Campania VL „Noii români”/ „Treaba nu merge pentru că ANGAJAŢII nu vor să muncească, iar PATRONII nu vor să PLĂTEASCĂ”
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Campania VL „Noii români”/ „Treaba nu merge pentru că ANGAJAŢII nu vor să muncească, iar PATRONII nu vor să PLĂTEASCĂ”
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Mehmet Fikret Amcaoglu este un cetăţean turc ajuns în România în urmă cu şase ani. Căsătorit cu Mirela, o gălăţeancă get-beget, omul de afaceri care administrează unul dintre cele mai noi restaurante cu specific turcesc din Galaţi se declară îndrăgostit de felul de a fi al românilor, de cultura noastră şi mai ales de faptul că aici nu se simte străin. Dorinţa de a ajuta şi speranţa că poate schimba ceva în bine l-au motivat să renunţe la viaţa din Turcia, convins fiind că prin credinţa şi principiile sale va putea pune umărul la schimbarea unor mentalităţi care ne trag înapoi, pe un loc nejustificat de ruşinos.

 

- Ce nu vă place în România?

- Ce nu îmi place într-adevăr şi nu mă pot obişnui e că se consumă mult alcool. Foarte mult alcool. De obicei bărbaţii cred că, dacă nu beau alcool, trăiesc degeaba. Chiar am întâlnit pe cineva care mi-a cerut de băut şi i-am spus: avem cafea, ceai. Şi mi-a zis nu, nu, alcool! Şi i-am spus că eu nu beau, iar el m-a întrebat pentru ce trăiesc? Pentru ce muncesc? E dureros.

 

- Credeţi că ţara noastră îşi merită locul actual în lume?

- Cred că România nu este acolo unde ar trebui să fie. Această ţară funcţionează acum la 25 – 30 la sută din capacitatea ei. Când am venit aici, am citit despre viaţa lui Ceauşescu şi raportându-mă la acea perioadă, nu văd prea multă evoluţie. Dimpotrivă, atunci cred că s-a construit mai mult, s-au realizat multe lucruri, care în ultimii ani au dispărut! Ceea ce mi se pare bizar, în plus, este că ceea ce s-a construit s-a făcut cu constructori străini, nu români. La români e un paradox: ei nu vor să muncească, iar patronii, sau Guvernul, nu le dau bani. Nu sunt în aceeaşi echipă. Unii nu vor să dea, alţii nu vor să muncească. Se luptă între ei, în loc să aibă acelaşi ţel. Eu cred că, dacă populaţia şi-ar schimba mentalitatea, i-ar putea schimba apoi pe politicieni.

- Nu v-a fost teamă să deschideţi o afacere care este destul de răspândită în Galaţi?

- Eu sunt diferit. Important este să muncesc frumos, să am grijă, să fiu atent, calculat, iar la final, dacă va fi să câştig, cât de mult va fi să câştig şi când, asta e altă poveste. E important pentru noi să optimizăm calitatea mâncării, cu ambientul, cu servirea cu atitudinea faţă de clienţi, cu preţurile. Astea vrem să fie lucrurile care să ne diferenţieze de alte restaurante.

 

 

Cred că restaurantul nostru este diferit de altele din acest segment, tocmai prin atitudinea deschisă pe care o abordăm. Eu nu am venit aici să le dau românilor mâncare turcească. Cu sistemul vreau să fac ceva diferit, cu educaţia. Şi încep cu angajaţii mei, cu care vorbesc despre multe lucruri. E vorba despre felul în care privim viaţa. Nu e vorba neapărat despre naţiune. Dacă suntem astăzi la fel ca ieri, înseamnă că nu muncim bine. Trebuie să învăţăm, să ne împărtăşim unii altora experienţele, ar trebui să evoluăm pe zi ce trece.

- Cu ce dificultăţi v-aţi confruntat aici ca om de afaceri străin?

- Birocraţia este foarte mare şi eu vreau ca totul să fie legal. Nu vreau să îmi fac griji pentru nimic, că cineva va veni, sau cineva va întreba. Ori asta e foarte dificil aici, mai ales în condiţiile în care nu există destulă informare. De exemplu, am deschis firma. I s-a spus soţiei că trebuie să o înregsitreze la un anumit departament, dar când am întrebat unde este, nimeni nu a ştiu să ne spună atunci, pe loc. Sau mai e obligaţia, foarte rigidă din punctul meu de vedere, să ceri permisiunea vecinilor când vrei să deschizi ceva, o firmă. Dacă unul nu e de acord, nu o poţi face. Acesta e prima mare problemă în economia românească. În Turcia, oamenii de afaceri au fost impulsionaţi să investească, fără să fie torturaţi cu atâtea reguli şi hârtii. Urmează taxele. România e a doua mea ţară şi îmi pare rău să spun asta despre ea: nu ar trebui să o comparăm cu Bulgaria, ci cu Austria, cu Ungaria.

- Dacă aţi fi primarul Galaţiului, care ar fi trei lucruri pe care le-aţi schimba?

- În primul rând, aş reduce birocraţia. În al doilea rând, m-aş întâlni cu oamenii, pentru că aş vrea să îmi împărtăşesc ideile, ţintele, care pot fi foarte bune, dar dacă aş fi singur, nu le-aş putea atinge. Trebuie să fim doi-trei-patru-o mie ca să le aplicăm. În al treilea rând, m-aş gândi cum să atrag mai mulţi bani. Aş face o echipă care să cerceteze care sunt ideile populaţiei, să aflu ce gândesc, ce vor, de ce au nevoie. Asta îmi va îmbunătăţi ideea despre obiectivele mele, despre cum aş putea să le ating mai uşor şi mai eficient. Să câştigi bani nu e chiar aşa greu. Micşorarea taxelor e un pas care i-ar face, spre exemplu, pe oamenii de afaceri să dea salarii mai mari, iar angajaţii să fie mai motivaţi. Aşa, taxele locale sunt cum sunt, cele pe salarii sunt iarăşi uriaşe, iar patronul nu are cum să îşi motiveze angajatul aşa încât acesta să nu se simtă înşelat. Rolul primarului, ca personaj politic, ar fi, după părerea mea, să traseze obiective unitare şi benefice pentru comunitate. Dacă aş fi primar, de la început m-aş gândi că am o problemă şi această problemă se numeşte Galaţi. 

 

Carte de vizită:

Data şi locul naşterii: 9 iulie 1969, Siirt, Turcia

Studii: Universitatea Selcuk

Ocupaţie: Administrator "Istanbul cafe&restaurant" Galaţi

 

Citit 6525 ori Ultima modificare Miercuri, 08 Octombrie 2014 13:16

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.