* Soldaţii gălăţeni depun, astăzi, coroane de flori în Cimitirul Eternitatea * Desfiinţarea serviciului militar obligatoriu a fost una dintre cele mai mari greşeli ale guvernanţilor, crede gen (r) Neculai Staicu Bucuimeni
Militarii români eliberau, pe 25 octombrie 1944, Transilvania de Nord de sub ocupaţia hortistă. Şapte ani mai târziu, pe 2 noiembrie 1951, românii sărbătoreau pentru prima dată Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Române. Peste alţi aproape opt ani, prin Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, s-a decis ca ziua de 25 octombrie să fie proclamată şi aniversată ca "Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Române". Aşadar, Ziua Armatei a fost sărbătorită pentru prima oară la 129 de ani de la înfiinţarea primei armate române moderne, constituită în anul 1830.
Manifestări în ţară şi în străinătate
Pentru că în 2014 se împlinesc şi 155 de ani de la înfiinţarea Statului Major General, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Ziua Armatei României va fi sărbătorită anul acesta printr-o serie de manifestări organizate în toate marile garnizoane din ţară, în bazele din teatrele de operaţii, unde sunt dislocaţi militari români şi în ţările în care România are acreditaţi ataşaţi ai apărării sau are reprezentanţe militare, transmite Ministerul Apărării Naţionale.
Nici Galaţiul nu face excepţie, Centrul Militar Judeţean organizând pe tot parcursul acestei săptămâni mai multe evenimente dedicate Zilei Armatei. Totul culminează cu ziua de astăzi, 25 octombrie, când militarii gălăţeni vor merge în Cimitirul Eternitatea, unde vor participa la un ceremonial militar şi religios cu depunere de coroane.
Infanteria, „regina bătăliei”
Ce semnificaţie are această zi pentru români şi, în mod particular, pentru gălăţeni, am încercat să aflăm în urma unei discuţii cu generalul în rezervă Neculai Staicu Buciumeni, unul dintre cei mai în vârstă supravieţuitori ai celui de-Al Doilea Război Mondial.
„Ziua Armatei a fost gândită pentru a-i comemora pe eroii români căzuţi pe câmpul de bătălie, dar în special pe infanterişti. Pe bună dreptate, infanteria mai este numită şi „regina bătăliei”. Infanteristul este acela care curăţă terenul şi care ia primul contact cu inamicul. Artileristul rămâne undeva în spate şi susţine eforturile infanteriştilor. Deşi au fost nenumăraţi eroi printre militarii români, pe 25 octombrie se sărbătoreşte Armata, nu persoana cuiva”, spune gen. Staicu Buciumeni.
„Profesioniştii nu luptă cu sufletul”
Un moment de cotitură pentru armata română, desfiinţarea serviciul militar obligatoriu, în urmă cu opt ani, a însemnat ca tinerii să nu mai aibă contact direct cu arma, cu uniforma militară, cu instrucţia şi cu viaţa cazonă, în general. A fost o decizie politică potrivită? Au avut de câştigat românii până acum de pe urma ei? Gen. (r) Staicu Bucuiumeni este de părere că guvernanţii au greşit atunci când au desfiinţat armata întregii naţiuni. „În cazul unui război, un altfel de imbold are acela care merge să-şi apere glia, faţă de cel plătit pentru a face acest lucru. Nu mai există motivaţia de dragoste de ţară, de trecut istoric. Bineînţeles, militarii români sunt foarte bine pregătiţi profesional, drept dovadă şi aprecierea de care se bucură atunci când participă la misiuni internaţionale. Ne lipseşte însă dotarea şi tehnica modernă, pentru a putea fi la acelaşi nivel ca armatele occidentale”, este de părere veteranul de război.
Ofiţer pe ambele fronturi
Dacă Armata Română din prezent suferă din cauza tehnicii adeseori depăşite, situaţia nu era cu mult diferită nici în Al Doilea Război Mondial. În timp ce armata germană era puternic mecanizată, militarii români, de la simplu soldat până la ofiţer, erau nevoiţi să meargă pe jos. Faptul este confirmat şi de gen. Staicu, care spune că, deşi a luptat atât în est, cât şi în vest, a făcut războiul la picior. „Soldaţii nemţi erau bine pregătiţi şi dispuneau de cele mai bune maşini. Ruşii, pe de altă parte, porneau la atac după ce li se dădea câte un sfert de litru de spirt. Era vorba de curajul nebunului. Şi nemţii aveau un mare defect: se purtau urât cu popoarele pe care le cucereau. Cu civilii. Avea astfel de luptat şi cu partizanii. Ruşii nu ar fi avut şanse, dacă nu ar fi primit ajutor substanţial din partea americanilor. Acel ajutor a înclinat balanţa războiului”, îşi aduce aminte veteranul.
Când contraofensiva ruşilor ajunsese deja la graniţa cu România, o faptă de vitejie s-a petrecut chiar în apropierea Galaţiului, la Reni (Ucraina). Sovieticii au vrut să treacă pe teritoriul actualei Republici Moldova, dar au fost împiedicaţi de căpitanul Napoleon Alexandru Popescu, care conducea o unitate de tancuri. În amintirea acestei întâmplări a fost inaugurat, în urmă cu puţin timp, un monument în apropiere de vama Giurgiuleşti.
