem implică sancţiunea colectivă fără restricţii, indiferent de vinovăţia individuală, ceea ce este inacceptabil în secolul XXI, într-un stat de drept, membru al UE. Mai ales că nu este vorba de o sancţiune uşoară, ci de sancţiunea degradantă şi inumană a privării de un element vital: apa potabilă.

- Unde greşeşte statul?

- Proprietarul onest bun-platnic, în loc să fie protejat de stat, cum este firesc, este lăsat cu cinism la cheremul rău-platnicilor şi, eventual, la cheremul unor administratori de asociaţie neglijenţi sau chiar necinstiţi, pentru că nu i oferă o posibilitate reală de a încheia o convenţie individuală. O asemenea politică, impusă la Galaţi de către ANRSC, începând cu controlul efectuat la Apă Canal în anul 2012 şi apoi întărită de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Serviciul Regional de Apă Galaţi”, nu-i avantajează decât pe rău-platnici. Au de suferit utilizatorii individuali corecţi, care reprezintă marea majoritate, şi nu are nimic de câştigat nici operatorul. Bunul simţ elementar cere ca această politică de colectivizare forţată să fie abandonată.

A doua problemă constă în faptul că apa, element vital, este tratată ca o marfă oarecare, menită să aducă profit, indiferent de consecinţele sociale. Din acest motiv, în pofida poziţiei de monopol şi a faptului că utilizează bunuri din domeniul public şi fonduri publice pentru investiţii, operatorul trebuie să obţină profit, care nu este limitat prin lege ca în cazul energiei termice (maximum 5 la sută), ceea ce a făcut ca preţul apei să crească necontenit. Împotriva acestei politici antisociale s-a ridicat, la nivelul UE, iniţiativa cetăţenească europeană, semnată de 1.884.790 de cetăţeni, intitulată „Apa şi salubritatea sunt un drept al omului! Apa este un bun public, nu o marfă!” Cu privire la această iniţiativă, Camera Deputaţilor şi-a exprimat opinia favorabilă prin Hotărârea nr. 40/09.09.2014.

 

 

O altă manifestare de sfidare a cetăţenilor oneşti din condominii este reglementarea mult prea permisivă a întreruperii furnizării apei, cuprinsă atât în Legea nr. 51/2006, cât şi în Legea nr. 241/2006. Nu este prevăzută nicio condiţie pentru protecţia proprietarilor/locatarilor oneşti din condominii şi se poate face într-un termen foarte scurt, de numai 45 de zile. Vechea reglementare (OG nr. 32/2002) prevedea un termen mai lung, de 60 de zile. Oricum, nici acesta nu era suficient pentru ca asociaţia să poată acţiona rău-platnicii în justiţie, deoarece Legea nr. 230/2007 referitoare la asociaţiile de proprietari impune un termen de 110 zile de la afişarea listei de plată. Aşa ajungem la absurditatea că asociaţia poate acţiona în justiţie rău-platnicii abia după mai bine de două luni de la sistarea furnizării apei. Dacă luăm în calcul şi durata unui proces, rezultă că bun-platnicii, care formează marea majoritate a proprietarilor/locatarilor, vor rămâne fără apă mult şi bine, cu toate că n-au nicio vină.

În plus, responsabilitatea socială, atât a administraţiei publice locale, cât şi a operatorului, lipseşte cu desăvârşire, deoarece nu se face o analiză a raportului bun-platnici/rău-platnici şi a situaţiei rău-platnicilor, de la caz la caz, cum ar trebui procedat într-un stat social cum este proclamat statul român de Constituţie. Pentru că şi rău-platnicii sunt de mai multe categorii. Unii au dificultăţi financiare obiective, din cauza şomajului, bolilor, veniturilor insuficiente, categorie care ar trebui sprijinită. Alţii sunt plecaţi de la domiciliu sau din cauza activităţii intense pur şi simplu uită să plătească. În aceste cazuri, atenţionările sunt suficiente. În fine, ultima categorie este a celor care au posibilităţi financiare, dar nu plătesc pentru că au văzut că le merge. Aceştia trebuie executaţi silit cu promptitudine şi fără nicio reţinere.

- Cum se calculează termenul de plată?

- O reglementare incalificabilă este derogarea de la legea generală a serviciilor de utilităţi publice (Legea nr. 51/2006), cuprinsă în legea specială a serviciului public de alimentare cu apă (Legea nr. 241/2006), prin care termenul de plată se calculează de la data emiterii facturii. În acest fel se scurtează în mod samavolnic termenul de plată cu durata nedeterminabilă cuprinsă între data emiterii facturii şi data primirii ei de către asociaţie. Dacă avem în vedere că penalizările de întârziere constituie venituri ale operatorului, rezultă că acesta este motivat să antedateze facturile şi chiar să le expedieze după expirarea termenului de plată pentru a-şi mări astfel veniturile în mod abuziv.

- Cine îi apără pe bun-platnici?

- Deşi protecţia proprietarilor/locatarilor oneşti din condominii ar fi trebuit să constituie o prioritate în elaborarea Regulamentului serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare al Apă Canal şi, ca atare, ar fi trebuit să conţină soluţii pentru facilitarea încheierii convenţiilor individuale, Adunarea Generală a Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară, care a adoptat acest regulament, a întărit şi mai mult dependenţa bun-platnicilor de rău-platnici, adăugând în mod inexplicabil şi nelegal, la condiţiile impuse de lege, condiţia ca asociaţia de proprietari respectivă să nu aibă niciun fel de datorii. Nelegalitatea acestei condiţii constă în faptul că printr-un act de aplicare se adaugă la lege. Regulamentul în cauză ar fi trebuit să se limiteze la adaptarea la condiţiile locale a dispoziţiilor Legii nr.241/2006, ale prevederilor Contractului-cadru de furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare şi ale Regulamentului-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, ambele elaborate de ANRSC şi obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice locale.

CITEŞTE ŞI: Situaţie incredibilă! APĂ-CANAL lasă FĂRĂ APĂ CALDĂ 180.000 de gălăţeni (FOTO)

În ceea ce priveşte autorităţile administraţiei publice locale, în speţă, Consiliul Local şi primarul, acestea au dat dovadă de indiferenţă şi pasivitate faţă de problematica sistării apei în condominii. Cu toate că ar trebui să reprezinte interesele alegătorilor, inclusiv ale celor aflaţi în situaţii dificile, şi să manifeste respect faţă de proprietarii/locatarii oneşti, bun-platnici, din condominii, al căror număr depăşeşte 100.000 în municipiul Galaţi, aceste autorităţi nu au exercitat unele atribuţii ce le revin, potrivit legii, în domeniul serviciului public de alimentare cu apă. Este vorba în primul rând despre exercitarea unei influenţe majore asupra politicii de sistări a operatorului, influenţă determinată de competenţa privind stabilirea componenţei Adunării Generale, a componenţei Consiliului de Administraţie şi numirea directorului general.

De asemenea, atât Legea nr. 51/2006, cât şi Legea nr. 241/2006 le conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul de control asupra operatorului, precum şi de a media şi soluţiona conflictele dintre operator şi beneficiari. Consecinţa carenţei în exercitarea acestor prerogative este că sistarea furnizării apei a fost lăsată la latitudinea Apă Canal, ceea ce a condus la abuzuri. Astfel, deşi operatorul recunoaşte pe site-ul său că Legea nr. 241/2006 îi dă dreptul să sisteze furnizarea apei numai pentru neachitarea facturilor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, în mod abuziv a extins cauzele de sistare la neplata penalităţilor şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, indiferent ce reprezintă acestea. În mod corect, recuperarea acestor sume se face prin executare silită, conform Codului Civil. Fac excepţie doar cele ce reprezintă daune provocate de distrugerea sau deteriorarea unor construcţii sau instalaţii aferente infrastructurii edilitar urbane, pentru care contractul-cadru de furnizare a serviciului de alimentare cu apă permite sistarea.

- Care ar fi mijloacele de acţiune?

- Pentru a determina autorităţile să schimbe situaţia actuală, un demers singular sau chiar o campanie de presă nu sunt suficiente. Va trebui să luăm exemplu de la iubitorii activi de câini, care nu sunt mulţi, dar fiind bine organizaţi, hotărâţi şi insistenţi au reuşit să se impună.

Citit 3345 ori Ultima modificare Marți, 23 Septembrie 2014 00:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.