El este! el este domnişorul mire! nu l-am mai văzut de la începuturi! este în carne şi în oase! sau carnea şi oasele sunt în el! nu se ştie exact! dar el este! mirele de atunci! nu mirele de acum!... Cel de acum e mire de nailon, de plastic, de celofan, de vinilin! cel de acum e-n scârţofag! e-n sintetice! cel de acum e mire digital! e ţeapăn! e-nţepenit de la cleiuri, de la uleiuri, de la gel şi antigel, de la "mândrie şi prejudecată", de la obsesie şi de la tremuriciul/frica finalului ratat!... Nu?
Ea este! ea este domnişoara miră! n-am mai văzut-o de la începuturi! este în carne şi-n oase de miră! sau carnea şi oasele sunt în ea! nici aici nu se ştie exact! dar ea este! mira de atunci! nu mira de acum!... Cea de acum e miră de nailon, de plastic, de celofan, de vinilin! mira de acum umblă de colo-colo, zici că-i becaţă unsă cu tot felul de substantive sclipitoare, cu parfumuri dure până la dispariţia sistemului ORL! (se) râde şi (se) plânge aiurea şi prosteşte şi zadarnic! e miră digitală! e miră polimerizată! miră pasteurizată! poartă creier obsedat! şi-n sân poartă (cu aceeaşi "mândrie şi prejudecată") frica/tremuriciul finalului ratat!... Nu?
Ei sunt! ei sunt nuntaşii! nu i-am mai văzut de la începuturi! sunt în carne şi oase! sau carnea şi oasele sunt în ei! nu se ştie exact! dar sunt nuntaşii de atunci! nu cei de acum!... Cei de acum sunt foarte departe de ceea ce se (mai) numeşte nuntă! sunt săriţi de pe cremalieră! sunt cei mai tari şi cei mai mari din parcare... cum ar zice un nuntaş clasic, stătător pe margine şi făcându-şi semnul crucii la trecerea de pietoni şi la petrecerea unui alai (mai bine zis unei hoarde) cu miră şi mire, în goană sălbatică şi nesimţire totală spre biserică, adică spre Nicăieri!... Nu?
Sigur că da... e sâmbătă (e sâmbăta trecută, însă nebunia căsătoriei digitale e la ordinea săptămânii)... şi mă duc pe Esplanada Tristeţii (lângă Spitalul Judeţean) să văd cine desfăşoară alt Balamuc Tradiţional în ciuda Ordinii şi Liniştii publice. Şi mă dumiresc repede cine organizează şi cine aprobă indescifrabil şi analfabetic astfel de alienare în masă. Şi plec. Şi ce verde mi se face semaforul! Şi ce alai imbecil de limuzine cu nuntă digitală şi cu claxoane aleargă spre Ratare şi nu mă lasă să trec (adică să-mi exercit dreptul de pieton, nu?)... Şi ce cocoană polimerizată abia reuşeşte să mai frâneze, să nu mă facă fleică... dar reuşeşte cu degetul mijlociu să-mi facă semnul arhicunoscut al imbecilului contemporan!... Ferească Dumnezeu, domnilor de la Circulaţia Nebunilor prin Republică!
