Campania VL "Profesioniştii"/ Copiii copiază modelul familiei în care cresc

Campania VL "Profesioniştii"/ Copiii copiază modelul familiei în care cresc
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ramona Ruxandra Lisman este psiholog şi psihoterapeut de familie, cuplu şi copii şi lucrează de 14 ani la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, perioadă în care viţa ei a luat o turnură neaşteptată. Nu s-a gândit că va ajunge psiholog, dar ştia cu siguranţă că îşi doreşte să lucreze cu copiii.

Dorinţa a fost atât de arzătoare încât la doar 20 de ani a decis să dea examen pentru ocuparea unui post vacant la DGASPC Galaţi. "Când m-am angajat în sistem a fost primul impact cu viaţa. Am început să lucrez cu copiii pe activităţi extraşcolare, le umpleam timpul într-un mod plăcut. Aveam în grijă o grupă de 15 copii, cu vârste cuprinse între nouă şi 15 ani”, îşi aminteşte Ramona Lisman.

Decizia de a se face psiholog

Timpul petrecut în centrul de plasament i-a arătat Ramonei Lisman o altă latură a copiilor. "Lucrând cu ei, am observat comportamente al căror sens nu îl înţelegeam. Observam copii care aveau capacităţi mintale extraordinare şi nu se puteau adapta la şcoală, copii care aveau alternativa unui trai decent şi alegeau vagabondajul sau copii care furau de la apropiaţi. Vedeam agresiuni de toate felurile şi copii care se lăsau abuzaţi. Atunci mi-am dat seama că psihologia mă poate ajuta să răspund la toate aceste întrebări, pentru a-i ajuta pe micuţi”, ne-a povestit psihologul.

Citeşte şi: Campania VL "Profesioniştii"/ O viaţă de om petrecută în sălile de judecată

În timpul facultăţii, a găsit răspunsul la multe din întrebări. A ajuns să înţeleagă că în spatele fiecărui comportament deviant există o cauză. „Am reuşit să înţeleg mesajul din spatele comportamentului şi eram pe poziţia de interveni. Mesajul meu nu era suficient pentru a-l aduce pe copil într-o lumină mai favorabilă, aşa că m-am decis să fac formare în psihoterapie, pentru a-mi lua de acolo instrumente de lucru, adică să învăţ să comunic astfel încât copilul să mă înţeleagă”, explică Ramona.

Experienţa i-a arătat că indiferent din ce clasă socială vine copilul, problemele sunt aceleaşi. Lucrând efectiv, a înţeles că „rădăcina problemelor este de natură emoţională. Copii nu au capacitatea de a verbaliza ceea ce simt. Ei comunică în modul lor. Au o nevoie, în spatele oricărui comportament, iar cei din jur nu înţeleg acest lucru”.

Sechelele copilăriei în viaţa de adult

Ramona Lisman a trecut prin multe experienţe şi a stat de vorbă cu sute de copii şi adulţi. Acest lucru a ajutat-o să rezolve cazurile care i-au trecut prin mână. A ajuns însă la o concluzie care trebuie conştientizată de fiecare adult, astfel încât copiii de azi să se poată dezvolta pentru a ajunge adulţii de mâine. "Copii nu se nasc cu un anumit comportament, ci îl învaţă. Pentru a atrage atenţia asupra lor şi asupra faptului că au o nevoie neîmplinită, aplică un comportament negativ, gen violenţa. Dacă un astfel de comportament negativ este repetitiv, înseamnă că există o carenţă de comunicare în relaţia copil - părinte, iar atunci nu ar fi rău să se solicite sprijin. Adulţii încearcă să trateze efectul, nu cauza, care este la nivel profund şi trebuie descoperită".

Citeşte şi: Campania VL "Profesioniştii"/ Alexandrina Soare, prima femeie-antrenor din Liga Naţională

Indiferent că a lucrat cu copiii cuplurilor aflate în divorţ, cu copii din centrele de plasament, cu copii adoptaţi sau cu cei care au părinţi plecaţi în străinătate, Ramona Lisman spune că modelul oferit de adulţi marchează copiilor viitorul. "De multe ori, adulţii sunt foarte prinşi în lupta lor de soţ-soţie, uită de rolul de mamă şi tată şi nu îşi dau seama cât rău îi fac copilului. Un astfel de copil rămâne cu sechele pe viaţă. Sunt şanse foarte mari, aproape de 90 la sută, ca ei să facă exact ca şi părinţii, să ducă mai departe acest sistem de familie. Copiii, în general, preiau modelul părinţilor, ceea ce văd în familie devine pentru minor modelul pe care îl va adapta pentru propria familie. Acelaşi lucru se întâmplă şi în familiile în care au loc abuzuri. Modelul neajutorării este văzut şi învăţat, la fel şi modelul agresorului. Şi cazul copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate, modelul familiei îşi pune amprenta pe viitorul lor. Aceşti copiii învaţă instinctul de supravieţuire şi de sacrificiu şi vor fi deschişi să facă sacrificii pentru a obţine bunuri materiale", explică psihologul.

Consilierea nu este obligatorie

Chiar dacă sunt foarte multe cazuri în care copiii au de suferit, iar adulţii refuză să apeleze la un specialist, Ramona Lisman nu crede în obligativitatea şedinţelor de consiliere psihologică. "Procesul psihologic are rezultate doar în cazul oamenilor care vin să bată la uşa specialistului, şi aici mă refer şi la adulţi, şi la copii. Pentru reuşita procesului de psihoterapie este nevoie de toată disponibilitatea specialistului şi de capacitatea omului de a alege ceea ce crede că i se potriveşte în momentul respectiv. La finalul consilierii, omul poate alege altceva. Asta înseamnă că omul nu are puterea de a merge mai departe de atât”, explică Ramona. Lisman.

Deşi ar avea oricând posibilitatea de a-şi deschide un cabinet particular, Ramona Lisman consideră că "sistemul de protecţie este foarte potrivit pentru mine. Aici, problematica este diversificată. Poţi să te formezi ca specialist pentru că înveţi din experienţa interacţiunii cu fiecare om în parte. Într-un astfel de mediu poţi deveni psiholog în adevăratul sens al cuvântului".

 

Cine este Ramona Ruxandra Lisman

Ramona Ruxandra Lisman are 34 de ani, este căsătorită şi are un copil. A lucrat ca instructor de educaţie extraşcolară, referent instructor şi referent educator puericultor. Din 2009, lucrează ca psiholog la Serviciul de Asistenţă maternală şi la Centrul de Consiliere şi Evaluare Psihologică din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. A urmat cursuri de formare în psihoterapie sistemică de familie, cuplu şi copil, de prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală şi a consumului de droguri în rândul copiilor din centrele de protecţie, dar şi cursuri de psihologie judiciară.

Citit 2062 ori Ultima modificare Duminică, 23 Noiembrie 2014 22:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.