* Furt, potrivit legii, colectarea PET-urilor din pubelele municipalităţii constituie sursă de bani pentru cei care au un venit foarte mic * După o zi de 11 ore de muncă, hoţii de deşeuri reciclabile câştigă cel mult 30 de lei
Blamaţi de unii, acceptaţi de alţii, căutărorii de PET-uri şi de alte tipuri de deşeuri reciclabile scormonesc prin tomberoane şi pubele, de dimineaţa până seară, riscând amenzi, pe care nu le vor putea plăti niciodată, în schimbul unui venit derizoriu. Uneori străbat zeci de kilometri, numai pentru 12 lei pe zi, sumă care ajunge la 24 sau 30 de lei în zilele bune. Unii au cărucioare, alţii biciclete, alţii pur şi simplu duc în spate sacii plini cu PET-uri. Cei mai mulţi dintre ei nu au niciun venit, alţii fac un ban în plus din colectarea deşeurilor şi vinderea acestora la centrele de colectare din oraş.
Fiecare dintre noi îi vede zilnic, în haine ponosite, cărând după ei sacii grei de rafie.
Noua Lege 99/2014 privind serviciul public de salubrizare menţionează că autorităţile locale sunt deţinătoarele de drept ale deşeurilor provenite de la populaţie şi interzice furtul din containere al deşeurilor de orice fel, dar asta nu îi opreşte pe cei care altfel nu ar avea ce să pună pe masă. Zilnic riscă şi de multe ori iau amenzi, dar, când nu ai alternativă, ce altceva ar putea face?
Zi de muncă foarte lungă
Elena are 22 de ani şi colectează PET-uri de când se ştie, pentru că nu a reuşit să se angajeze nicăieri. A vrut să se angajeze la Ecosal, dar, potrivit acesteia, nu a fost acceptată. Are doar patru clase şi, spune ea, altceva nu ar şti să facă. Am găsit-o într-o zi răscolind deşeurile de la punctul de colectare de lângă Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceau,” împreună cu verişoara sa, A. M,. în vârstă de 16 ani. Ziua de muncă a Elenei începe la 6.00 şi se termină undeva la ora 17.00. Străbate zilnic sute de puncte de colectare, cărând în spate sacul de rafie, care uneori cântăreşte zeci de kilograme. Pentru un kilogram ia, nici mai mult nici mai puţin, 80 de bani, aşa că trebuie să strângă cât mai mult.
„Ce câştigăm este o nimica toată. Merg de la un punct la altul, strâng, apoi vine o maşină şi le colectează. Mai mult de 30 - 40 de kilograme pe zi nu poţi strânge. Este o muncă grea, dar mai fac rost de bani pentru mâncare”, ne-a spus Elena.
Puşi să alegi între tradiţie şi slujbă
Elena face parte dintr-o familie în care cei mai mulţi membri lucrează la Ecosal. Venitul socrilor, angajaţi la Serviciul Public de Salubrizare, se duce pe plata utilităţilor, dar este nevoie şi de mâncare, aşa că, în lipsa unui loc de muncă, încearcă şi ea să aducă o pâine pe masă, prin colectarea PET-urilor. Potrivit ei, multe femei au cerut un loc de muncă la Ecosal, dar au fost refuzate pentru că acestea nu pot renunţa la fuste, nu le lasă tradiţia. Chiar şi verişoara ei ştie asta. „La noi este ruşinos ca o femeie de 30 - 40 de ani, măritată, cu copii, să meargă în pantaloni”, ne-a spus A.M.
Daţi afară din casă din cauza amenzilor
Conştienţi de riscul amenzilor, aceştia continuă să colecteze deşeuri pentru un agent economic sau altul. Există cazuri în care numărul amenzilor este atât de mare încât depăşeşte şi datoria pentru chirie, cum este cazul mătuşii Elenei. Elena locuieşte de câtva timp pe Dogăriei, împreună cu familia concubinului ei. Spune ea, în pofida faptului că în aceeaşi curte sunt aproape 40 de membri, situaţia este oarecum mai bună decât cea a familiei din sânul căreia a plecat. Aproape toţi membrii majori ai familiei prin alianţă au loc de muncă şi reuşesc să plătească utilităţile, însă nu acelaşi lucru se întâmpla dincolo, pe Movilei, de unde a plecat.
„Mutaţia mea este pe Movilei 91, dar ni s-a făcut evacuare din cauza amenzilor cumulate pentru strânsul PET-urilor. O mătuşă de-a mea chiar munceşte în folosul comunităţii, din cauza amenzilor. N-au putut să-şi plătească chiria, pentru că trebuia să plătească amenzile, iar amenzile sunt de vreo 10 - 20.000 de lei, pe când chiria o fi de vreo 7.000 de lei. Mai mari sunt amenzile decât datoria la chirie. N-au putut să plătească, s-au trezit şi cu proprietar, nu ştim de unde a apărut, i-a dat afară, în stradă”, povesteşte tânăra de 22 de ani.
Elena este conştientă de riscuri şi, totodată, de faptul că strângerea PET-urilor nu va mai fi posibilă în curând, de aceea ar vrea un loc de muncă. „Noi, dacă nu mai strângem PET-uri, ce să facem, să dăm în cap? Nu ştiu ce e de făcut. Dacă nu ne angajează la rampa de gunoi, măcar să vină să ia de la noi, colectăm tot pentru ei, noi le colectăm şi să ne plătească la săptămâna cumva. Ne distribuie pe puncte de colectare, pe tipuri de deşeuri, iar apoi când vine maşina municipalităţii, noi predăm deşeurile gata colectate”, a mai spus Elena.
Muncă de Sisif pentru unii, afacere pentru alţii
Dacă strângătorii de deşeuri reciclabile străbat zeci de kilometri zilnic numai pentru câţiva lei, punctele de colectare private din oraş fac bani fără prea mult efort. Eventual trimit o maşină, care să ridice zecile de kilograme de PET-uri strânse deja. În judeţul Galaţi, sunt autorizaţi 182 operatori economici pentru activitatea de colectare deşeuri, cu 245 puncte de lucru. Atâta timp cât există atâtea puncte de colectare înseamnă că afacerea este profitabilă. Cu efort minim, cu un număr redus de angajaţi, care doar să primească deşeurile la puncte, ori să se ducă să ridice deşeurile strânse deja de colectorii din teren, pot câştiga destul. După cum arătam într-un material anterior, o societate care are ca domeniu de activitate comerţul cu ridicata al deşeurilor sau colectarea deşeurilor reciclabile poate avea profit şi până la 300.000 de lei la sfârşitul anului.
Citeşte şi: De ce NU funcţionează ISPA-deşeuri: PRIVAŢII COLECTEAZĂ mai mult decât ECOSALUL
