Europenii civilizaţi pun religia la loc de cinste, în şcoală

Europenii civilizaţi pun religia la loc de cinste, în şcoală
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În ceea ce priveşte învăţământul religios, legislaţia europeană nu vine decât să sprijine decizii luate la nivelul statelor membre. Pentru că păstrarea caracteristicilor naţionale şi a diversităţii culturale şi spirituale sunt principiile care stau la baza politicilor europene, nimeni nu ne va spune cum şi cât să credem în Dumnezeu sau cum să ne educăm copiii în spiritul valorilor ortodoxe. Cine aduce argumente de tipul „Europa ne-a obligat să….” minte. Nemţii, spre exemplu, au posibilitatea de a da bacalaureatul la religie. Elevii francezii din ciclul primar au săptămânal o zi liberă pe care să o dedice educaţiei religioase, iar în multe dintre şcolile greceşti ziua de şcoală începe cu o scurtă rugăciune. În general, ţările civilizate, cu un nivel bun de trai, pun religia la loc de cinste în programele şcolare.

Iată cum arată, potrivit unui studiu realizat de Sorin Şelaru şi George Vâlcu şi publicat în revista Studii Teologice, situaţia predării religiei în alte câteva state europene:

Austria. Educaţia Religioasă este disciplină obligatorie în baza unei legi federale care datează din 1949. Ora de religie face parte din trunchiul comun al elevilor din învăţământul primar (6-10 ani), secundar (10-14 ani) şi vocaţional (14-19 ani). În mod curent se predau două ore de religie, iar profesorul trebuie să aibă confesiunea elevilor. Pentru grupuri mai mici de zece elevi, se predă o oră săptămânal. Părinţii sau elevii de peste 14 ani pot refuza, în scris, să participe la oră. În unele landuri, trebuie să participe la un curs de etică, în schimb.

Belgia. În trunchiul comun sunt prevăzute două ore de religie pe săptămână pentru ciclul primar (5-11 ani) şi cel gimnazial (12-18 ani). În şcolile catolice din Flandra sunt prevăzute trei ore. Singurele responsabile pentru întocmirea programei sunt comunităţile religioase. Elevii care nu vor religie trebuie să urmeze un curs de Educaţie Morală.

Franţa. Până în 1882, toate şcolile primare erau sub controlul Bisericii. Ulterior s-au eliminat referirile religioase din şcoală, dar li s-a oferit o zi liberă, miercurea, pentru a se dedica activităţilor religioase, dacă doresc. Sistemul se păstrează.

Germania. Curricula prevede două ore ore pe săptămână în şcolile de stat şi, de regulă, mai multe în şcolile private, care sunt, în majoritate, confesionale. Există landuri în care până la 30 la sută dintre elevi aleg să-şi finalizeze ciclul secundar de studii şi cu examen la religie.

Bulgaria. Dacă românii au reintrodus ora de religie în şcoli în 1990, bulgarilor le-a luat mai bine de un deceniu de la căderea comunismului să reuşească. Efectele propagandei anticreştine par să se risipească greu. Autorii studiului menţionează faptul că ora săptămânală de religie prezintă un interes scăzut pentru elevi.

Cehia. Efectele anilor de comunism sunt şi mai evidente. La religie, obiect opţional, elevii nu primesc note sau calificative. Potrivit estimărilor studiului, doar circa cinci la sută dintre elevii de ciclu primar (5-16 ani) şi unu la sută din elevii de ciclu secundar iau parte la oră. Oficial, adresabilitatea scăzută se datorează faptului că cei mai mulţi profesori nu sunt specialişti în domeniu, ci absolvenţi care s-au orientat spre predarea religiei după ce au urmat un curs catehetic de un an.

Cipru. De regulă, programa este cea grecească. Ciprioţii au două ore de religie pe săptămână, din clasa I până în clasa a XII-a. Scutiţi sunt, la cerere, doar elevii care nu sunt ortodocşi. Nici părinţii, nici elevii nu au contestat legitimitatea prezenţei orei de religie în trunchiul comun.

Danemarca. Din 1849 până în 2003, studiul creştinismului a fost stipulat în Constituţia ţării. Învăţământul religios are caracter obligatoriu, dar părinţii pot cere scutirea copiilor lor. Abordarea religiei este, de regulă, non-confesională. Dar mare parte din curriculă, deşi non-confesională, e dedicată confesiunii naţionale, lutheranismul.

Estonia. Primul referendum de după proclamarea independenţei din 1918 a fost pe tema introducerii orei de religie în şcoli. S-a introdus până la instaurarea ocupaţiei sovietice, care a echivalat cu eliminarea învăţământului religios vreme de 50 de ani. Acum, doar între unu şi doi la sută dintre elevi mai fac religie. Şcolile sunt, însă, obligate să organizeze ora, dacă există minim 15 cereri. Trei sferturi din populaţia ţării susţine că nu aparţine niciunui cult religios.

Citit 1500 ori Ultima modificare Miercuri, 29 Octombrie 2014 18:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.