* Nelu Porumb a făcut zeci de familii fericite, printr-un gest simplu: donarea de sânge
La prima vedere, Nelu Porumb este un om simplu: are de 50 de ani şi lucrează ca frezor în combinatul siderurgic ArcelorMittal de mai bine de trei decenii. Însă poate fi considerat un adevărat erou, dacă ne gândim că, din 1987, face parte din "familia" celor 3.200 de donatori fideli de sânge, care merg regulat la Centrul Regional de Transfuzii din Galaţi.
Cu grupa A2 de sânge, o grupă destul de cerută de spitalele din toată ţara, el a donat de 135 de ori, nu mai puţin de 54 de litri de sânge. Niciodată nu a refuzat să-şi „împrumute” sângele atunci când a fost sunat de medicii de la Centrul de Transfuzii într-o perioadă de criză. Prin gestul său, probabil a salvat 135 de vieţi sau chiar mai multe. Astfel, în perioada în care supravieţuirea unei persoane depinde de fiecare picătură de sânge, gălăţeanul poate fi văzut şi ca îngerul păzitor al celor aflaţi la ananghie.
"În 1987, am fost pentru prima dată la Centrul de Transfuzii, nu mai ştiu exact data, dar era acum 27 de ani. Am fost, în primul rând, pentru sănătatea mea, pentru că înainte să donez sânge, mi se face acolo un set de analize. Aşa mi le fac periodic şi gratuit. Că, în mod normal, ar fi foarte scumpe analizele dacă mi le-aş face în altă parte. Acum ştiu că sunt sănătos, dacă îmi descoperă ceva, vreo boală, mă anunţă imediat”, spune Nelu.
"Nu ştiu câte vieţi am salvat, sper să fie cât mai multe"
Gălăţeanul spune că nu-l motivează nici bonurile de masă pe care le primeşte imediat după donare, nici cele două zile libere, în care poate să stea acasă, să se odihnească, ci donează pentru că este conştient că gestul său umanitar înseamnă viaţă pentru oamenii bolnavi sau cei care au suferit un accident.
„Eu donez sânge mereu, pentru că sunt atâtea accidente în ţara asta, este nevoie mare de sânge în toate spitalele. Ajut şi eu, chiar dacă nu ştiu pe cine. Simt o mare bucurie în suflet când ştiu că ceea ce fac eu îi ajută pe ceilalţi, bărbaţi, femei, copii, ce-or fi ei. Nu ştiu câte vieţi omeneşti am salvat, chiar nu ştiu. Dar îmi doresc să fie cât mai multe. Poate şi eu am fost ajutat în vreun fel, dar nu ştiu”, ne-a povestit bărbatul, care adaugă „Am avut colegi de serviciu care au avut nevoie de sânge, am fost şi am donat imediat. Îmi amintesc că acum ceva timp, sora unui coleg era internată la spital, la Bucureşti. Ne-am strâns mai multe persoane şi am reuşit să adunăm cantitatea necesară de sânge”.
I-a molipsit şi pe alţii
Nelu Porumb este căsătorit din 1989 cu Marcela, dar aceasta nu a putut fi convinsă să doneze, pentru că îi este teamă de ace. Fiica lor, în vârstă de 25 de ani, şi-ar fi dorit să urmeze exemplul tatălui său, dar are probleme de sănătate şi nu are voie să doneze.
Oriunde merge şi cu cine se întâlneşte, Nelu împărtăşeşte şi celorlalţi starea de bine pe care o are după ce donează sânge şi le spune că gestul acesta este important atât pentru sănătate lor, cât şi a semenilor. „Am colegi de serviciu care donează, tot aşa, de fiecare dată când pot, au carnet de donator onorific. Multe persoane de la muncă mă întreabă cum se donează, ce trebuie să facă, cum se procedează, cum mă simt după. Asta pentru că vor şi ei să doneze sânge. Din păcate, unul dintre colegi, care a donat o perioadă mai lungă de timp, a aflat că are hepatită C şi nu mai poate da sânge. Dacă nu-şi făcea analizele la Centrul de Transfuzii Sanguine, poate nici nu afla că este bolnav”, ne-a povestit Nelu Porumb. El spune că vrea să continue propria campanie umanitară, până când vârsta îi va permite, pentru că este important să salveze cât mai multe vieţi, să aducă fericirea în sânul cât mai multor familii.
CITEŞTE ŞI: 90 de COPII din Galaţi şi Vaslui sunt MAI FERICIŢI datorită campaniei "Vreau şi eu să merg la şcoală"
