* "Galaţiul e primul pas în cariera mea", spune Petronela Muntean
În ultimii ani, tot mai mulţi tineri din Republica Moldova aleg să studieze în Galaţi, la "Dunărea de Jos". De ce? Aici e mirajul Europei, studenţii primesc o diplomă recunoscută în Uniune, pot profita de bursele oferite de statul român, pleacă un semestru sau un an prin "Erasmus", iar cei mai mulţi dintre ei emigrează după terminarea studiilor. Practic, Universitatea e o poartă către o altă lume, iar viaţa la Galaţi, timp de trei ani, un fel de ucenicie pentru viaţa reală, de după facultate.
Eu sunt una dintre cei aproape 200 de studenţi veniţi anul acesta de peste Prut la "Dunărea de Jos". Aruncată într-un spaţiu nou, învăţ să merg singură în picioare şi să spun ”mama” cu alt accent. Primul impact pozitiv la intrarea în ţară? Oamenii sunt extrem de sociabili, gata să te ajute cu un sfat, o vorbă bună, un număr de telefon. Minusuri: Chişinăul, oraşul meu natal, e mai frumos şi mai aglomerat decât Galaţiul. Oamenii sunt mai veseli şi mai bine îmbrăcaţi în lumea mea. Am fost nevoită să ies din zona de confort, să încerc să fiu sociabilă - moldovenii nu prea sunt - am învăţat să mă descurc singură, să gătesc, să-mi drămuiesc banii primiţi de acasă, să mă distrez cu un minim de resurse. Da, adaptarea nu a fost uşoară, mă simt bine când ştiu că în cameră cu mine mai stau alte trei moldovence, din Soroca, Hînceşti şi Cahul.
"Sunt suspendată între două lumi"
Viaţa la cămin este interesantă, nu duci lipsă de distracţie, însă te poţi şi plictisi uneori. I-am învăţat pe colegii mei din Galaţi să gătească plăcintă cu varză şi poale în brâu, am aflat că noi, moldovenii, suntem mai determinaţi, ştim ce vrem şi ne urmăm ţelul. Limba mă dă încă de gol, fac eforturi să-mi schimb accentul, însă ceilalţi văd imediat de unde vin. Şi uneori mă ironizează. După două luni, vorbesc deja mai bine, însă când ajung acasă constat că prietenilor mei nu le place noul meu grai. Sunt suspendată între două lumi - culmea, aproape identice - şi încerc să aflu cine sunt de fapt! Îmi place experienţa de la Galaţi, o trăiesc intens. Încerc să-mi depăşesc limitele şi să devin altcineva. Primul val de tineri basarabeni a ajuns în România pe vremea lui Mircea Druc, prim ministru al RSS Moldovenească, în anii 1990-1991. Eu vin pe un teren bătătorit, alături de mine sunt mulţi studenţi basarabeni din ani terminali, care s-au organizat deja în două asociaţii, sprijină bobocii de peste Prut, îi ajută să se integreze. Galaţiul e primul pas în drumul devenirii mele: vreau să fac un masterat pe Criminalistică şi să ajung la Scotland Yard!
